de Roxana Istudor şi Carmen Bădulescu
Istoria lămâiței ca plantă tămăduitoare vine din urmă cu 2.000 de ani, de la grecii antici, care au dedicat această plată zeiței vânătorii, Diana, și au folosit-o ca remediu pentru numeroase afecțiuni. Acest vindecător al naturii a confirmat, pe parcursul cercetărilor, proprietăți de excepție.
Relaxează sistemul nervos
Lămâiţa este un adevărat vindecător natural. Încă din Evul Mediu, planta a fost utilizată pentru a diminua tensiunea nervoasă și a combate insomniile și stările de epuizare. În prezent, oamenii de știință au confirmat faptul că lămâița are potențial antistres și antianxietate, relaxează sistemul nervos și tensiunile musculare, favorizând odihna și o stare generală de bine. Mai mult, un studiu recent a relevat faptul că planta a mărit semnificativ abilitatea de concentrare și de execuție a sarcinilor voluntarilor care au participat la o serie de teste. De asemenea, uleiurile volatile din lămâiță conțin substanțe care relaxează mușchii vezicii, stomacului și uterului, ameliorând, astfel, crampele, balonările, greața și durerile menstruale.
Potoleşte migrenele şi febra
Ca plantă medicinală, lămâiţa este folosită în mod tradițional pentru a combate simptomele bronșitei, migrenele și febra, întrucât are efect antiinflamator confirmat de cercetări. Totodată, lămâița a demonstrat, în cadrul unor studii pe animale de laborator, capacitatea de a bloca parțial activitatea hormonilor tiroidieni, fiind considerată un adjuvant în tratamentul bolii Graves, afecțiune autoimună, în care glanda tiroidă produce hormoni tiroidieni în exces. Pe de altă parte, studiile au pus în evidență că planta conține polifenoli, care pot ameliora semnificativ durerile cauzate de răceală și pot combate virusul herpes simplex, zona zoster și alte afecțiuni virale, reducând nu doar durata și severitatea herpesului, ci și frecvența revenirii afecțiunii. Preparatele pe bază de plantă care se pot utiliza extern variază de la creme și unguente la balsamuri de buze.