de Cătălina Tăgârță
Bolile tiroidiene au o mare variabilitate de manifestare şi au devenit foarte frecvente în ultimii ani. Pot avea multe cauze: factori de mediu şi toxici (poluare chimică, metale grele şi tranziţionale), factori infecţioşi/virali, cauze autoimune, posttraumatice sau iradierea (de exemplu, explozia de la Cernobîl). Aproape întotdeauna există predispoziţii genetice pentru dezvoltarea suferinţelor tiroidiene, însă mai multe despre acestea ne-a spus doctor Mihaela Hanganu (medalion), reprezentanta Clinicii de Medicină Integrată Sciencemed.
„Simptomatologia variază în funcţie de gravitatea afecţiunii”
- Doamna doctor, vă rog să ne vorbiți despre simptomele hipertiroidiei (funcţie tiroidiană accelerată) şi hipotiroidiei (funcţie tiroidiană redusă).
- Simptomatologia este foarte variată, în funcţie de tipul şi de gravitatea afecţiunii. Hipertiroidia manifestă o accelerare a tuturor funcţiilor organismului, cu: nervozitate, nelinişte, palpitaţii, insomnie, pierdere în greutate, cu poftă de mâncare păstrată sau crescută, tremurături fine ale extremităţilor şi ale întregului corp, transpiraţii abundente, persoana nu suportă căldura și prezintă scaune frecvente. Hipotiroidia se manifestă cu o modificare generalizată a aspectului. Pacientul arată ca fiind „obez”, dar nu este depunere de grăsime, ci de substanţe mucopolizaharidice care se aşază peste tot în organism: pe ţesutul subcutanat (sub piele), pe mucoasele organelor interne (stratul intern care tapetează căile respiratorii, digestive, urinare) etc. Pacientul are un aspect de om adormit, este somnolent, se mişcă greoi, gândeşte şi vorbeşte lent, prezintă stare de oboseală, lipsă de interes şi voinţă, e apatic, dezorientat, iar toate funcţiile psihice şi fiziologice sunt încetinite. Are scaune rare, tulburări ale funcţiei veziculei biliare (fierea), prezintă afectarea gingiilor și secreţii digestive reduse.
„Tipul Hashimoto poate avea doar manifestări de laborator”
- Atât în hipertiroidie, cât şi în hipotiroidie, tiroida poate fi mărită total sau parţial, mai mult sau mai puţin, dar poate avea şi dimensiuni normale, în funcţie de tipul clinic al bolii. Despre ce tipuri vorbim cel mai des?
- Din ce în ce mai frecvente sunt tiroiditele cronice autoimune de tipul tiroiditei Hashimoto, care pot avea doar manifestări de laborator, uneori chiar foarte mici şi fără simptomatologie. Metoda Medicinei Integrate Sciencemed poate ajuta semnificativ în diferite tipuri de boli tiroidiene, deoarece abordează organismul bolnavului la niveluri profunde din punct de vedere al diagnosticului şi ca tratament, completând metodele clasice ale medicinei alopate. În primul rând, evaluarea diagnostică a metodei Sciencemed se realizează la nivelul informaţiei şi energiei, deci la nivelul aurei, cu ajutorul biorezonanței. Primele semnale de îmbolnăvire apar întotdeauna la acest nivel, când se perturbă liniile de forţă ale câmpurilor electromagnetice pe care le creează organismul nostru în mod natural. Astfel putem să bănuim că ceva nu este în regulă la nivelul tiroidei, precum şi la alte niveluri ale corpului, deoarece orice boală înseamnă o dereglare a întregului organism. Următorul nivel de importanță în aprecierea diagnostică este cercetarea funcţiei celulare a organelor şi ţesuturilor cu ajutorul Electrosomatografiei interstiţiale.
Electrosomatografia interstițială, esenţială în stabilirea diagnosticului
- Ce aduce în plus această analiză?
- Aceasta ne arată dacă celulele corpului răspund la stimulii din mediul lor de viaţă într-un mod corect şi coerent sau nu. Este o evaluare a funcţionării corpului pe toate organele interne, softul oferind date specifice despre funcţia tiroidiană. Dacă aceste două metode scot în evidenţă riscuri tiroidiene şi din punct de vedere clinic medicul consideră că există risc de afecţiune tiroidiană, se pot indica în continuare analize clasice sangvine şi/sau investigaţii imagistice specifice pentru clarificarea diagnosticului. Această abordare se aplică pentru orice organ sau sistem care ne arată semne de slăbiciune. Metoda de Medicină Integrată Sciencemed este extrem de utilă pentru prevenţie, ridică suspiciuni că anumite organe au risc de îmbolnăvire chiar dacă boala nu s-a manifestat încă din punct de vedere clasic şi analizele obişnuite au valori normale.
- În ce constă tratamentul?
- Metodele pe care le aplicăm sunt fără efecte secundare și tratează strict personalizat toate suferințele. Ele se bazează pe homeopatie, biorezonanță, fitoterapie, gemoterapie, terapie florală Bach. Uneori, cum este cazul anumitor boli tiroidiene foarte grave, se poate asocia şi un tratament clasic.
„Schinduful are efecte antidepresive şi creşte masa musculară”
- La ce remedii apelați din punct de vedere fitoterapeutic?
- De exemplu, în caz de hipotiroidie se pot folosi alge de tipul spirulină şi chlorella, două-trei grame pe zi, sub formă de capsule. Acestea au un aport de iod, ajută la hrănirea organismului prin numeroşii factori nutritivi pe care îi conţin şi favorizează detoxifierea colonică. De asemenea, se poate folosi extractul de rodie: 200 mg/zi, care reglează metabolismul încetinit. Dacă este vorba despre o hipotiroidie din cadrul tiroiditelor autoimune (Hashimoto), de o mare importanţă este suplimentarea cu seleniu natural sub formă de extract din drojdie de bere (fie 200 micrograme de seleniu/zi, fie consumul drojdiei ca atare). Un rol important îl joacă terapia de dezintoxicare cu substanţe naturale care conţin legături tiolice (cu sulf). Așadar, pacienții pot consuma, de exemplu, leurdă sub formă de tinctură, 30 de picături, de trei ori pe zi. Alimentele ce conţin legături tiolice sunt, de asemenea, indicate, în această categorie intrând, de exemplu, broccoli, conopida, varza, leurda sub formă de salată, usturoiul (bogat în seleniu şi iod).
- Și în hipertiroidie la ce plante putem apela?
- La roiniță, maghiran, păducel sau/și tei, care reglează funcţia cardiovasculară, tulburată intens în această boală. Preferabil este să fie utilizate plantele sub formă de ceaiuri. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf la o cană cu apă. Se consumă trei căni pe zi. Sub formă de extracte standardizate se vor lua două-trei capsule de 200-250 mg/zi. Deloc de neglijat este schinduful, care reglează metabolismul proteic perturbat în hipertiroidie, are efecte antidepresive şi de creştere a masei musculare. De asemenea, tot sub formă de infuzie se administrează sânzienele, recomandate fiind tot două-trei căni pe zi.
„Recomand şi extracte glicerinate de călin, sânger, tei şi păducel“
- Ce alt tip de remedii naturiste ar mai putea fi luate în calcul?
- Avem la dispoziţie şi gemoterapia, cu extractele glicerinate de călin, sânger, tei şi păducel. Pot fi administrate câte 40-50 de picături, o dată sau de două ori pe zi, în diferite combinaţii, în funcţie de tipul şi de intensitatea simptomelor pacientului. Dieta trebuie să includă alimente bogate caloric şi proteic, de tipul carbohidraţilor şi grăsimilor din legume şi fructe: mazăre, linte, năut, migdale, dar nu alimente bogate în iod, cum ar fi sarea iodată sau nucile.