de Raluca Grințescu

Roiniţa face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze ovate şi flori alb-liliachii. Cunoscută încă din Antichitate datorită proprietăţilor terapeutice deosebite, a fost menţionată de Plinius şi Dioscoride, care afirmau că frunzele de roiniţă înmuiate în vin şi aplicate extern se foloseau pentru vindecarea rănilor, a muşcăturilor veninoase şi a înţepăturilor de scorpion. În Evul Mediu, medicul şi alchimistul elveţian Paracelsus utiliza planta în tratamentul bolilor de inimă. În medicina tradiţională se întrebuinţează ca remediu pentru reglarea psihoemoţională, pentru normalizarea funcţiei cardiace şi pentru ameliorarea proceselor cognitive. Se mai numeşte lămâiţă, buruiana-stupului, busuiocul-stupului, iarba-albinelor.

Pus în lămpi de aromoterapie

Uleiul de roiniță este foarte relaxant, fiind indicat celor care suferă de insomnie. În acest caz, pe lângă administrare internă, se recomandă a se adăuga în apa de baie, realizată cu 20 de minute înainte de culcare, precum şi folosit în lămpi de aromoterapie, în timpul serii. Similar, poate fi folosit de pacienţii care suferă de hipertensiune arterială.

Este blând și nu irită pielea

Uleiul de roiniță se obţine prin distilarea cu aburi a frunzelor, mugurilor şi crenguţelor tinere. Se administrează intern, două-trei picături, de trei-patru ori pe zi, amestecat cu o linguriţă cu miere. Are efect antidepresiv, fiind ideal pentru a vă menţine o stare de spirit pozitivă, ajută la alungarea tristeţii, a nervozităţii, anxietăţii, irascibilităţii şi a vertijului. În acest scop, îl puteţi folosi şi extern, sub forma câtorva picături aplicate în loc de deodorant. Este un ulei blând şi nu irită , totuşi este mai bine ca înainte de folosirea externă să îl testaţi pe o suprafaţă mică a pielii dumneavoastră.

Folosirea plantei intern

Tot pentru combaterea nervozității, a depresiei sau a insomniei se folosește roiniță sub diverse forme:

• pulbere - planta se macină fin cu o râşnită electrică. Se ia o linguriţă rasă, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă 10-15 minute, după care se înghite cu apă;
• macerat la rece - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml apă rece, se menţine șase-opt ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează trei căni cu macerat pe zi, cu 30 de minute înainte de mese;
• infuzie - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml apă clocotită, se menţine 15 minute la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează trei căni cu infuzie pe zi, cu 30 de minute înainte de mese.