de Raluca Grințescu
Borșul se obţine în principal din tărâţe de grâu, adică din coaja boabelor de grâu, care este extrem de bogată în vitaminele din complexul B (B1, B2, B6, B12), în calciu şi în magneziu, precum şi în oligoelemente, cum ar fi zincul sau seleniul. Adăugaţi la această colecţie de vitamine şi minerale faptul că borşul dobândeşte în urma procesului de fermentaţie şi o serie de acizi organici şi de enzime, şi veţi obţine un tablou complet al acestui remediu, care este un adevărat elixir pentru întregul organism. În mod tradiţional, în medicina populară românească, borşul - foarte puţine alte naţiuni europene îl cunosc - era folosit ca remediu de prim ajutor pentru o sumedenie de neplăceri care apăreau la vreme de sărbătoare. Neplăceri la fel de actuale şi în vremurile de azi, pe care le puteţi combate după următorul program:
Beţia
Borşul are proprietatea - greu de explicat de medicina modernă - de a trezi din beţie. O doză-şoc de doi litri de borş, băută pe parcursul a una-două ore, redă acuitatea simţurilor, ajută la redobândirea echilibrului și duce la recăpătarea în bună măsură a capacităţii de a judeca.
Mahmureala
Mahmureala este eliminată consumând dimineaţa un litru de borş şi apoi, pe parcursul zilei, bând borş în loc de apă. Pentru o mai mare eficiență a tratamentului, se va mânca pe parcursul zilei respective ceva mai des, însă în porţii mici, iar înainte de fiecare masă, se va consuma obligatoriu borş.
Migrena
Migrena apare adesea în timpul Sărbătorilor, din cauza excesului de hrană şi/sau de băutură, din cauza statului prelungit în casă ori din cauza reactivării unor probleme biliare etc. Practic, s-a constatat că durerile de cap, însoţite de greaţă sau de vertij, cedează dacă beți pe parcursul unei zile un litru de borş. Asociaţi acestei terapii şi câteva fricţionări uşoare cu oţet de mere pe tâmple şi ieşiţi neapărat câte două ore pe zi la aer curat. Rezultatele nu vor întârzia să apară.
Glicemia crescută
Este un fenomen care apare frecvent de Sărbători la cei care sunt mari amatori de dulciuri. Pentru a nu da complicaţiile specifice diabetului, glicemia crescută poate fi combătută cu două remedii tradiţionale: borş şi ceapă crudă. Dacă aveţi probleme cu glicemia, consumaţi mari cantităţi din cele două alimente pe timpul Sărbătorilor.
Durerile de ficat şi de bilă
Dacă aveți dureri de bilă sau probleme cu ficatul beți pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de fiecare masă, câte o cană cu borş. În medicina populară românească, pentru o mai mare eficiență, se punea în cana cu borş şi puţin praf de pelin.
Astmul, sinuzita
Cei care suferă de afecțiuni cronice ale căilor respiratorii, precum bronșită, astm și sinuzită, e preferabil să bea zilnic două căni cu borş. Pe lângă faptul că ajută la vindecarea acestor boli, în plus, preîntâmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de câte trei săptămâni cu borş, care se bea, de obicei, cu un sfert de oră înainte de masă.
Tuberculoza
Borșul este un adjuvant puternic în tuberculoză. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacilului care provoacă această maladie. Se bea o jumătate de litru de borş în fiecare zi, pe stomacul gol, înainte de mesele principale.
Inamicul grăsimilor
Pentru a slăbi rapid se face un tratament pe cât de puţin complicat, pe atât de eficient: zilnic, vreme de o săptămână, consumaţi un preparat obţinut din jumătate de litru de borş proaspăt, doi litri de apă de izvor, zeama de la o lămâie şi trei linguri cu miere. Toate componentele se pun într-un vas şi se amestecă bine, până la omogenizare totală, după care se trage în sticle, care însă nu se vor păstra la rece, ci la temperatura camerei. Se consumă cei aproape trei litri de preparat pe parcursul unei zile. Efectele curei le veţi putea constata în scurt timp.
Reţeta Maicii Sofronia de la Agapia
Ingrediente: 0,5 kg tărâţe de grâu, 0,5 kg mălai (măcinat mai mare), 1 şi 1/2 pahare cu huşte (tot tărâţe, care au fost însă opărite şi lăsate trei zile în apă, la loc cald, ca să înceapă fermentaţia), 4 felii de pâine neagră/de secară, 1-2 legături de leuştean, 1 lămâie, frunze de vişin, apă purificată, plată sau de izvor.
Mod de preparare: tărâţele şi mălaiul se cern separat; scoateţi o mână cu tărâţe şi puneţi-le deoparte. Apoi, tărâţele şi mălaiul se pun într-o putină de șapte-opt litri (merge şi într-un borcan), se toarnă un litru de apă rece şi se amestecă bine cu mâna. Turnaţi apă caldă peste amestec, lăsând în putină gol cam de o jumătate de litru; apoi amestecaţi bine cu o lingură de lemn (linguroi, mai corect). Acoperiţi şi lăsaţi la loc călduţ. Atunci se adaugă huştele, se amestecă şi se pun feliile de pâine. Se mai pot adăuga câteva felii de sfeclă crudă. Pentru gust, se mai pun una-două legături de leuştean, câteva frunze de vişin şi o lămâie tăiată în două. În 24 de ore, trebuie să se fi acrit; dacă-l doriţi şi mai acru, se mai poate lăsa. Apoi se mută la rece, în pivniţă (frigider) şi, după alte opt ore, îl strecuraţi. Ceea ce a rămas după strecurare se poate pune din nou în putină, iar operaţia se repetă de trei ori.