Main menu

header

cotnari wide

618 31 1Tocmai m-am întors dintr-un îndepărtat punct al lumii, Marea Roșie - Eilat. O întindere imensă de apă, înconjurată de țărmurile a patru țări, nu întotdeauna prietene. Dar înainte de a vă explica despre ce este vorba am să vă mărturisesc în ce lume am intrat. Eilatul este una dintre minunile turismului israelian. Undeva departe, în deșert, unde apa dulce e mai valoroasă decât aurul, se ridică un oraș cu hoteluri de lux care de care mai originale. Înecate în flori, străjuite de chiparoși uriași, poți cunoaște raiul turismului făcut cu iubire și responsabilitate. Unde întorci capul te cucerește frumosul. Terase uriașe acoperite sau descoperite te invită să lenevești la o înghețată sau la o cafea, piscine cu apă încălzită te ademenesc, și unele chiar au nisip de mare. De pe terasele hotelurilor superînalte te îmbie o priveliște fantastică, marea înconjurată de patru granițe: Egipt, Iordania, Arabia Saudită și Israel, o întâlnire de poveste. Ziua te amețesc covoarele de mușcate de pe terase, iar noaptea, luminile feerice ale stațiunii. Dar de ce am ajuns acolo? De câțiva ani, în Israel se organizează niște sejururi pentru oamenii mai în vârstă, obicei ținut de multe etnii din Israel, în cazul nostru se numește „Româniada”. Vin turiști din toată țara, și pentru trei zile petrec o vacanță fantastică: plimbări, casă, masă de trei ori pe zi, cu zeci de bunătăți, și în fiecare seară un spectacol de muzică, umor și dans. Spectatorii noștri de la „Româniada” sunt nostalgicii evrei care s-au născut în România, pe care n-au uitat-o niciodată. Media de vârstă a celor prezenți era de 85 de ani. Bătrâni curați, eleganți, cu mișcări domoale, cu umbra de tristețe a vârstei așternute pe față, ne-au primit cu o iubire emoționantă. Lumea pe care le-o aduceam de acasă, cu gluma și muzica tinereții lor pierdute, le înlăcrimau ochii, dar în același timp le luminau fața cu o iubire aparte. A fost un spectacol emoționant, sfârșit cu mulțumiri infinite pentru bucuria pe care le-am oferit-o. Ne-am fotografiat, am schimbat impresii, am răspuns la zecile de întrebări curioase despre România de azi și despre teatrul nostru de care le este dor. Ne-am despărțit cu promisiunea de a ne revedea ori la București, ori în Israel. Oriunde, dar sigur!

618 31 2