... Săptămâna trecută, lumea-ntreagă a celebrat Ziua Mondială a Teatrului, născută, pe 27 martie, cu 52 de ani în urmă. Minunat prilej de a ridica făclii de pasiune şi har pentru arta scenică, sortită de secole să lumineze sufletele şi minţile, să îmbogăţească spiritual oamenii. Şi, totodată, să le spună, încă şi încă o dată, mai-marilor trecători ai vremurilor, că, fără cultură, lumea va fi mai săracă, mai rea. Am trăit acest nobil 27 martie în Teatrul din Ruse, la o premieră de-a mea, tulburat de cum au tratat Evenimentul vecinii de peste Dunăre. Nu doar în incinta Teatrului „Sava Ognianov” oamenii îşi spuneau, cu fervoare şi lumină-n ochii, „La Mulţi Ani!”, „Sărbătoare fericită!”, ci şi în librăriile, barurile, magazinele din jur. Afară viscolea, însă actorii şi prietenii Teatrului din Ruse radiau căldură sufletească, mesajele şi coşurile cu flori venite de la mulţi conducători, personalităţi din ţară şi din oraş închinau imn de respect pentru Ziua Mondială a Teatrului! La noi, două-trei excepţii...
... La noi, în aceste zile, se află în toi „Săptămâna - Şcoala altfel”. Fericit prilej pentru preşcolari, elevi de elementară şi liceeni de a merge la mai multe spectacole de teatru, de film, la lansări de carte, în muzee, în săli de expoziţii, de concerte. Programul a fost din timp definitivat, dar, parcă, birocraţia sufocă România şi la acest nivel. Cunosc un regizor care a propus, cu opt zile înainte de a începe frumoasa „Săptămână”, organizarea unui work-shop teatral cu elevi dintr-un orăşel din provincie, ceea ce nu se mai făcuse acolo. S-a oferit să realizeze o asemenea premieră absolută în viaţa liceenilor oraşului abia când şi-a definitivat programul plin, făcându-şi timp pentru ceva nou în această „Săptămână altfel”. Numai că, surpriză, cei de la Inspectoratul Judeţean de Învăţământ n-au acceptat ideea, motivând că programul a fost bătut în cuie!?! Sigur, au spus-o cu protocolare scuze, dar cui servesc ele?... Destui cunoscuţi din lumea teatrului românesc sunt mâhniţi de piedicile puse aducerii prichindeilor şi elevilor la teatru tocmai de unii profesori şi Inspectorate Judeţene, care invocă tot felul de motive, uitând de rolul educativ, formativ al culturii, implicit şi al teatrului!
... Acestea fiind realităţile nefardate ale grădiniţelor şi şcolilor patriei, salut „Săptămâna - Şcoala altfel”, însă o consider şi un fel de hârtie creponată peste o activitate pedagogică din care lipseşte, în multe şcoli, o preocupare permanentă pentru îmbogăţirea sufletească a elevilor prin Frumosul Artei. Cred că această lăudabilă „Săptămână altfel” ar trebui să dureze tot anul, cu ore la teatre, expoziţii, lansări de carte şi întâlniri cu minunaţii creatori, cu matineele de altădată din week-end, când sălile erau arhipline. Cum am întâlnit, bucuros, luna trecută, Sala Mare de la „Nottara”, unde profesori, adevăraţi educatori, au fericit în acea dimineaţă câteva sute de elevi care au privit transfiguraţi piesa „Mult zgomot pentru nimic”, sub magia lui Shakespeare...