Main menu

header

mircea m ionescu… Scriitor de talie universală, chinuit şi interzis de proletcultismul lui Stalin, rusul Mihail Bulgakov este un nume binecunoscut la noi. Mai ales prin piesele „Fuga”, „Cabala bigoţilor”, „Casa Zoikăi”, „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria”, dar şi prin dramatizările romanelor „Maestrul şi Margareta”, „Viaţa domnului Molière” sau a povestirii „Inimă de câine”. O dramatizare (autor Bogdan Budeş) este şi ultima premieră de la Teatrul Nottara, „Roman teatral” sau „Însemnările unui răposat”. O cruntă radiografie a unei epoci de tristă amintire în care condiţia creatorului, ca şi a omului, în general, era sugrumată, umilită de regimul totalitar. Interzis să fie publicat sau jucat pe scenele teatrelor sovietice, Mihail Bulgakov a devenit o victimă a sistemului, malaxorul comunist ucigându-l cu zile la doar 49 de ani. Culmea este că una dintre reprezentaţiile sale dramatice („Zilele Turbinilor”, după romanul „Garda Albă”) a fost preferata lui Stalin, care i-a şi dat o singură dată telefon scriitorului prigonit, semn că sistemul era mai puternic chiar decât abominabilul dictator. Aceasta ar fi şi morala spectacolului montat, la „Nottara”, cu mână sigură de experimentatul Vlad Massaci, într-un spaţiu alb ca o uriaşă cutie albă (scenografie - Andu Dumitrescu), traversat de linii negre, obiecte şi aşa-zişi oameni reduşi la simbolurile stalinismului - minciună, şantaj, ipocrizie, dezumanizare, teroare, ticăloşie.

... Trama romanului, drama acelor vremuri, întâlnită în multe dintre creaţiile lui Bulgakov: un corector (Maxudov) de la revista „Navigaţia” scrie un roman, însă nicio editură nu-l publică, niciun teatru nu-i interesat să joace dramatizarea (deşi promisiuni existau), pentru că era prea curajos, în contrast cu politica vremurilor. Odiseea lui Maxudov (interpretat cu gravitate gradată de Ion Grosu) este drama unei epoci. Încurajat, aparent, de un mai-mare în lumea literară a timpului (în realitate o canalie ca toţi cei din sistem), visătorul la gloria scrisului va străbate năuc catacombele diabolicului aparat politic care menţine în viaţă un sistem diabolic şi nu va alege decât sinuciderea ca refuz al compromisului cu o lume bolnavă. În jurul lui, în scenă, idei totalitare cu chipuri hidoase, absurde, tragicomice, amintind de personajele kafkiene. Profunda şi dureroasa autobiografie a lui Bulgakov, o mărturie despre infernala maşină a stalinismului.

... Un spectacol de profunzime ideatică, jucat între real şi absurd, grotesc şi comic de o trupă matură, cu câteva roluri excelente realizate de George Alexandru (Ilia Ivanovici Rudolfi, Ksaveri Borisovici Ilcin, Gavril Stepanovici), Alexandru Repan (Ivan Vasilevici), Catrinel Dumitrescu (admirabilă în convorbirea telefonică a secretarei Polixena Vasilievna Toropeţkaia), Ada Navrot (activista Avgusta Avdeevna Menajraki), Ion Haiduc (Kliukvin, Elaghin), Gabriel Răduţă (Un literat; Piotr Bombarov) şi alţii. Un tulburător spectacol de idee, ce poate elimina pe parcursul său (lung, presupun) unii timpi morţi de la premieră.