Main menu

header

mircea_m_ionescu… Când îşi dau mâna doi performeri ai comediei, un dramaturg - Cornel Udrea şi un regizor - Cristian Ioan, spectatorii trebuie să se ţină bine, să nu leşine de râs şi să nu cadă pe gânduri. Ca la ultima premieră a Teatrului Dramatic „I.D. Sârbu” din Petroşani, „Românie dragă, Elveţia mea”. Elveţia înseamnă, fireşte, visul, locul cu oameni fericiţi, la care tinde ingenua Melania (parcă, numai ea!). România este cea pe care o ştim, ţara în care trăim ca într-un „reality show” mamut, unde totul se vinde şi se cumpără, dezumanizându-ne...

…Valorosul Cornel Udrea (ajuns cu textele jucate la „Al 41-lea”, ce film, cândva!) plasează acţiunea într-un platou tv, de „reality show”, cu trei fete nefericite venite, după un anunţ din ziar, să facă rost de bani pentru a evada din suferinţă. Naiva Melania Mărdulce, plină de lumină sufletească într-un univers în beznă, cea care crede în oameni, va face totul pentru banii evadării în Elveţia iluzorie, chiar dacă plânge, ucigându-şi sufletul… Minodora Fluieraş, văduva misterioasă, cu replici tăioase şi visul „cantonului” liniştit, bibliotecara-şomeră la zi, gata să explice imperfecţiunea… Alexandra, singura care nu se încurcă în iluzii, femeia asprită de viaţă, „profesoara de chimie industrială, expertă în TIR-uri” - prostituata care arde primar viaţa ca să supravieţuiască. Mai este şi Rodica, moderatoarea show-ului, care, bolnavă de rating, oferă bani, bani, dirijată de un regizor invizibil. Leii din arena gladiatorilor de ieri s-au transformat în euro în ringul televiziunilor de azi. Atunci, oamenii mureau fizic, astăzi, sufleteşte. Şi remarcabilul regizor Cristian Ioan îşi încheie excelentul spectacol în metaforă teribilă: cascada bancnotelor de euro cade din cer, în faţa uriaşei oglinzi înclinate, reflectând simetria strâmbă a prezentului, cu Melania ucisă de companioane, sub aburul visului şi interogaţiile publicului plasat pe scenă.

… Spectacolul, vesel, dar de o tristeţe gravă - în decorul lui Alexandru Radu - nu putea fi un succes fără jocul minunat al actriţelor. După rolul de excepţie din Frida (în regia lui Alexander Hausvater, spectacol rar pe care îl aşteptăm la TV Cultural!), Nicoleta Bolcă reuşeşte altă apariţie de zile mari. Joc expresiv, în forţă, cu mimica şi limbajul adecvate personajului (Prostituata), dar şi cu momente de amară sensibilitate trădată de lacrimă. După apariţia „vulcanului Bolcă” şi erupţia sălii, m-am temut că partenerele vor fi în eclipsă totală. Numai că regizorul a reuşit să armonizeze abil relaţiile de joc, să facă din fiecare parte într-un apreciat spectacol. L-au ajutat în acest demers şi Irina Bodea (Melania), încântătoare în puritatea ei, jucând din ochi şi mimică naivitatea şi visul; Delia Ciorăşteanu (Minodora), inteligentă şi tensionată, cu mister bine dozat; Izabela Badovics (Rodica) care, fără un text prea generos, creionează un rol frumos. Un spectacol care, jucându-se, se va strânge puţin şi va avea, sunt sigur, viaţă lungă…