Main menu

header

cotnari wide

…În orașul lui Nenea Iancu, la Ploiești, am mers mereu cu sufletul plin. La fotbal sau în Templul Thaliei. Acum, sportul-rege e scos din scenă, Petrolul de legendă fiind „îngropat” de ciocoii noi!... Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești înseamnă însă, în continuare, unul dintre cele mai bune din țară. Un colectiv excelent, repertoriu bogat și un nou director, Mihaela Rus, care și-a început mandatul, la 1 ianuarie 2016, cu un imperativ categoric clar și stimulativ: „Performanță!”. La cele trei secții: Dramă, Revistă și Teatru pentru copii.

…Spre deosebire de alte teatre, unde noii manageri resping tot ce au făcut cei dinaintea lor, Mihaela Rus a continuat tradiția colaborării cu regizori de valoare și cu actori de top care au reușit spectacole remarcabile pe scena dintre sonde. Așa reapar în repertoriul de la „Toma Caragiu” nume de preț ale regiei noastre contemporane (Cristi Juncu, Radu Afrim, Vlad Masacci, Theo Herghelegiu, Vlad Cristache ș.a.) și alții de ecou (Gelu Colceag, Radu Dinulescu, Alex Mâzgăreanu etc.). A continuat colaborarea și cu unii dintre actorii mult apreciați în spectacolele trupei ploieștene, apărând și nume noi.

…Sub noul mandat managerial de

13 luni și 3 săptămâni, până azi, nouă premiere la secția Dramă. Mai toate aplaudate de public și de presa de specialitate. Ultima producție, una de răsunet. Un dramaturg ilustru (Molière), o comedie de rezonanță, „Avarul”, care, de la prima reprezentație mondială (9 septembrie 1668, la Theatre du Palais-Royal Paris), s-a jucat în lumea-ntreagă cu succes nebun.

…Succes de public și pentru ultima reprezentație la Ploiești. Numai că n-a mai fost vorba despre scriitura lui Molière, ci, după cum scrie în caietul-program, despre o „adaptare de Cristi Juncu după Molière”. În fapt, Molière a fost pretextul, „Avarul” jucat, parodiat spumos, fiind textul regizorului de cotă Cristi Juncu. N-a fost, practic, o surpriză, o adaptare a „Avarului” prezentând valorosul regizor cu ani în urmă, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. Sub Pietricica, „prezentul-comic” era adus pe scenă de baronul nemțean de atunci alias „Pinalti”, ajuns după gratii. „Prezentul continuu” prahovean se referă la „Proteste”, „Altă întrebare”, inserții de mare haz. Întregul spectacol e dinamic, o sarabandă comică vie, gaguri și situații într-un fel de „teatru în teatru”, cu furtună de aplauze pentru cei 14 interpreți (minunatul Constantin Cojocaru - Tatăl, Adi Vasluianu - Baronu’, Ada Simionică - Agenta, Mihaela Popa - Surioara, Ionuț Vișan - Frățiorul, Florentina Năstase - Prințesa, Cristian Popa - Consilierul, Bogdan Farcaș, Ion Radu Burlan - bodyguarzii etc.) și pentru frumoasa scenografie a lui Cosmin Ardeleanu. De aceea, n-am înțeles, în contextul valoros, poantele mărunte, jenante, o scenă (!?!) nu prea gustată cu… efectul fasolei asupra stomacului uman sau sărutarea repetată a mâinii ce luase locul frunzei care acoperea bazinul bărbatului în primitivitate!?! Nu strica, zic, puțină „Măsură pentru măsură”! Dar asta e o altă piesă. De Shakespeare…