La 71 de ani de la debutul său scenic, una dintre cele mai frumoase piese românești, „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, a revenit, pentru a treia oară, pe aceeași scenă. La 1 martie ‘44, se lansa la Teatrul „Alhambra” (casa de azi a Teatrului de Comedie), cu Radu Beligan în rolul lui Miroiu… La 8 decembrie ‘70, revenea la „Comedie” (sub titlul de afiș „Alcor și Mona”), cu Silviu Stănculescu în rolul profesorului Miroiu și Stela Popescu în rolul Monei… Ca la 8 februarie, anul acesta, să primească aplauze tot la Teatrul de Comedie…

…Acum, după o perioadă de interdicție, din cauza unor ciudate probleme cu drepturile de achiziție (ele vor dispărea total la 1 ianuarie 2016!), nemuritoarea „Steaua fără nume” a oferit un spectacol vădit adus în prezent de regizorul Vlad Massaci. Toată acțiunea se desfășoară în gara modernizată, cu ușă de termopan și patru stâlpi mari în sala de așteptare (doi dintre ei obturând regretabil ochii spectatorilor de pe lateralele sălii de spectacol; am avut, la premieră, locul 3, rândul 4, și n-am văzut destule scene, fapt inexplicabil pentru un regizor valoros ca Vlad Massaci!). Noul director de scenă a modernizat textul și i-a explorat, în special, filonul comic, oferind actorilor și spectatorilor multă voie bună și aplauze. Exceptând-o pe Mona, într-o interpretare parcă neutră (excepție finalul!) a talentatei Mirela Zeța, fiecare interpret a reușit un mic recital, salutat cum se cuvine de public. Este marele câștig al acestei montări!...

...Pornind de la rolurile minore ale femeii de serviciu (Ruxandra Grecu) și elevei (Cristina Juncu), cărora interpretele le-au dat farmec, a urmat însă și o „artilerie grea” care a declanșat valuri de râs și de aplauze. Începând cu domnișoara Cucu, în interpretarea uluitoare a Mihaelei Măcelaru (pe rol cu Andreea Samson), cu țipetele sale de personaj nefericit, plin de umor și de frustrări, care a trezit reacția tonică a sălii la fiecare apariție a profesoarei-fată îmbătrânită într-o urbe cenușie. Remarcabili, aplaudați la scenă deschisă, și Șerban Georgevici, în rolul lui Udrea, profesorul de muzică, și Mihai Călin, un admirabil Grig al zilelor noastre, amestec de cinism, de suficiență, dar și de umor fin. Cu priză la spectatori și şeful gării, în persoana lui Marius Drogeanu, căutând umorul în fiecare gest și cuvânt (uneori, parcă, „furat” de public!).

…Și vine marea „găselniță” a regizorului în alegerea interpretului pentru dificilul rol al lui Miroiu, visătorul profesor de matematică, pierdut printre stele, unde a și descoperit un astru neștiut pe care l-a numit Alcor! Puțini s-ar fi gândit, probabil, la Dan Tudor, un foarte bun actor de comedie. Care însă, în acest spectacol, fără a-și abandona harul comic, reușește să construiască un strălucit Miroiu actual, timid și activ, inhibat și plin de iluzii, visător și îndrăzneț, trist și sensibil, un bărbat, nu o idee. Stări complexe pe care Dan Tudor nu le-a trădat o clipă, câștigând prin acest rol de excepție o atitudine nebănuită de mulți.