Main menu

header

În cadrul Festivalului B-EST am avut ocazia să vedem câteva documentare despre rromi. Am reuşit probabil să-i înţelegem mai bine, să descoperim că în principiu îi deranjează că sunt identificaţi cu fustele largi, pălăriile negre sau căruţa cu coviltir. E păcat! Fără ele şi-ar pierde identitatea.

Centrul Naţional de Cultură al Rromilor preferă simbolul ursarului. Noi toţi tragem la muzică. „Gipsy Caravan” a fost o coproducţie SUA - Olanda - Marea Britanie. Regizoarea este o frumoasă indiancă, venită la Bucureşti, crescută în Anglia şi care a studiat în Franţa şi în Spania. Ea a găsit o soluţie ingenioasă de a strecura adevăruri, îmbrăcându-le în melodii. După părerea sa, ţiganii vin de la Gange şi bântuie din totdeauna. Cei din Iugoslavia sunt cei mai cinematografici, cei din America nici măcar nu se simt altfel, cei din România sunt celebri şi la concertele lor e înghesuială mare. Discuţiile au mers şi pe urmele unor seriale de mare succes. Cu mare audienţă în România. Autohtone. „Inimă de ţigan” şi „Regina”. S-a constatat, o dată în plus că, în mod bizar actorii folosiţi nu sunt rromi, ci gagii, adică nerromi. Dar aşa se întâmpla pe la începuturi şi în America. Actorii de culoare s-au străduit până ce au fost băgaţi în seamă. Ba au ajuns la cele mai mari recompense ale industriei. La început erau doar albi, „bronzaţi” cu... vopsele. Temperamentul lor fiind unul fierbinte, cu greu se înţeleg chiar şi între ei. Concluzia ar fi că fiecare rămâne cu adevărul său. Şi cel mult putem să le urăm un „Bahtalo!”, adică baftă în încercarea de a se integra fără a se pierde, fără a se şterge, definitiv.