N-am mai povestit de multă vreme despre suflet. Al vostru ce face, cum e? Când v-ați uitat ultima oară cu atenție la el și i-ați acordat câteva clipe de atenție?
Cea mai mare bucurie a mea, dincolo de dragostea de a fi pe scenă, este aceea de a scrie despre oamenii care fac performanță și care își depășesc statutul, devenind un soi de îngeri pentru cei din jurul lor, nu doar prin profesionalism și cunoștințe, ci prin simpla omenie, prin spiritul de sacrificiu și prin voința de a face bine, cu orice preț.
Orice început este prilej de noi planuri. Pandemia ne-a făcut, cumva, să nu ne mai facem visuri mărețe, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne setăm ținte înalte!
Iată că am ajuns și la finalul lui 2021. Sincer să vă zic, nu-mi dau seama prea tare cum a trecut anul și cum am reușit să-l depășim cu mintea pe umeri și cu puterea de a privi către viitor la fel de încrezători ca până acum, chiar dacă nu-i cea mai simplă activitate pe care să o facem în prezent.
Toată lumea e înnebunită perioada asta. Cadouri, sentimente pline de contrast, pregătiri diverse și multă agitație, de parcă toate ar începe sau s-ar sfârși în cele câteva zile. Nu știu dacă-i bine sau nu, dar știu sigur că asta ajută la un spirit mai bun, la o stare psihică mai puternică și la fericirea aceea simplă, de care am uitat să ne bucurăm așa cum ar fi cazul.
Multă lume spune că sunt un simbol al Crăciunului, că într-un fel sau altul, imaginea mea este asociată cu această sărbătoare, iar cântecele mele au devenit coloană sonoră pentru perioada aceasta în care deja am intrat. Nu știu cât e de adevărat sau nu, dar știu sigur că iubesc piesele mele dedicate Crăciunului.
Celebrăm România doar când ne aducem aminte, când ne convine sau când e Ziua Națională. În restul timpului, ce să vezi, nu mai e pe placul nostru, nu mai e cel mai potrivit loc și am face orice ca să aruncăm cu noroi în ce are ea mai bun.
Folclorul românesc este o comoară inestimabilă! De multe ori nu e prețuită așa cum trebuie și, mai grav, e cumva murdărită de toți cei care au impresia că este ceva pueril și ușor de transmis sau de realizat!
Cred că există oameni inspirați, oameni fără limite, care vor la orice pas să dovedească că nimic nu e prea greu sau imposibil și că performanța se clădește cu muncă, stoicism și un devotament fără margini pentru drumul pe care au ales, de bunăvoie, să-l parcurgă. Un astfel de om este minunata Corina Dumitrescu. Ea caută mereu să surprindă. Este fondatoarea Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“, o voce puternică pentru susținerea educației corecte din România.
Se spune că tot ceea ce trăim noi zi cu zi e făcut din bucățele care ne compun sufletul. Nu există o regulă a unui suflet perfect, cum nu există perfecțiune fără imperfecțiune.
Săptămâna trecută a avut loc, la Târgoviște, Festivalul „Crizantema de Aur“, eveniment cu tradiție, în care romanța este dusă mai departe, pentru generațiile care vin. Ediția aceasta a fost una cu totul specială pentru mine, asta pentru că am fost în juriu la secțiunea de interpretare, în recital, în seara de gală și, desigur, prezent prin picturile mele care au înnobilat foaierul Teatrului „Tony Bulandra“! Am realizat expoziția de artă plastică „Crizantema de Aur“, aducând pe pânză crizanteme multicolore, în viziunea mea, oferind fiecărui tablou titlul unei romanțe celebre! În seara de gală, unul dintre aceste tablouri a ajuns la câștigătoarea trofeului festivalului.