Main menu

header

Sfatul săptămânii

  Se recomandă ştergerea frunzelor ficusului cu un burete umezit (îmbibat uşor) în bere. În afara efectului imediat (înlăturarea prafului), se obţine şi un luciu frumos al frunzelor. În plus, licoarea bahică ajută şi la înlăturarea eventualilor paraziţi, datorită concentraţiei alcoolice mici. Totuşi, este bine ca periodic să se spele uşor frunzele (şi chiar planta întreagă) sub duş, folosindu-se apa uşor călduţă, pentru a se curăţa porii plantei. Iarna, dacă ţineţi ficusul la o temperatură de 15 grade Celsius, este foarte bine să se ude mai puţin şi doar atunci când pământul se usucă.

Plantele carnivore, minuni ale naturii

  Când auzim de plante carnivore ne gândim inevitabil la nişte chestii uriaşe, ce „papă tot ce le e la îndemână”. Evident, suntem influenţaţi de producţiile cinematografice Science Fiction ce prezintă situaţia în acest fel. De fapt, lucrurile nu stau deloc aşa. Aceste plante pot fi considerate nişte miracole ale naturii, deoarece, deşi trăiesc în medii total neprielnice, au găsit sursa de hrană. Dacă solul nu le oferă ceea ce au nevoie, ele iau din atmosferă. Şi nu vorbim aici despre aer, ci despre insecte.

  Există cinci tipuri de capturare a prăzii
Read more: Plantele carnivore, minuni ale naturii

Camelia, eleganţă şi culoare

  Delicata camelie este cunoscută mai ales sub numele de trandafir japonez. Camellia japonica este un arbust din familia ceaiului (Theaceae) şi a fost remarcat pentru prima oară la poalele pădurilor montane din China şi din Japonia. Această specie are peste 2.000 de varietăţi, fiind răspândită în toată lumea. Numele îi vine de la „descoperitorul” său, iezuitul austriac Kamel (secolul al XVIII-lea), aflat în vizită în zonă.
Read more: Camelia, eleganţă şi culoare

Sfatul săptămânii

  Orhideele trebuie fertilizate de două ori pe luna pe parcursul perioadei de vegetaţie activă, pentru a le asigura o creştere optimă. Îngrăşămintele se aplică numai dacă sunt asigurate lumina corespunzătoare, căldura şi apa la nivelul solicitat de specie. În timpul sezonului rece, fertilizarea se întrerupe total la speciile de orhidee ce sunt în repaus sau se răreşte (o dată pe lună), în concordanţă cu diminuarea proceselor de creştere şi a udărilor. Din momentul apariţiei bobocilor este bine să se scadă cantitatea de azot în raport cu fosforul şi potasiul, deoarece în exces inhibă procesul de formare a florilor. La înflorire, orhideea trebuie să dispună de cantităţi mai mari de potasiu. Transplantarea se face la interval de doi-patru ani.

Calceolaria, superba floare-portmoneu

  Calceolaria, denumită în popor „papucaş” este o plantă relativ ciudată, originară din America Centrală şi de Sud, înfloreşte la un an după ce a fost semănată. Calceolaria are frunze mari şi late, ce pot ajunge până la 20 cm, frunze ce cresc la baza plantei. Florile pot avea culori intense, ce răpesc privirile chiar şi celor pentru care plantele nu sunt importante: roşu, portocaliu sau galben, dar de cele mai multe ori au punctuleţe sau pete într-o nuanţă contrastantă.
Read more: Calceolaria, superba floare-portmoneu

Sfatul săptămânii

  Violetele de Parma se transplantează o dată pe an în sol proaspăt. Operaţiunea se face cu grijă, pentru a nu răni rădăcinile. Se curăţă de pământul vechi, se replantează în sol proaspăt şi în ghiveci dezinfectat şi în câteva săptămâni se va vedea cum planta îşi va reveni la viaţă. Nu necesită multă apă, dar planta trebuie udată numai cu apă necalcaroasă (apă de ploaie, apă fiartă şi răcită sau apă stătută), ce trebuie să aibă o temperatură constantă.

Diferenţa dintre rar şi exotic

  Deschiderea frontierelor a adus cu sine posibilitatea ca grădinile şi curţile noastre să fie înfrumuseţate cu tot felul de plante şi de arbuşti pe care înainte de ’89 îi vedeam doar în filme sau în atlasele botanice.
Read more: Diferenţa dintre rar şi exotic

Mariposa, fluturaşul din Oregon

  În munţii statului american Oregon se întâlneşte o floare foarte frumoasă, cu petale albe şi cu parfum delicat. Văzută din depărtare, această floare, ce creşte mai ales pe valea unui râu, este uşor confundată cu un fluturaş. Tocmai de aceea, numele popular al Calochortus umpquaensis Fredricks este mariposa.
Read more: Mariposa, fluturaşul din Oregon

Sfatul săptămânii

  Plantele au nevoie în permanenţă de aer proaspăt pentru susţinerea proceselor de respiraţie şi fotosinteză. Aerisirea camerelor în care sunt aşezate florile este o condiţie esenţială pentru desfăşurarea unei vieţi normale. Aerul uscat, stătut sau umed este foarte greu suportat de plante. Aerisirea atât iarna, cât şi vara trebuie să se facă fără a se produce curenţi de aer. Orice curent, cald sau rece, poate provoca daune plantelor, cărora le este deranjat climatul din jur.

Colţul de Rai al Mihaelei Tatu

  Ca o adevărată braşoveancă, Mihaela iubeşte tot ce înseamnă natură. Deşi s-a mutat în Bucureşti, a încercat să-şi construiască un „Colţ de Rai”, ce o face să se simtă ca acasă. Nu-şi consumă energia colindând prin localuri şi nici nu vede din asta un mod de relaxare. Consideră că natura, plantele reprezintă adevărata sursă de energie a lumii. Cu o fire sensibilă, cu zâmbetul cald al unei mame, vedeta ne povesteşte despre devotamentul ei faţă de natură. Tot ea ne spune: „Nu ar trebui să rupem florile de munte, pentru că nu rezistă. Acolo se simt ele fericite. Nu aş putea să rup, spre exemplu, o floare-de-colţ. Ar trebui să învăţăm cu toţii să respectăm şi să iubim natura, pentru minunăţiile pe care ni le dăruieşte!”.

  „Dragostea faţă de plante am descoperit-o acum şapte ani”
Read more: Colţul de Rai al Mihaelei Tatu

Sfatul săptămânii

  Plantele de cameră cultivate în ghivece dispun de cantităţi limitate de pământ, ce este repede sărăcit din cauza udărilor dese. Substratul ales pentru aceste plante trebuie să corespundă nevoilor fiecărei specii, în privinţa însuşirilor fizice mai ales, dar şi a conţinutului de hrană şi a PH-ului. Este foarte important ca pământul din ghivece să-şi păstreze porozitatea şi permeabilitatea cât mai mult timp, să nu se compacteze uşor, ca urmare a tasării provocate de udările repetate. O contribuţie în acest sens o are stratul de drenaj de la fundul ghiveciului.