Main menu

header

851 10 1de Ștefania Băcanu şi Sorin Dumitrescu

Osteopatia este o terapie naturistă prin care specialistul manipulează sistemul musculoscheletal în scopul tratării dezechilibrului din organism şi a bolii. De multe ori, această practică face minuni pentru pacienții care se confruntă cu dureri articulare sau osoase, leziuni și chiar cu greutate în deplasare. Robert Savin, specialist osteopat în cadrul Clinicii Eliade, ne-a vorbit despre această formă de terapie, când și în ce condiții este indicată, dar și în ce constă, efectiv, un tratament osteopat.

„Acționează pe toate planurile: fizic, mental, spiritual și energetic”

- Ce este osteopatia?

- Osteopatia este o metodă holistică de abordare a organismului prin care se recuperează mobilitatea articulară, structurală și organică, restabilind sănătatea individului.

- Cum funcţionează şi care sunt principiile osteopatiei?

- Osteopatia acționează asupra organismului pe toate planurile, fizic, mental, spiritual și energetic, iar la baza ei stau principiile sau pilonii care o definesc și anume: organismul este un întreg, suveranitatea arterei (calea sângelui arterial trebuie să fie liberă), capacitatea intrinsecă a organismului de a se autoregla și interdependența dintre structură și funcție.

„Organismul se va reface prin mecanismele interioare cu care suntem înzestrați cu toții”

851 10 2- În ce constă această procedură?

- Tratamentul sau abordarea osteopatică constă în descoperirea restricțiilor de mobilitate sau a leziunilor și îndepărtarea acestora, urmând ca refacerea ulterioară să o realizeze însuși organismul prin acele mecanisme interioare cu care suntem deja înzestrați.

- Ce se întâmplă în cadrul unei şedinţe? Ce simte pacientul?

- În cadrul unui tratament, pacientul va efectua o serie de teste, se vor folosi și investigațiile clinice clasice, iar tratamentul propriu-zis presupune contactul fizic cu pacientul prin mobilizarea tuturor structurilor la nivelul cărora s-au descoperit alterări ale mobilității, fie ele articulare, viscerale sau de altă natură.

„Înainte de a începe tratamentul, pacientului i se face anamneza”

- Cât durează o şedinţă şi cum se stabilește durata terapiei?

- Timpul acordat unei ședințe variază în funcție de pacient, de afecțiuni, de complicațiile cu care se confruntă pacientul sau alte situații adverse cu care acesta se prezintă la osteopat. De obicei, prima întâlnire este cea mai lungă ca și timp și poate să dureze până la o oră, pentru faptul că se face anamneză și se consultă investigațiile imagistice sau oricare altă analiză decide pacientul să prezinte, ulterioarele întâlniri putând să dureze mai puțin, în funcție și de reactivitatea sau de pragul dureros al acestuia. Nu există un număr fix de ședințe. Este, mai degrabă, un dialog cu pacientul, răspunsul fiind, de fapt, reacția pe care organismul o are în urma fiecărei întâlniri.

- Căror categorii de pacienţi li se adresează osteopatia?

- Înainte de a începe tratamentul, pacientului i se face anamneza, se află dacă sunt contraindicații ale abordării, după care, ori înainte, ori pe parcursul tratamentului, i se explică pas cu pas care sunt etapele, ce anume urmează să mobilizeze sau ce structură are nevoie de o manipulare/manevră.

„Cele mai frecvente afecțiuni tratate sunt cele de la nivel spinal”

- Sunt mai multe feluri de osteopatie?

- Din punct de vedere scolastic, există trei ramuri ale osteopatiei: structurală, adică articulații (mușchi, oase, nervi, ligament), viscerală, adică mobilitatea și botilitatea viscerelor și a organelor, și cranio-sacrală, redarea mobilității lichidiene dintre craniu și sacru prin intermediul lichidului cefalo-rahidian.

- Ce afecţiuni tratează în mod special?

- Cele mai frecvente afecțiuni sunt cele de la nivel spinal, însemnând discopatii, protruzii și unele hernii de disc. Însă, aceasta abordează toate sistemele corpului, fără a avea pretenția de a le trata pe cele ce țin exclusiv de sfera chirurgicală, de exemplu, apendicectomia.

- Când sunt suficiente şedinţele de osteopatie? Şi când trebuie să mergem la medic?

- Dacă vorbim despre întreținere, osteopatia trebuie considerată ca un mod de viață, iar ședințele se pot efectua regulat, în funcție de reactivitatea și unicitatea fiecărui pacient. Însă, există și situații când, dacă pacientul nu cunoaște rezultate în urma tratamentelor (evident, contează și persoana care te tratează), atunci se poate orienta către o altă specialitate și este bine de intervenit din mai multe planuri pentru a avea o eficiență crescută.

„Dacă există un traumatism la mijloc, cel mai indicat este să se facă un RMN”

- Punctual, dacă avem dureri de mijloc, dureri lombare care ne împiedică să ne deplasăm normal, osteopatia ne poate ajuta sau e nevoie de intervenţie medicală?

- Dacă avem dureri de spate cu restricții mari de mobilitate sau chiar imobilizare, putem să ne adresăm unui osteopat, însă este foarte important să aflăm care este cauza care a dus la această situație. Dacă există un traumatism la mijloc, cel mai indicat este să se facă un RMN sau, dacă este cazul, să se consulte un ortoped sau neurolog. Dacă nu există alte leziuni serioase, se poate aborda din punct de vedere osteopatic.

- Care sunt factorii acestor limitări de mişcare?

- Factorii principali care duc la reducerea mobilității sau chiar la pierderea acesteia sunt vârsta, menținerea îndelungată a unei poziții vicioase, sedentarismul, lipsa unei activități fizice minimale constante, greutatea, salteaua nepotrivită pe care se doarme, încălțămintea, scaunul de birou ori de acasă etc.

„Există trei ramuri ale osteopatiei: structurală, adică articulații, viscerală, adică mobilitatea și botilitatea viscerelor și a organelor, și cranio-sacrală, ce reprezintă redarea mobilității lichidiene dintre craniu și sacru“

„Este posibil ca după manipulări să existe reacţii musculare“

- Când apelăm la osteopatie, când durerile s-au instalat deja sau ar fi bine să începem terapia în fază incipientă?

- Este o întrebare destul de frecventă, iar răspunsul este foarte simplu. Există două aspecte ale tratamentului: unul curativ, adică pacientul vine atunci când este în faza acută sau subacută, și altul profilactic, de întreținere, când acesta vine pentru „mentenanță”, să zicem, o dată pe lună, fără a fi într-o situație dureroasă.

- Și ce facem dacă, după prima şedinţă, avem dureri şi mai mari? Febră musculară, de exemplu…

- În urma tratamentului, cel puțin la prima întâlnire, mai ales dacă pacientul se prezintă într-o stare acută sau dureroasă, există posibilitatea ca după manipulări să existe anumite reacții, de cele mai multe ori musculare, ca răspuns la modificarea situației inițiale. Nu trebuie să ne îngrijorăm pentru că sunt situații firești, care, după două-trei zile, uneori chiar și imediat, dispar cu ușurință.