de Cătălina Tăgârță şi Alexandru Brădescu
Recent apărută în România, terapia Tomatis tratează cu succes problemele copiilor și adulților, obținând rezultate remarcabile chiar și în cazurile în care alte metode nu reușesc să o facă. În ce constă mai exact, cât durează aceasta și ce beneficii aduce ne-a povestit doctor Ioana Vârtosu (foto), medic de familie și trainer la Asociația Școala mamei Junior.
Utilă persoanelor cu dificultăți în sfera limbajului
- Doamna doctor, mai nou vă ocupați și de terapia Tomatis, pe care o practicați în Timișoara de circa un an. Ce ne puteți spune despre aceasta?
- Diferența dintre o terapie prin sunete și Tomatis nu e dată de ceea ce copilașii ascultă - muzică de Mozart, gregoriană, vals, samba -, ci de felul în care este ascultată muzica. În cazul de față se folosesc căști speciale, care, pe lângă faptul că au boxe stânga-dreapta pe urechi, mai au și o boxă pe mijlocul capului, care vine în contact direct cu scalpul și transmite sunetul prin intermediul oaselor direct la urechea internă. Astfel, persoanele care au o anumită problemă în sfera de limbaj - de a citi sau de a pronunța corect - au avantajul că aud sunetul. Practic, creierul percepe sunetul înainte de a veni dinspre exterior spre interior. O persoană care nu are niciun fel de problemă de limbaj sau de citit nici nu percepe diferența. Însă în cazul celor cu probleme, tot ce înseamnă musculatură, oscioarele mici din ureche reacționează și vibrațiile se simt ca și cum încep să meargă la sală să se antreneze; creierul percepe, și urechea începe să audă corect...
„Este vorba despre antrenarea unui mușchi, despre știință”
- Cum putem explica mai pe înțeles ce anume face sau nu face copilul?
- Sunt persoane care merg cu copilul la specialist, și logopedul insistă: „Spune ma!”. Şi își articulează buzele în fața copilului, care va repeta după logoped „mu”, și nimeni nu înțelege de ce. Problema nu e că acel copil are o dificultate în a pronunța silaba, ci creierul său, când află informația, înțelege „mu”. Terapia are rolul de a reeduca urechea să audă corect, nu doar să asculte. Acesta este unul dintre principii. Un alt principiu constă în felul în care e transmisă muzica din aparat. Din toată banda de frecvențe pe care urechea e capabilă să o audă se transmit doar anumite sunete, selectate pe anumite frecvențe, astfel încât urechea internă, care arată ca și cochilia unui melc, să vibreze pe bucățele. În funcție de zona la care vibrează cochila, care e dată de frecvențele pe care urechea le aude în momentul respectiv, se stimulează doar centrul vorbirii, doar secreția de cortizol sau de dopamină. Și, ca prin minune, copii care nu au spus nimic până la 4-5 ani încep să vorbească. De fapt, e vorba efectiv despre antrenarea unui mușchi, despre știință, nu e nicio magie.
„Copiii averbali devin verbali”
- Deci, părinții își dau seama că trebuie să aducă micuții la terapie fie când nu vorbesc deloc, fie când pronunță greșit anumite cuvinte...
- Asta este una dintre cele trei sfere mari de beneficii ale terapiei. E partea de coordonare - și aici nu mă refer doar la copiii care nu au achizițiile motorii, nu își țin căpșorul, nu merg, ci și la coordonarea stânga-dreapta, inclusiv coordonarea motorie -, și astfel, după terapie, partea de caligrafie se îmbunătățește vizibil. Spre exemplu, am avut un copilaș care inițial scria numele pe jumătate de coală A4, iar după două luni de Tomatis a reușit să scrie numele pe un rând de caiet dictando. În cea de-a doua sferă, copiii averbali devin verbali. De exemplu, spun „mama” la orice și la oricine, pentru că nu înțeleg ce înseamnă alte cuvinte, nu pentru că asociază totul cu mama. Prin terapie, ei ajung să înțeleagă conceptul din spatele cuvântului, să construiască propoziții simple și mai apoi complexe, să pună întrebări, să răspundă nu prin repetiție, ci intenționat, prin cuvântul lor. Mai mult, învață să răspundă la comenzi. Sunt copii cărora le spunem de zece ori „închide ușa!” până să înțeleagă ce vrem noi de la ei. Nu e rea-voință, pur și simplu nu înțeleg. Durează o perioadă până aud, și alta până înțeleg. De multe ori e nevoie să îi repetăm pe tonuri, pe glasuri diferite sau chiar să ridicăm vocea ca să fie capabili să înțeleagă, și mai ales când vine vorba despre comenzi multiple.
Rezolvă și problemele în zona emoțiilor
- Pe la ce vârste sunt sesizate aceste nereguli?
- Noi lucrăm cu copilași de la vârsta de 1 an, dar avem și adulți, chiar pensionari. Revenind însă la cea de a treia categorie de beneficii, terapia funcționează bine pentru cei care au probleme în sfera emoțiilor, pe partea de depresii, insomnii, atacuri de panică. De asemenea, poate să funcționeze bine în pregătirea pentru naștere, reducând cu mult anxietatea vizavi de acest eveniment. Pentru cei în vârstă funcționează bine ca prevenție sau staționare a bolii Alzheimer. Cel mai vârstnic elev al nostru e un domn de 72 de ani, care a venit spre noi să învețe limba engleză. Sau, spre exemplu, am întâlnit o graviduță care avea în medie 15-20 de atacuri de panică pe zi, iar după o lună de terapie a ajuns la un atac pe zi. Dar majoritatea copiilor care vin la noi la terapie au probleme în spectrul autismului sau ADHD.
„Creștere a performanțelor școlare cu 57%”
- Cam cât de des au loc ședințele de terapie?
- Metoda se lucrează în module. După o sesiune de o lună (în care se lucrează zilnic) se face pauză o lună, după încă o sesiune de o lună se face pauză două luni, și ciclul se repetă. În timpul terapiei, creierul primește informațiile cu care trebuie să lucreze, iar în pauză se așteaptă ca el să facă de la sine ceea ce trebuie. Sunt țări (precum Polonia, Mexic, Canada și, opțional, SUA) care au introdus metoda în curricula școlară, și nu mă refer la instituții pentru copii cu probleme speciale, ci la unități de învățământ normale, de masă. Asta deoarece au constatat o creștere a performanțelor școlare cu 57% cu doar o oră pe săptămână.
- Este accesibilă ca și costuri?
- Pachetul lunar, cu 20 de ședințe, este circa 300 de lei. Datorită costurilor mici din Timișoara, persoane din toată țara ne-au contactat prin intermediul site-urilor mamicafarafrica.ro și cursdepuericultura.ro, pentru a veni aici la terapie.
„O fetiţă cu ADHD a fost scoasă de sub diagnostic“
- Când observă părinții că ceva e în neregulă?
- Cam pe la vârsta de 2 ani. Până atunci primesc sfaturi diverse, de genul: „Lasă, că nici al meu nu a vorbit până la 3 ani”. Ca și rezultate, noi în februarie avem un an de când am început terapia în Timișoara, perioadă în care am avut cam 60 de beneficiari. În acest timp, aproape toți copilașii din program au devenit verbali, ba chiar avem o fetiță cu ADHD care a fost scoasă de sub diagnostic pentru că și-a rezolvat problema. Sunt și părinți care au adus copilașii la terapie pentru - e mult spus insomnie - treziri dese și lungi pe parcursul unei nopți. Spre exemplu, un copil la care investigațiile efectuate cu ajutorul unui aparat special arătau că stătea în somn profund doar 15 minute în interval de 24 de ore a ajuns, după o lună de terapie, la o oră și jumătate de somn profund, ulterior la cinci ore și jumătate, lucru reflectat și în performanțele la grădiniță.