de Ana Trifan
Doctorii le-au spus familiilor că sunt pierduţi pentru totdeauna, că nu se vor mai trezi. Au trăit ca „legumele”, legaţi de aparate şi câte 20 de ani, fără să li se mai dea o şansă. Însă au învins orice pronostic medical şi s-au trezit.
A văzut şi a auzit totul timp de 19 ani
În 1988, polonezul Jan Grzebski, un muncitor la căile ferate, a căzut dintr-un vagon. Accidentul l-a băgat în comă, iar medicii au spus familiei că bărbatul în vârstă de 46 de ani nu se va mai trezi niciodată. Şi totuşi, după 19 ani, el „a înviat”. Şi-a revenit în 2007, când deja era bunicul a 11 nepoţi care nu erau nici măcar în plan atunci când bărbatul, tatăl a patru copii, suferise accidentul. „În toţi aceşti ani am văzut şi am auzit tot, inclusiv pe medicii care spuneau că mai am o lună sau două de trăit”, a povestit polonezul. Jan Grzebski este convins că îi datorează viaţa soţiei sale, Gertruda. Aceasta nu a crezut în ce spuneau medicii şi l-a îngrijit cu dăruire pe toată perioada celor 19 ani de comă. „Am plâns şi m-am rugat foarte mult. Cei care veneau în vizită mă întrebau când va muri. Dar iată că nu este mort! Este cea mai mare recompensă pentru toată dragostea şi credinţa mea”, a spus femeia în 2007, atunci când soţul ei s-a trezit. La puţin timp după ce şi-a revenit, polonezul a început să se deplaseze cu ajutorul unui scaun cu rotile, muşchii săi fiind afectaţi de faptul că stătuse în pat aproape două decenii. Bărbatul a trebuit să se pună la curent cu numeroasele schimbări petrecute în perioada în care stătuse în comă. „Înainte să mă îmbolnăvesc, în magazine nu se găsea decât ceai şi oţet, carnea era la raţie şi benzina la fel. Astăzi mă uimesc oamenii care vorbesc la telefon pe stradă şi numărul mare de magazine”, le-a declarat ziariştilor în 2007. Acesta intrase în comă într-o ţară comunistă şi se trezise când Zidul Berlinului căzuse de mult, iar Polonia era deja în Uniunea Europeană şi în NATO.
După 20 de ani a spus „mama”
În 1964, Terry Wallis, un american de 20 de ani, a plecat cu un prieten să sărbătorească faptul că aflase că va avea o fiică. A avut un accident de maşină, din care prietenul cu care era nu a scăpat cu viaţă, iar el a intrat într-o comă profundă, din care doctorii nu i-au mai dat nicio şansă să iasă vreodată. Totuşi, în 1984, după aproape 20 de ani, o infirmieră care făcea ordine în camera sa de spital l-a întrebat: „Terry, cine e aici cu tine?”. Iar tânărul a răspuns: „Mama”. A fost un şoc pentru mama sa care se afla în acel moment cu el. Fiul său însă a recunoscut-o cu greu după înfăţişare, nedându-şi seama că nu mai era în anul 1964. Pe lângă faptul că trecuseră 20 de ani de când intrase în comă, Terry a mai aflat că soţia sa era deja cu alt bărbat şi că avea trei copii.
Şi-a revenit după ce îi fusese aprobată deconectarea de la aparate
În 1988, newyorkeza Carrie Coons, în vârstă de 84 de ani, a suferit un atac cerebral şi a intrat într-o comă profundă. A fost conectată la aparate, iar medicii au spus că nu se va mai trezi. După un an de comă, sora lui Carrie a cerut Curţii Supreme din New York să aprobe ca pacienta să fie deconectată de la aparate, spunând că aceasta a mărturisit, de-a lungul vieţii, că nu vrea să fie ţinută în viaţă artificial de aparate în caz că se va întâmpla să intre în comă.
Magistraţii au aprobat cererea ca femeia să fie deconectată de la aparate, numai că, exact la o zi după decizia Curţii Supreme din New York, Carrie s-a trezit. Când a fost întrebată de medici dacă doreşte să fie deconectată de la hrănirea artificială, în caz că va intra din nou în comă, pacienta a spus: „Acestea sunt nişte decizii foarte greu de luat”. Carrie a mai trăit un an după revenirea din comă, fiind total conştientă şi mişcându-se, însă având nevoie de îngrijiri medicale.
Timp de 16 ani, Patricia White Bull, din Albuquerque, a stat într-o comă despre care medicii spuseseră că e ireversibilă. Era inconştientă şi viaţa ei era susţinută cu ajutorul aparatelor, de când, în timpul unei operaţii de cezariană, un cheag de sânge i-a ajuns în plămâni şi a împiedicat-o să mai respire.
Doctorii au spus că femeia nu se va mai trezi din comă, iar după trei ani de aşteptări, soţul ei i-a trimis pe cei patru copii la bunicii materni, unde au şi fost crescuţi, şi a cerut divorţ. Însă, în 1999, chiar în seara din Ajunul Crăciunului, după 16 ani de comă, Patricia a deschis ochii şi i-a spus unei asistente care îi aranja patul: „Nu face asta!”.
„A fost un miracol”, a spus atunci mama femeii, care s-a rugat tot timpul şi nu şi-a pierdut speranţa că Patricia îşi va reveni. După 16 ani, mama care intrase în comă în timpul naşterii şi-a cunoscut şi şi-a îmbrăţişat fiul cel mic, pe care nu-l văzuse nici măcar pentru câteva secunde înainte de a intra în comă.
Deşi „dormise” atâţia ani, iar muşchii ei înţepeniseră, Patricia a reuşit să-şi revină repede. A început să meargă la doar câteva zile şi, încă de la trezirea din comă, putea pronunţa numele copiilor ei.
Şocantă a fost pentru cei din jur şi trezirea din comă a unei adolescente croate, în vârstă de 13 ani. Dar nu pentru că perioada fusese lungă sau profundă, ci pentru că a început, brusc, să vorbească fluent germana. Părinţii ei din oraşul croat Knin au spus că, înainte de coma care a durat 24 de ore, fiica lor de-abia începuse să studieze limba germană la şcoală, încerca să citească şi se uita la emisiuni în această limbă, însă era departe de a vorbi fluent. Personalul spitalului a fost nevoit să recurgă la un translator pentru a traduce ce spunea adolescenta. Se pare că aceasta înţelegea croata, limba ei maternă, dar nu se putea exprima decât în germană. Dujomir Marasovic, directorul spitalului a spus că medicii nu au reuşit să priceapă motivul care a provocat coma, dar se pare că cea mai probabilă cauză a fost o febră foarte puternică. Cât despre faptul că adolescenta s-a trezit vorbind fluent germană, doctorul a declarat: „Nu ştii niciodată, când un om se recuperează după o astfel de traumă, cum va reacţiona creierul”.
- Concluzia este aceeaşi: la urma urmei, magistraţii unui tribunal sunt doar oameni, şi nu ar trebui să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra altor oameni, cum şi medicina este făcută de oameni şi aparate, care, de multe ori, se pot înşela