Main menu

header

763 13 1de Monica Beleneş şi Daniel Alexandrescu

În fiecare an, în România, la 100.000 de locuitori sunt diagnosticaţi trei pacienţi cu cancere de sânge pentru care singura soluţie terapeutică o reprezintă transplantul de celule stem hematopoietice. Profesor doctor Alina Tănase (medalion), medic primar specializat pe hematologie şi transplant medular la Spitalul Monza, ne-a explicat ce soluţii au pacienţii depistaţi cu o astfel de boală.

„Oboseala, ameţelile, paliditatea trebuie să vă dea de gândit”

- Care sunt tipurile de cancer de sânge?

- Cancerele de sânge reprezintă un grup larg de boli care afectează sângele, măduva osoasă și sistemul limfoid, toate cunoscute ca tumori hematologice sau boli hematologice maligne. Există două categorii mari în funcţie de tipul de celulă de la care porneşte boala: limfoproliferări maligne (cu punct de plecare linia limfoidă) şi mieloproliferări maligne (cu punct de plecare linia mieloidă). Cele mai cunoscute sunt leucemiile, limfoamele, mielomul multiplu, mieloproliferările cronice.

- Care sunt semnele de alarmă ce ne pot duce cu gândul la o asemenea afecţiune?

- Un cancer de sânge poate fi diagnosticat printr-o simplă hemogramă, făcută pentru un control de rutină, care să arate modificări înalt specifice pentru un diagnostic hematologic. Sau orice alterare a stării generale, însoţită sau nu de apariţia de ganglioni măriţi în volum poate să fie un semn de alarmă. Pacientul poate prezenta o multitudine de semne şi simptome, dar obişnuite sunt: febra, scăderea în greutate, transpiraţiile nocturne, mărirea în dimensiuni a ganglionilor limfatici, sângerările cutanate şi mucoase, durerile osoase. Pot exista însă semne şi simptome legate de orice organ, în condiţiile în care un limfom, de exemplu, poate afecta stomacul, mediastinul, rinichii, sistemul nervos central etc., determinând astfel simptomatologie specifică fiecărui organ afectat. Semnele date de anemie sunt, de asemenea, foarte întâlnite, astfel oboseala, ameţelile, paliditatea putând fi întâlnite în multe boli hematologice maligne.

„Diagnosticul este pus de hematolog”

- Când încep să se manifeste simptomele?

- În funcţie de tipul malignităţii hematologice, acut sau cronic, manifestările clinice pot apărea precoce, ca într-o leucemie acută, în care febra, echimozele, oboseala aduc pacientul de urgenţă la medic, sau manifestările clinice pot fi discrete sau chiar absente într-o formă de leucemie cronică la debut. Pe măsură ce boala avansează, simptomele devin proeminente şi specifice.

- Cărui specialist trebuie să se adreseze pacienţii?

- Orice boală malignă hematologică trebuie să ajungă la un specialist hematolog, care să stabilească un diagnostic corect şi complet, să iniţieze tratament specific şi să evalueze periodic eficienţa tratamentului şi evoluţia pacientului.

„Sunt necesare analizele de sânge şi diferiţi markeri specifici pentru fiecare boală în parte”

763 13 2- Ce analize se fac pentru depistarea bolii?

- Aşa cum menţionam, o hemoleucogramă poate sugera şi chiar susţine un diagnostic de leucemie; pentru confirmare trebuie efectuată puncţia medulară (aspirat sau biopsie) pentru a caracteriza aspectul măduvei osoase hematogene, adică locul unde se produc toate celulele sângelui. O infiltraţie cu celule tinere, numite blasti, peste 20% în măduva osoasă hematogenă susţine diagnosticul de leucemie acută. Pentru a putea avea un diagnostic complet, trebuie să caracterizăm celulele maligne (blasti) cu ajutorul unor analize speciale: imunofenotiparea, examenul citogenetic şi examenul molecular. Aceste investigaţii pot aduce informaţii preţioase care să încadreze pacientul într-o grupă de risc favorabil sau nefavorabil. Avem nevoie de toate aceste analize la diagnostic pentru a putea avea o atitudine terapeutică corectă şi personalizată. În cazul limfoamelor maligne (Hodgkin sau NonHodgkin) avem nevoie pentru diagnostic de biopsie ganglionară (sau biopsie din orice determinare de boală) cu examen histopatologic şi imunohistochimic; aceste analize stabilesc tipul de celulă malignă şi implicit diagnosticul şi prognosticul bolii. Dacă ne gândim la un mielom multiplu, atunci avem nevoie de o electroforeză a proteinelor serice şi urinare, de examinarea măduvei osoase şi de examene imagistice pentru a evidenţia leziunile osoase. Bineînţeles, pentru toate afecţiunile hematologice maligne sunt necesare analizele uzuale de sânge şi diferiţi markeri specifici pentru fiecare boală în parte.

„Există un standard de terapie pentru fiecare malignitate”

763 13 3- Cum se pot deosebi cancerele de sânge?

- Diferenţele sunt mari, aşa cum spuneam, sunt forme care evoluează acut şi forme cu evoluţie cronică. Fiecare boală malignă hematologică pleacă de la o celulă modificată, ceea ce înseamnă că pentru a avea un diagnostic corect trebuie să caracterizăm celulele maligne specifice fiecărei boli în parte.

- Ce tratament se impune în funcţie de fiecare tip?

- La ora actuală, există standard de terapie pentru fiecare malignitate hematologică în parte; cure de chimioterapie asociate sau nu cu radioterapie; anticorpi monoclonali care se leagă specific de celula malignă, imunoterapie şi transplant de celule stem hematopoietice.

- Care este rata de supravieţuire pentru fiecare tip în parte?

- Există multe forme de leucemii şi limfoame la care obţinem o remisiune completă pe termen lung care poate echivala cu vindecarea. Există şi leucemii pentru care toată viaţa se iau medicamente specifice sau forme care necesită transplant imediat după obţinerea unui răspuns. Există forme de boală care au şanse de supravieţuire după transplant de până la 75%-80% şi alte forme care au supravieţuire de numai 15%-20% la trei ani. Există şi forme de leucemie care au aceeaşi supravieţuire cu populaţie generală. Sunt şi malignităţi hematologice care nu se vindecă, cum este mielomul multiplu, dar care beneficiază de multiple linii de terapie şi multe medicamente nou înregistrate cu rezultate încurajatoare. Important este ca pacientul să fie diagnosticat şi tratat de o echipă de specialişti, pentru că doar în echipă putem oferi cea mai bună abordare terapeutică.

„La ora actuală, există standard de terapie pentru fiecare malignitate hematologică în parte; cure de chimioterapie asociate sau nu cu radioterapie; anticorpi monoclonali care se leagă specific de celula malignă, imunoterapie şi transplant de celule stem hematopoietice“

„Tratamentele sunt accesibile celor care plătesc asigurări“

- Care dintre ele se poate trata? Sunt accesibile tratamentele?

- Tratamentele citostatice, radioterapia, medicamentele inovatoare sunt decontate prin programele Casei Naţionale de Asigurări. Transplantul medular este decontat prin programul de transplant al Ministerului Sănătăţii. Sunt accesibile tuturor celor care plătesc asigurări medicale. S-au făcut eforturi mari în ultimii ani pentru a putea deconta foarte multe medicamente noi, inovatoare, pentru a oferi pacienţilor români aceeaşi atitudine terapeutică ca în ţările europene.

- Care este regimul unui pacient după punerea diagnosticului?

- Majoritatea pacienţilor încep tratament specific, în multe cazuri tratament citostatic, ceea ce înseamnă că trebuie să menţină un regim de viaţă cât mai protectiv; să evite contactul cu orice persoană care poate transmite o infecţie, să aibă o alimentaţie potrivită, să-şi urmeze şi tratamentul suportiv. Nu este uşor niciodată, dar trebuie avut în minte continuu că multe dintre bolile hematologice maligne pot răspunde complet la tratament şi pacientul poate să-şi reia viaţa de dinainte de boală.