de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
Potrivit oamenilor de știință, în ultima perioadă omenirea se confruntă cu o problemă care influențează grav fluența exprimării: balbismul. Bâlbâiala, așa cum este cunoscută din cele mai vechi timpuri, este o tulburare de vorbire, în care exprimarea este perturbată de repetiții involuntare și prelungiri de sunete, silabe, cuvinte sau fraze urmate involuntar de pauze, în care persoana în cauză nu mai poate spune nimic. Dacă în unele cazuri problema dispare spontan, mai ales în cazul copiilor, în altele este nevoie de intervenția specialistului.
O tulburare moștenită genetic
Specialiștii susțin că există o mare posibilitate ca unele forme de bâlbâială să fie ereditare, ca urmare factorii genetici se găsesc pe lista cauzelor apariției. Potrivit unui studiu realizat de geneticieni americani, mutațiile genetice joacă un rol principal în declanșarea bâlbâielii. Studiile au stabilit o legătură între mutațiile a două dintre cele trei gene care afectează bâlbâiala și alte tulburări metabolice rare, care vizează reciclarea celulară. Potrivit experților americani, mutația genetică care declanșează balbismul se situează pe cromozomul 12. De asemenea, boala apare ca urmare a emotivității crescute, traumele suferite în copilărie, respectiv emoții, șoc, sperieturi, spaime, frustrare. Balbismul se poate instala și ca urmare a unor factori de mediu neluați în seamă la momentul respectiv. Este vorba despre un comportament neadecvat al părinților, care îi critică pe copii, le fac reproșuri sau îi corectează în public, duc perfecționismul la limită sau iau măsuri educative greșite.
Dezechilibrul familial, factorul cel mai frecvent
Nu în ultimul rând, copiii pot începe să sufere de balbism și ca urmare a unor evenimente diverse din familie, divorț, primul an de grădiniță sau de școală, schimbarea domiciliului, apariția unui nou membru al familiei. La acestea se adaugă și obligarea celui mic de a vorbi în fața unui străini, observațiile făcute de părinți pe un ton ridicat, dar și hiperprotejarea copilului. O formă comună la adulți este cea neurologică, tulburările apărând ca urmare a problemelor de semnalizare între creier și nervi sau musculatură. Acest tip de balbism se instalează și după un accident vascular cerebral sau alte tipuri de leziuni cerebrale. Alte tipuri de balbism își au originea în activitatea mentală, prin gândire și raționament. Specialiștii susțin că, deși persoanele cu balbism pot dezvolta probleme emoționale, cum ar fi teama de a cunoaște persoane noi, sau să vorbească la telefon, acestea apar ca rezultat al balbismului nu ca și cauză a acestuia. În ceea ce privește balbismul psihogenic, aceasta se găsește ocazional la persoane care prezintă o boală mintală sau la acei oameni care au experimentat stres mental sever sau anxietate.
Nu corectați copiii în public
Primele semne, spun oamenii de știință, apar de cele mai multe ori la vârsta de 3-5 ani, când copilul începe să vorbească, să repete unele silabe de două-trei ori, deși nu este tensionat. În cele mai multe cazuri, aceste forme de bâlbâială ar trebui să dispară în decursul unui an. Grav este atunci când copilul are dificultate în începerea unei propoziţii sau fraze, ezită în emiterea unor zgomote, înlocuiește unele cuvinte mai dificil de pronunţat cu altele, clipește frecvent, îi tremură buzele și bărbia când vrea să vorbească. Unii psihanaliști sunt înclinați să vadă în acest simptom un fel de „complex oedipian”, o demonstrație de apărare a copilului față de prezența prea afectivă a mamei, acesta refulându-și agresivitatea si exprimând-o prin denaturarea vorbirii. Acesta este și motivul pentru care balbismul se tratează, de obicei, prin educarea părinților despre restructurarea mediului în care vorbește copilul, pentru a reduce episoadele de bâlbâială. Psihologii sunt de părere că părinții trebuie să ofere un mediu relaxant copilului, cu oportunități, pentru a se putea exprima cât mai clar. Mai mult, trebuie stabilite momente în cursul zilei în care copilul să comunice cu mama sau cu tata, fără însă ca aceștia să fie deranjați. Totodată, părinții trebuie să se abțină la a critica sau a corecta felul în care vorbește copilul și să se oprească de la manifestarea unor reacții negative atunci când cel mic se chinuie să vorbească. Sub nicio formă, părinții nu trebuie să-și pedepsească copiii pentru lipsa de fluență în vorbire sau să le ceară acestora să repete cuvântul unde apare balbismul, până când cred ei că îl vor pronunța corect și fluent. Nu obligați copilul să stea de vorbă cu alte persoane dacă nu vrea, ascultați-l cu atenție, lăsați-l să vorbească rar și relaxat. De mare ajutor ar fi să vorbiți deschis cu copilul dumneavoastră despre balbism, dacă vedeți că cel mic este interesat.
Încrederea de sine alungă boala!
„Nicio artă nu are o înrâurire aşa de mare asupra omului ca muzica. Ascultarea unei frumoase bucăţi muzicale e asemenea unei băi a spiritului, ce duce cu sine toate relele şi ridică pe om pe cea mai înaltă treaptă spirituală pe care i-a hărăzit-o natura”, a spus, atât de frumos, Arthur Schopenhauer. De aceea, meloterapia are un rol extrem de important în vindecarea balbismului, ca și reflexoterapia, masajul de relaxare și acupunctura. De un real ajutor este și aromo- terapia, dar și tratamentul homeopat, aplicate într-un cabinet medical specializat. Pentru a alunga visele urâte și a avea un somn profund cu vise frumoase, celebrul pahar cu lapte cald nu se dezminte, mai ales dacă se adaugă puțin chimen și anason. În cazul bâlbâielii, un rol important îl are și dieta, de aceea se recomandă ca în situații grave să se opteze cât mai mult pe alimentația lacto-vegetariană. De asemenea, yoga creează suferindului o stare fizică și psihică bună, ceea ce ajută mult în cazul bâlbâielii. Apelați cu încredere la terapia logopedică și consiliere psihologică și învățați totodată să vă controlați emoțiile. Dacă vă aflați în situații de stres, nu trebuie decât să vă destindeți, să socializați și să vă implicați mai mult în relațiile cu oamenii. Nu este nimănui de ajutor să-și creeze o lume doar a lui! Cu alte cuvinte, încrederea de sine alungă bâlbâiala! Foarte important este ca cel care suferă de bâlbâială să învețe să respire corect și constant și să nu vorbească foarte apăsat, pentru că atunci va trebui să accentueze consoanele. Totodată, specialiștii susțin că ținuta trebuie să fie una cât mai lejeră, îmbrăcămintea comodă oferind o stare psihică mai bună.