de Gabriela Niculescu
Rona Hartner are o relaţie specială cu religia catolică şi o poveste interesantă în ceea ce priveşte întâlnirea sa cu Dumnezeu. Părinţii săi nu au dorit să-i boteze pe niciunul dintre cei trei copii, dorindu-şi ca aceştia să-şi aleagă singuri religia. Au crescut crezând că nu sunt botezaţi, iar mai târziu au aflat că bunica lor i-a creştinat, în secret, în religia ortodoxă. La 17 ani, artista s-a simţit atrasă de religia catolică şi a cerut să fie botezată. De atunci i s-a schimbat viaţa radical şi dintr-o adolescentă teribilistă a ajuns o femeie calculată. Despre minunile pe care le-a trăit şi modul în care-L slujeşte pe Dumnezeu ne-a povestit chiar ea.
„Am înţeles că El te însoţeşte pe drumul pe care mergi”
- Cum a intrat Dumnezeu în viaţa dumneavoastră?
- Eram în Franţa şi terminasem filmările la „Gadjo Dilo”. Când era o perioadă mai calmă şi voiam să mă întorc în ţară, l-am văzut pe bărbatul vieţii mele şi am decis să nu mai revin. Am rămas cu o valiză şi cu 4.000 de franci în buzunar. Se terminase chiria din contractul pentru film, iar eu nu puteam să-mi permit preţurile exorbitante din acele cartiere. Atunci a intrat Dumnezeu în viaţa mea. Am mers într-o biserică şi-am spus: „Doamne, am doar 4.000 de franci, nu vreau să plec din Franţa, nu ţi-am cerut nimic material până acum, ajută-mă să găsesc un apartament gratis, trei luni!” În trei luni urma să încasez banii de la alte două filme. Şi Dumnezeu mi l-a dat, rugăciunea mea a fost ascultată, am mers în casa Sa cu un scop precis şi am spus de ce aveam nevoie. A doua zi am fost găzduită într-o garsonieră superbă, la o stradă distanţă de iubitul meu, pentru trei luni, gratis. Am zis: „Wow, nu sunt singură în Franţa!” Atunci am înţeles că Dumnezeu te însoţeşte pe drumul pe care mergi în viaţă, că El nu rămâne în România când tu pleci şi că nu rămâi singur pe lume. Am mai trecut prin situaţii asemănătoare. Am plecat la New York pentru două luni, şi în prima zi, la o expoziţie, mi-am lăsat bagajul într-un colţ, iar cineva, cu un cuţit, mi-a scos banii din geantă. Aşa am rămas în New York două luni, fără niciun ban, descurcându-mă într-un mod provindenţial. Dumnezeu a fost cu mine şi acolo şi m-am descurcat, deşi o bancheră, care de fiecare dată când mă vedea că sunt în străinătate şi sunt româncă, îmi închidea contul, pentru că nu avea încredere în mine.
- Cum este relaţia dumneavoastră cu Dumnezeu?
- Este o relaţie foarte directă, în sensul că mă rog pe un Rozariu zilnic, citesc Biblia în fiecare zi, oriunde plec o iau cu mine, şi meditez asupra cuvântului lui Dumnezeu. Păstrez relaţia cu Dumnezeu precum relaţia cu persoana iubită, altfel se alege praful. De aceea mă duc des la biserică, merg la slujbă, la cea de duminică merg orice s-ar întâmpla, pentru a-L întâlni pe Dumnezeu, la orice biserică ce îmi apare în drum. Ca laică şi ca adoratoare, Biserica Catolică îmi place foarte mult. Sfântul Sacrament (n.r. - cele Şapte Sfinte Taine, în Biserica Catolică) are o importanţă foarte mare, pentru că Dumnezeu ne priveşte şi, când face asta, restaurează imaginea noastră în noi, demnitatea noastră umană, pe care tot încearcă unii să ne-o distrugă. Orice om poate să aibă imaginea terfelită, fie din copilărie, fie că viaţa l-a dezumanizat, iar Dumnezeu îl priveşte şi îi restaurează, îi aduce demnitatea sa de om. În momentul în care te-ai regăsit pe tine, practic ai găsit totul, pentru că ai descoperit în inima ta un loc în care El să-şi facă adăpost. Adăpostul e un castel cu multe porţi, fiecare poartă te aduce tot mai aproape de El. Castelul este de fapt locul în care locuim. Lumea este ahtiată să îşi cumpere case, dar în esenţă ea caută casa aceea, caută întoarcerea la casa Părintească, cea care e a lui Dumnezeu, îşi caută din nou sensul şi locul.
„Am întâlnit mulţi preoţi importanţi în pelerinaje şi mi-am schimbat viaţa complet”
- Vă referiţi la cei preocupaţi doar de aspectele materiale.
- Oamenii care nu sunt ahtiaţi după lucruri materiale caută doar sensul şi modul de a ajunge la scopul vieţii, ei l-au găsit pe Dumnezeu, pacea, liniştea. Toţi am plecat din Dumnezeu. Înainte ca o persoană să se nască este dorită de Dumnezeu cu mult timp înainte pentru misiunea în această lume. Dacă omul nu îşi găseşte misiunea, scopul, nu descoperă casa de unde a venit, rădăcina pe care o are în Dumnezeu, el caută te miri unde. De aici vine şi parabola cu oaia rătăcită în ciulini. Omul se duce în ciulini, într-un loc unde să îşi facă rău, alege chestii superficiale, încearcă experienţe, face anumite lucruri care îl distrug. Femeile îşi distrug demnitatea dacă merg cu mai mulţi bărbaţi, ele nu mai valorează nimic în ochii lor, sunt deja obiecte. La fel îşi pierd demnitatea şi cei care trăiesc pentru idoli şi pentru bani. Pentru mine este important să-l găsesc pe Dumnezeu în fiecare pas făcut. Sunt creştină? Ok, cum mă comport? Sunt creştină o oră la biserică şi apoi fac orice? Nu. Trebuie să găseşti un echilibru, pentru că altfel eşti un om disociat în toate părţile. Toate lucrurile trebuie să fie într-un consens: cum vorbeşti, cum te porţi, cine eşti, cum gândeşti. Putem să ne controlăm gândirea, să nu ne-o alimentăm cu frici, angoase, violenţe, şi când apare ceva, de oriunde, rugăciunea şi gândul să ne fie la Dumnezeu. Este foarte greu să-l simţi pe Dumnezeu aproape dacă nu te închini deloc, dacă nu ai o relaţie cu El.
- Cum aţi trecut la catolicism?
- În liceu, la 17 ani, am avut o colegă de clasă care era diferită de noi toţi. Era modestă, nu îşi bătea joc de nimeni, pe când eu eram o fire teribilistă. Am aflat că secretul ei era mersul la Biserica Catolică. Am mers şi eu împreună cu ea, apoi am fost singură, pentru că îmi plăcea. Am auzit într-o duminică vorbele unui preot care spunea: „Dacă nu îl poţi iubi pe Dumnezeu, pentru că e prea abstract acest termen, iubeşte pe cineva, poate prin această iubire ai să-l iubeşti pe Dumnezeu. Dacă nu poţi să iubeşti pe cineva, iubeşte-te pe tine însuţi şi ai să-l găseşti pe Dumnezeu. Dacă nu, măcar iubeşte o meserie sau banii, că banii sunt ai lui Dumnezeu. Iubeşte ce vrei tu!” Mie mi s-a părut revoluţionar acest citat al unui preot, orice cale de iubire duce la Dumnezeu. Am ascultat, m-am închinat şi le-am spus maicilor de acolo că vreau să mă botez. Ele mi-au spus să vin când va fi Vecernie, iar eu le-am spus că nu, că vreau acum. L-au chemat pe preot de acasă, părintele Ciobanu, m-au botezat, şi de a doua zi viaţa mea s-a schimbat. Am început să nu mai fiu aşa timidă, nu mai fumam, nu mai beam cu prietenii, am început să vorbesc limbile străine pe care le ştiam, dar nu îndrăzneam să le vorbesc, am plecat prin lume în pelerinaje, am început să văd viaţa altfel, am întâlnit mulţi preoţi importanţi prin pelerinaje şi mi-am schimbat viaţa complet. Catolicismul este religia în care m-am regăsit. Am fost atrasă şi de religia protestantă, dar mi s-a părut rece.
„Biserica este o oază de linişte într-o lume de nebuni”
- De ce nu aţi rămas la religia ortodoxă?
- Pentru că ortodocşii sunt mult mai restrictivi. Dar atât catolicii, cât şi ortodocşii respectă cele zece porunci. Însă şi aici este o problemă, dacă am respecta cu adevărat ce spun poruncile, nu ar mai fi puşcăriile pline. Dumnezeu este foarte milos şi ne iartă 99% din păcatele noastre; dacă nu ar face asta, nu ar mai fi oameni pe pământ. Biserica este o oază de linişte într-o lume de nebuni.
- Cum priveşte fiica dumneavoastră, Sumayla, religia şi legătura cu Dumnezeu?
- Sumayla se roagă, se închină, de când s-a născut o duc la biserică şi merge în fiecare pelerinaj cu mine. Plânge când îl vede pe Iisus pe cruce. Este miloasă şi îi place foarte mult să se roage şi să meargă în Casa Domnului. Împărtăşania o percepe ca un medicament pentru suflet.
- Aţi văzut mănăstirile româneşti?
- La mănăstirile din România am fost când eram mică, dar îmi doresc foarte mult să fac un pelerinaj pentru a le vizita acum.
- Aţi trăit vreo experienţă specială?
- În urma unei terapii în Canada, am avut o întâlnire foarte puternică cu Dumnezeu. Nu o pot descrie în cuvinte, pot spune doar că am simţit coborârea Sfântului Duh, şi din momentul acela am mers cu Dumnezeu.
- Spuneaţi că aţi făcut multe pelerinaje. În ce locuri aţi ajuns?
- Primul meu pelerinaj l-am făcut la 17 ani, cu o organizaţie, la Praga. Anul următor am fost la Cestohova, pe urmă la Budapesta. Apoi am fost la Medjugorje, acolo unde Fecioara Maria se arată zilnic anumitor aleşi de-ai Săi. Locul acela a şi fost salvat în timpul războiului din Bosnia-Herzegovina, când de jur-împrejur totul era bombardat. Am fost de foarte multe ori la Lourdes şi am recitat Rozariul cu Papa Ioan Paul al II-lea. Am ajuns şi în Canada, la Qubec, unde se face o Agapăterapie. În Franţa am fost în pelerinaj la Sacre Coeur de Montmartre şi la Mont Blanc, într-un loc ce se numeşte Foyers de Charite, o zonă unde se stă cinci zile în tăcere totală şi în care merg regulat de opt ani. Am mai fost şi în zona Braşovului, la o mănăstire. Am fost în Italia, în Cascia, la Rocca Porena, la Sf. Rita, în Assizi, la lăcaşul Sf. Francisc şi la Roma, de mai multe ori, pentru jubileurile Papei.
„Fac multe misiuni pentru Biserică”
- Care sunt cele mai speciale locuri de pelerinaj?
- Toate sunt speciale. Am mai fost la Paray-le-Monial, acolo unde a apărut Sfânta Inimă a lui Iisus Hristos, locul unde chiar El a păşit şi unde a arătat posibilitatea de salvare a lumii, care este mila Lui. Am mai fost şi în multe biserici ortodoxe, în Canada, în Oratoriul Sf. Iosif. Aici, la Montreal, este un loc de pelerinaj unde mă duc cu o listă foarte mare de rugăminţi. Anul următor, când ajung la Oratoriul Sf. Iosif, tot ce L-am rugat s-a realizat până atunci. Toată familia mea se află sub protecţia Sf. Iosif. Eu am fost botezată la Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti la 17 ani, iar mirul l-am primit la Notre-Dame de Paris, în 2005, deşi preotul mă miruise şi la Bucureşti, dar eu uitasem şi l-am mai cerut o dată la Paris. Deci sunt miruită de trei ori, o dată ortodox şi de două ori catolic şi botezată de două ori, o dată ortodox şi o dată catolic. Şi am primit de cinci, şase ori şi efuziunea Sfântului Duh, ceea ce înseamnă renaşterea harurilor de la Miruire. Nu de mult am fost în pelerinaj la grota Sfintei Maria Magdalena, în sudul Franţei. Trebuie să parcurgi un drum de 45 de minute prin pădure, iar biserica se află chiar în grotă. Oricine vrea să vadă unde şi-a sfârşit viaţa Maria Magdalena poate merge până acolo. A fost fabulos, noaptea am coborât prin pădure, în întuneric. Apoi am plecat în misiune la Ibitza. Eu fac multe misiuni pentru Biserică, la Cannes, în timpul festivalului, la Ibitza, la San Rafael, la San Sebastian, la Lyon şi la Paris, la Montmartre şi la Notre-Dame.
- Ştiu că părinţii dumneavoastră nu au vrut să vă boteze, pentru a vă lăsa libertatea de a vă alege religia.
- Da. Părinţii mei erau moderni, şi au vrut să ne alegem noi credinţa. Au fost atei, apoi s-au întors la religie, mama era ortodoxă şi tata catolic. Pentru a nu crea conflicte în familie ne-au lăsat să alegem noi. Dar se pare că bunica ne-a furat, pe mine, pe sora şi pe fratele meu, şi ne-a botezat în secret; ea spunea că numai câinii nu se botează. Noi am crescut crezând că nu suntem botezaţi, dar, de fapt, am fost. M-a botezat în religia ortodoxă, dar părinţii mei nu au asistat la ceremonie.
- Se spune că Dumnezeu este pretutindeni, în noi şi-n tot ce ne înconjoară. Credeţi că doar în Biserică îl găsim?
- Oamenii, când îşi distrug legătură cu Biserica, distrug tot. Să zicem că sunt câţiva preoţi corupţi, dar păcatul există şi el. Bisericile Ortodoxă şi Catolică au primit misiune de la Dumnezeu să ducă mai departe cuvântul Lui. Acolo se petrece întâlnirea oamenilor cu Dumnezeu. Când aud discuţii rele despre Biserici, pe diferite site-uri de socializare, mă şochează. Preotul va fi tras la răspundere de Dumnezeu, preotul primeşte mult, dar trebuie să dea mult, până la urmă i se va cere socoteală şi va fi pedepsit dacă a făcut păcate. Teoria conform căreia omul nu trebuie să meargă la biserică pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, deoarece acesta este pretutindeni, lângă noi, cu noi, nu este adevărată, face parte din curentul new age. Sacramentele pe care le vede Iisus, ca Împărtăşania, au nevoie de intermediar. Primul lucru pe care l-a făcut Iisus a fost botezul, care este voinţa lui Dumnezeu.
- Atunci unde să-L căutăm?
- În România au apărut multe influenţe new age care sunt foarte periculoase, pentru că pe Dumnezeu nu îl căutăm într-o nebuloasă. Dumnezeu vrea să-l căutăm acolo unde e. Eu am trăit foarte multe miracole în Biserică. Budiştii, de exemplu, nu au respectul corpului. Iisus ni l-a dat nouă o dată cu Împărtăşania. Avem şansa de a fi într-un corp creştin şi nu ne dăm seama ce bogăţie este în aceasta. Cei care trăiesc astfel o fac într-o lume paralelă cu restul lumii, trăiesc într-o lume bună, merg pe un drum bun. Drumul arătat de Biserică ştim măcar unde duce, au fost sfinţi care au trecut pe aici şi au ajuns în Rai. Celelalte drumuri nu ştim dacă nu cumva duc în ciulini. Sunt prea multe variante din care să alegem, dar Biserica înseamnă să fim împreună, nu să ne alegem religia independent, trebuie să fim uniţi. Atunci când primim un miracol de la Dumnezeu trebuie să-i şi mulţumim, nu doar să ne bucurăm că ne-a ajutat şi apoi să uităm ce a făcut pentru noi. Mulţumirea o facem printr-o slujbă de mulţumire, ducem colaci la biserică şi ne rugăm în continuare.