Main menu

header

cotnari wide

709 22 1de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

O sfântă mai puţin cunoscută de creştinii ortodocşi, Lucia Fecioara, a trăit în Siracuza Siciliei (283-304) împreună cu mama sa, Evtihia. A murit pentru credinţa sa în Hristos şi pentru că a dorit să respecte învăţăturile Mântuitorului. După numele său, Lucia a fost considerată protectoarea vederii şi a oftalmologilor, cea care poate oferi lumină şi vedere acolo unde este întu- neric şi necunoaşterea adevărului.

A aflat că va purta cununa muceniciei de la Sfânta Agata

Fecioara Lucia şi mama sa trăiau în Sicilia, când prin părţile locului se venera Sfânta Muceniţă Agata, la mormântul căreia veneau să se închine oameni din toate zonele apropiate sau mai îndepărtate. Tânăra, provenită dintr-o familie bogată, era logodită cu un bărbat înstărit, Pashasie. Mama Luciei suferea de patru ani de boala curgerii de sânge şi nu se vindeca cu nicio doctorie de la medicii vremii. Atunci fiica sa i-a propus să meargă împreună la mormântul Sfintei Agata, să se atingă de el şi să se roage pentru vindecare. „De crezi celor ce s-au citit, mamă, crede şi aceasta, cum că Agata, care a pătimit pentru Hristos, s-a învrednicit a avea de faţă totdeauna pe Acela, pentru a Cărui nume a pătimit. Deci atinge-te de mormântul ei cu credinţă şi te vei tămădui”. După săvârşirea cântării bisericeşti, ducându-se poporul, au îngenuncheat cele două înaintea mormântului sfintei muceniţe, mama împreună cu fiica, şi au început cu lacrimi a se ruga, cerând ajutor. Deci, rugându-se ele mult, a adormit Lucia şi a avut o vedenie cu Sfânta Muceniţă Agata în mijlocul îngerilor, foarte împodobită cu mărgăritare, şi care i-a zis: „Sora mea, Lucia, fecioara Domnului, pentru ce ceri de la mine ceea ce singură poţi îndată să dai? Căci credinţa ta ajută mamei tale şi, iată, s-a făcut sănătoasă! Şi precum prin mine se slăveşte cetatea Catania, aşa şi prin tine se va slăvi şi împodobi cetatea Siracuzei, pentru că ai gătit sălăşuire bine primită lui Hristos întru a ta feciorie”.

A renunţat la avere şi la logodna cu un bărbat înstărit pentru credinţa în Hristos

După ce s-a deşteptat din somn, Lucia i-a spus mamei sale că este vindecată şi aşa a fost. A decis atunci tânăra să meargă pe calea lui Hristos, să rupă logodna cu bărbatul care-i fusese hărăzit şi i-a cerut mamei sale bunurile pe care i le promisese ca zestre. „Toate acelea ce le-ai pregătit să mi le dai mie, ca şi când aş fi mers după bărbatul cel muritor, dă-mi-le acum, ca să merg la mirele cel fără de moarte, Hristos Domnul, Care va păzi fecioria mea”. Iar mama sa Evtihia i-a răspuns: „Toate cele ce sunt ale tatălui tău, care a murit de nouă ani, păzindu-le întregi le-am înmulţit şi nu le-am împuţinat, spre a le da moştenire ţie. Iar cele ce sunt ale mele şi cele ce mai pot să fie, singură le ştii bine. Deci, să acoperi mai întâi cu ţarina ochii mei şi apoi ceea ce va fi ţie cu plăcere, vei face cu toată avuţia.” Cu stăruinţă, tânăra a convins-o pe mama sa să-i dea averea să o vândă, iar banii i-a împărţit săracilor. A vândut satele pe care le deţinea, podoabele de mult preţ, mărgăritarele.

A fost supusă caznelor după ce a refuzat să facă jertfe idolilor

Când a aflat logodnicul său de ceea ce a făcut Lucia, a întrebat-o pe doica fetei ce s-a întâmplat. Aceasta i-a spus că fata ar vrea să facă negustorie şi că obţine mai mulţi bani pentru el. Dar când acesta a aflat realitatea, că, de fapt, toţi banii şi toate bunurile au fost împărţite săracilor şi scăpătaţilor, că toate s-au cheltuit cu străinii şi cu slujitorii lui Dumnezeu, Pashasie s-a mâniat şi a reclamat-o pe tânăra Lucia la conducătorul cetăţii, spunându-i că fata este creştină şi potrivnică legilor împărăteşti. Acesta, chemând-o pe Lucia, a sfătuit-o să renunţe la credinţa sa şi să revină la jertfele făcute idolilor. Dar sfânta i-a răspuns cu îndrăzneală: „Aceasta este jertfa cea vie, precum şi credinţa cea curată, înaintea lui Dumnezeu: a cerceta pe cei săraci şi pe văduve în necazurile lor. Într-aceşti trei ani nimic altceva n-am făcut, decât numai am adus jerfă lui Dumnezeu Cel viu. Acum, nemaiavând nimic din averea mea ce să aduc, pe mine mă jertfesc vie lui Dumnezeu şi ceea ce va fi cu plăcerea Lui, aceea să facă cu jertfa Sa”. La fel de aprig i-a răspuns şi logodnicului său care o îndemna să respecte regulile cetăţii. „Tu ia aminte la legile împărăteşti, iar eu iau aminte la legile lui Dumnezeu. Tu te temi de împăraţi, iar eu mă tem de Dumnezeu. Tu nu voieşti a-i mânia pe dânşii, iar eu foarte cu dinadinsul mă păzesc a nu mânia pe Dumnezeu. Tu te sârguieşti a plăcea acelora, iar eu doresc a-i plăcea lui Hristos. Deci, tu fă ceea ce socoteşti că-ţi este de folos, iar eu voi face aceea ce voi cunoaşte că-mi este de folos”.

Au vrut să o pedepsească în casa desfrânării

Şi pentru că sfânta nu şi-a schimbat credinţa, logodnicul său a poruncit să fie dusă într-o casă a desfrânării pentru a fi batjocorită şi să fugă de la ea Duhul Sfânt şi să fie omorâtă. Dar slujitorii chemaţi să o ducă pe Lucia la acel loc nu au putut să o mişte. Devenise atât de grea, încât oricât de mulţi au încercat să o mute din loc, nu au putut. Văzând aşa minune, mai rău s-a îndârjit bărbatul care a acuzat-o. A poruncit să se toarne peste ea smoală arsă, pucioasă şi untdelemn fiert. Dar ea în numele Domnului Iisus Hristos sta nemişcată şi nevătămată, zicând către tiran: „Eu am rugat pe Domnul meu Iisus Hristos ca să nu aibă stăpânire asupra mea focul acesta; şi pentru ca să râdă de tine cei care nădăjduiesc în Hristos, de aceea am cerut îndelungare pătimirii mele, ca să ridic frica muncilor, de la cei ce cred, iar pe cei care nu cred, să-i lipsesc de glasul batjocoririi, ca să nu-şi mai bată joc de creştini”. Iar unii dintre prietenii lui Pashasie, nesuferind a-l vedea pe acesta în mare supărare şi în nepricepere, au poruncit s-o lovească cu sabia peste grumazul ei.

Şi-a dat duhul după ce a fost tăiată cu sabia

Cu gâtlejul cel străpuns de sabie, şi aflată în suferinţă de moarte, Lucia l-a avut atunci înaintea ochilor săi pe Pashasie, adus legat în lanţuri. Sicilienii trimiseseră în taină la Roma veşti despre faptul că Pashasie fără de milă necăjeşte acea zonă, jefuind-o, şi pentru că venise poruncă de la împărat, logodnicul sfintei a fost judecat şi osândit la moarte prin tăierea capului. După aceea, Lucia a cerut să fie împărtăşită, apoi şi-a dat duhul. Înmormântată cu mare cinste, sfânta a devenit protectoarea Siracuzei şi este venerată şi de catolici, de anglicani, de luterani, precum şi de credincioşii ortodocşi, fiind considerată protectoarea celor fără de vedere.

Moaştele sfintei se află în biserica dedicată ei din Veneţia, după ce au stat timp de 400 de ani în Siracuza, apoi la Constantinopol. Capul sfintei a fost dăruit în 1513 de veneţieni lui Ludovic al XII-lea al Franţei şi se află în prezent în Catedrala oraşului Bourges

Avea darul înainte-vederii

Vătămată, dar încă în viaţă, sfânta le spunea celor de faţă ceea ce se petrecea la Roma, dar şi ceea ce urma să se întâmple: „Binevestesc vouă că s-a dat pace Bisericii lui Dumnezeu, pentru că Diocleţian a căzut din împărăţie, iar Maximian a murit acum; şi precum cetatea Cataniei are mijlocitoare către Dumnezeu pe sora mea, Sfânta Agata, aşa şi pe mine să mă ştiţi ca trimisă de la Dumnezeu cetăţii acesteia; însă numai dacă veţi face voia Lui şi veţi primi credinţa Lui”.