de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
În fiecare an, odată cu Nașterea Pruncului Iisus, certitudinile se topesc în taină. Semn că venirea celor Trei Magi, Melchior, Gaspar și Baltazar, se așterne în fața tuturor, tăcută, dar luminoasă. Asemenea acelei magice nopți de la Bethleem... Păstrate în Domul din Köln, într-un sarcofag auriu uriaș, moaștele celor Trei Magi spun și acum cea mai frumoasă poveste din câte se vor naște vreodată: că singurul lucru care contează e dumnezeirea. Restul e deșertăciune.
Care a fost efectul întâlnirii cu Pruncul?
Unul dintre cele mai frumoase fragmente scripturistice îl reprezintă momentul înfățișării Magilor în fața Pruncului Iisus, în peștera de la Bethleem. Poate tocmai de aceea a rămas imortalizat în memoria colectivă întru eternitate. O poveste impresionantă despre Magi, o stea miraculoasă, îngeri și păstori, Regele Irod, iar în final despre Nașterea Pruncului Iisus. Cu adevărat Scriptura poate fi citită ca o poveste, dar întâmplările sunt cât se poate de reale. Trebuie doar văzute într-o manieră corectă. Pentru că Sfânta Scriptură nu dezvăluie doar o serie de întâmplări menite a fi rostite la gura sobei, ci fapte care dau sens existenței umane. Dacă cineva s-ar fi gândit că rolul Magilor s-a terminat după întâlnirea avută cu Iisus, cu siguranță ar fi greșit. Drumul lor a fost altul... Care a fost efectul întâlnirii lui Melchior, ale cărui vrăji nu a putut nimeni să le desfacă în Persia, a frumosului Gaspar și a lui Baltazar, cel mai bun cititor în stele, cu Pruncul? Unde au ajuns aceștia după ce au plecat din Bethleem? În ce mod a influențat acel moment istoria lumii?
Au lăsat magia pentru dumnezeire
Există numeroase surse biblice care plasează țara de origine a Magilor în Arabia sau chiar în Persia, însă numărul precis al Magilor nu a fost niciodată știut. Tradiția spune că au fost trei, însă în unele scrieri orientale, despre aceștia se spune că ar fi fost 12. Chiar dacă se crede că Magii sosiți din Orient au fost transformați în regi abia în scrierile din secolul al VI-lea, Sfântul Evanghelist Matei vorbește doar despre Magi. Când Melchior, Gaspar și Baltazar au călcat pământul din Bethleem urmând steaua nou-apărută, după un drum lung și anevoios, fierul ruginit al lui Melchior s-a preschimbat în aur. A fost semnul divin că acolo, undeva, ascuns printre căsuțe, s-a născut Mântuitorul. Iar când au găsit Pruncul cu ochi albaștri, adânci, și cu părul cârlionțat, privin- du-l tăcut și grav pe fiecare dintre ei, Magii și-au văzut trecând prin fața inimii toată viața. După ce Melchior a așezat cuminte bucata de aur lângă Prunc, Baltazar i-a dat Sfintei Fecioare prețioasa smirnă, iar Gaspar a pus cu mâinile tremurânde tămâia. Magii au descoperit lumina cea adevărată și au înțeles că și-au pierdut râvna pentru magie, viața lor luând un cu totul alt drum: cel al dumnezeirii.
Melchior a găsit leacul contra celor mai grave boli
Cu adevărat, nimeni nu știe de unde au venit cei Trei Magi. Sau poate că exact din locul unde fusese prorocit în Vechiul Testament: „Ca ploaia pe lână Se va pogorî şi ca picăturile ce cad pe pământ./ În zilele Lui va răsări dreptatea şi belşug de pace cât va sta Luna pe cer./ Şi stăpânirea Lui va fi de la o mare până la alta şi de la un râu până la marginile lumii./ În faţa Lui vor cădea la pământ Etiopienii şi vrăjmaşii Lui vor linge ţărâna./ Regii Tarsisului şi insulele vor aduce daruri, daruri vor aduce regii Arabilor şi cei din Saba; / Şi Lui I se vor închina toţi regii Pământului”. Despre Melchior se știe că a stăpânit vântul și apa și putea să arunce asupra unui râu, în plină vară, un pod de gheață, dar la fel de repede putea să facă zăpada să fiarbă înainte să atingă pământul. Se spune că ar fi avut un palat în mijlocul Ctesiphonului, zidit chiar de meșterii care au lucrat doar pentru împărat, cu sute de încăperi pline de mătăsuri și de blănuri scumpe, dar și de obiecte de mare valoare, aduse tocmai din inima Africii. În acel loc, ascunse de lumina soarelui, au existat însă și chiliile în care acesta făcea meșteșugul vrăjitoresc. Se crede că Melchior a fost cel care a găsit leacul pentru boli aducătoare de moarte, însă ceva i-a lipsit întotdeauna, tocmai de aceea nu se sătura să caute...
Vestit pentru „făcăturile” sale de dragoste
În ceea ce-l privește pe Gaspar, tradiția spune că a fost atât de frumos, încât toată lumea s-a întrebat dacă nu cumva a fost fiul marelui Apollo. Atracția sa pentru magie a venit din fragedă pruncie, când mama sa a văzut cum a îndoit o ramură de mirt ce a fost așezată deasupra pătuțului. Ulterior a început să învețe descântece pe care le-a aflat de la un unchi de-al său care a lucrat la templu, iar în timp a devenit vestit pentru „făcăturile” de dragoste despre care se spune că nu mai puteau fi desfăcute de nimeni. Chiar dacă a avut o viață pe care mulți și-au dorit-o, Gaspar a căutat mereu o altă lume, una pe care niciun preot pe care l-a consultat nu a putut să i-o descrie. Iar frământările i-au cotropit sufletul și i-au ars inima. Un singur bătrân i-a spus odată că blestemul acestei căutări urma să fie dezlegat de Mesia, despre care a prorocit însuși magul Varlaam în Scripturile evreiești: „Îl văd, dar acum încă nu este; Îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel”. Din acel moment, a ales să caute semnele venirii Lui.
Iubit la templu și căutat de întreaga lume
Pentru Baltazar, lumea toată s-a sfârșit odată cu moartea soției, iar la scurt timp, a fiicei sale mult iubite. El, vrăjitorul care a rupt cele mai grele farmece, a citit oamenilor soarta în stele, a chemat toți zeii să-i apere copila, a rugat sute de magi să-i dea leacul pentru nemurire, dar nu a putut face nimic pentru copila sa, care a trecut la dreapta Domnului. Iar inima i s-a frânt definitiv atunci când cele două ființe dragi sufletului său s-au stins fără să fi suferit de nicio boală. Să fi fost oare efectul puternicelor farmece făcute de-a lungul vremii de Baltazar? N-a putut să-și răspundă singur la această întrebare, anii au trecut, iar magul a îmbătrânit căutând cu disperare remediul care face trupul să întinerească.
Au primit botezul de la Sfântul Apostol Toma?
Conform unei tradiții, după ce s-au întors în țara lor, cei Trei Magi ar fi primit botezul de la însuși Sfântul Apostol Toma, apoi au propovăduit la rândul lor credința în Hristos. Asta după ce și-au luat primul botez atunci când au intrat în micuța peșteră din Bethleem... Pe de altă parte, se crede că după marea întâlnire cu Mântuitorul, Magii ar mai fi trăit doar câteva zile. Melchior a trecut la cele sfinte primul, la data de 1 ianuarie, la doar cinci zile l-a urmat Baltazar, iar Gaspar a murit ultimul, la data de 11 ianuarie. Câțiva ucenici se pare că i-au găsit la marginea deșertului, sub cerul liber, de parcă ar fi dormit. Trupurile lor nu au cunoscut niciodată putreziciunea, fiind purtate prin multe biserici. În unele părți ale lumii creștine, la 6 ianuarie, mai mult decât la 25 decembrie, oamenii fac cadouri în amintirea darurilor oferite de Magi Pruncului Iisus. Sfântul Ioan Gură de Aur i-a numit pe cei Trei Magi „strămoși ai Bisericii”, pentru că, înainte de întemeierea acesteia, L-au propovăduit pe însuși Mântuitorul.
Pradă de război
Istoria aducerii sfintelor moaște ale celor Trei Magi la Catedrala din Köln a început cu un alt pelerinaj, pe care Elena, mama Sfântului Constantin, l-a făcut în Țara Sfântă, unde a descoperit crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit. Se presupune că atunci ar fi fost găsite și osemintele celor Trei Crai de la Răsărit, care au fost aduse la Constantinopol, unde au rămas pentru un timp. Ulterior, se crede că un fiu al împăratului Constantin le-a dăruit episcopului de Milan, Eustațius, iar acesta le-a pus spre închinare într-o biserică, unde au fost păstrate până în anul 1164. O altă istorie spune că în anul 1158, împăratul sfântului Imperiu Roman, dar de naționalitate germană, Friderich I Barbarosa, cu o armată numeroasă, însoțit și de arhiepiscopul Kölnului, ar fi cucerit Milano și ar fi plecat cu cele mai scumpe odoare: osemintele Magilor. Moaștele au fost aduse cu mare alai la Köln, și din acel moment orașul a devenit cu adevărat o atracție pentru pelerinii din toată lumea, care vin să se atingă de cei care, la rândul lor, s-au atins de Hristos cu multă credință. Astfel, împăratul Otto al IV-lea le-a confirmat, oferind Bisericii trei coroane de aur pentru cei Trei Magi, în semn de mulțumire pentru ajutorul primit cu un an înainte, când a fost ales rege al germanilor.
Darurile, păstrate cu cinste în Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos
Ce s-a întâmplat cu darurile Magilor? Acestea există în prezent, alături de alte numeroase Sfinte Moaște și odoare sfinte, în Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos. Potrivit tradiției monastice, Maica Domnului a păstrat cele trei daruri ale Magilor până la adormirea sa. La sfârșitul secolului al IV-lea, împăratul Arcadie le-a găsit și le-a depus la Constantinopol, fiind păstrate în Biserica Sfânta Sofia până în anul 1204, moment în care, din cauza Cruciadei a IV-a, sfintele odoare au fost duse la Niceea, unde au rămas 60 de ani. Datorită împăratului Mihail Paleologul, darurile au ajuns din nou la Constantinopol și au rămas în acest loc până în anul 1453 d.Hr. În anul 1470, împărăteasa Maro, fiica regelui Serbiei, Brancovici, simțindu-și sfârșitul, a ajuns la Mănăstirea Sfântul Pavel, aducând darurile Magilor, pe care le-a oferit mănăstirii, alături de alte ajutoare. Sfântul lăcaș păstrează, totodată, și hrisovul în care se relatează evenimentul primirii darurilor Magilor de la împărăteasa Maro.
Au aceeași valoare ca și cămașa Mântuitorului
Cinstitele obiecte constau în 28 de plăcuțe de aur, lucrate cu migală în forme dreptunghiulare, triunghiulare sau trapezoidale, cu dimensiuni de aproximativ cinci-șapte centimetri. Oamenii de știință care le-au analizat au ajuns la concluzia că acestea au fost lucrate în epoca haldeilor, cu aproape 1.000 de ani înainte de Hristos. Acestea sunt păstrate în interiorul mănăstirii în mai multe racle de argint și de aur. Conform tradiției locului, smirna și tămâia au fost amestecate, realizându-se 68 de mărgele, care seamănă foarte mult cu niște măsline. Acestea au fost atașate plăcuțelor, confecţionându-se un fel de talisman. Mirosul lor este nepământesc, iar valoarea este considerată de părinții athoniți a fi echivalentă cu cea a cămășii Mântuitorului sau a cununii Sale de spini.
Reprezentaţi pe blazonul oraşului german
Fascinația față de rămășițele pământești ale celor Trei Magi continuă neîntrerupt, de secole. În anii din urmă, egiptologul Bob Brier a studiat riguros osemintele, iar investigația sa a dat la iveală faptul că într-adevăr acestea aparțin unor oameni de vârste diferite, ceea ce a fost coroborat cu informațiile existente și cu imaginile de pe vechile mozaicuri bisericești. De asemenea, potrivit autorului Gerald J. Brault, „trei coroane sunt o trimitere către cei Trei Magi ale căror relicve au fost aduse la Köln în 1164. În onoarea acestui eveniment, trei coroane apar pe blazonul orașului încă din secolul al XIII-lea, fiind conținute și de emblema Universității din Köln, din 1392 încoace”. Pentru cei care vizitează catedrala orașului, impresionantul altar în care odihnesc rămășițele celor Trei Magi este dovada credinței nestrămutate a trei oameni care și-au lăsat cândva căminele, călăuziți de o stea, pentru a aduce omagiul lor unui nou-născut care avea să mântuiască întreaga lume.
Artaban nu a mai ajuns să-i ducă lui Hristos trei pietre preţioase
Potrivit tradiției ruse și celei din Bretagnia, în drum spre Pruncul Iisus ar fi plecat de fapt patru Magi, ultimul fiind Artaban, care nu a ajuns la punctul de întâlnire cu ceilalți din cauza șchiopătării cămilei sale. Acesta și-a dorit foarte mult să-I ducă lui Iisus trei pietre prețioase. Se spune că întrega sa călătorie a durat nu mai puțin de 30 de ani, dar de fiecare dată ajungea într-un loc la scurt timp după ce Iisus pleca. În toți acești ani, Artaban se crede că a împărțit cele trei pietre prețioase: una pentru salvarea unui copil din Bethleem, alta unui bătrân mort de foame, iar cu ultima ar fi răscumpărat o tânără evreică. L-ar fi găsit, în sfârşit, pe Hristos când Acesta era răstignit pe cruce. Ruşinat că nu mai avea ce să-I dăruiască, a fost mângâiat de Mântuitor, Care i-ar fi mulţumit pentru darurile aduse prin intermediul aproapelui. Un calendar medieval al sfinţilor, tipărit la Köln, scrie că Magii s-ar fi reîntâlnit, după „multe încercări şi oboseli pentru Evanghelie”, la Sewa (Sebaste, în Armenia), în anul 54, pentru a sărbători Crăciunul.
Catedrala din Köln, locul unde-şi dorm somnul de veci Melchior, Gaspar şi Baltazar
Construită din ordinul arhiepiscopului Konrad von Hochstaden, pe locul uneia din secolul al VIII-lea, Catedrala din Köln are o înălțime de 157 de metri, fiind, după Münsterul din Ulm, a doua biserică, din punct de vedere al înălțimii, din Germania. Aceasta este situată pe marginea de nord a graniței de odinioară a așezării romane, fiind în imediata apropiere a gării principale de cale ferată, ca și a podului Hohenzollernbrücke. Silueta impozantă a domului a fost clădită în stil gotic, asemănător catedralelor din Sevilla și Milano, iar fațada gigantică de vest, flancată de cele două turnuri, ocupă o suprafață de peste 7.100 de metri pătrați. Între anii 1880 şi 1884, domul a fost cea mai înaltă clădire din lume, urmând ca în anul 1996 să fie inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
Cele mai mari relicvarii existente din Evul Mediu
Racla celor Trei Magi reprezintă unul dintre cele mai mari relicvarii existente din Evul Mediu. De fapt, nu este doar o singură raclă, ci sunt trei, suprapuse, astfel încât forma aceasta să amintească de cea a unei bazilici. Pe partea din faţă există trei reprezentări ale epifaniilor: o dată la închinarea Magilor, o dată la Botezul Domnului, la Râul Iordan, şi apoi epifania de la sfârşitul veacurilor, când Hristos este înfăţişat ca Drept Judecător al lumii. Între aceste scene se află o placă în formă trapezoidală care se poate detaşa. Sarcofagul este decorat cu statuete de aur, argint, decorații în filigran și pietre semiprețioase.