Main menu

header

627 27 1de Luana Mare

S-au scurs 58 de ani de când părintele Arsenie a fost nevoit să dezbrace haina preoţească, să o pună-n cui şi să iasă definitiv pe poarta Mănăstirii Prislop într-un costum civil, cumpărat de ocazie. La 14 mai 1959 a fost alungat, la fel şi maicile care formau obştea, iar prigoana sa avea să se încheie după ani de suferinţe îndurate în tăcere şi în sfinţenie. Un document de mare însemnătate pentru reconstituirea vieţii părintelui a fost descoperit recent în arhivele Arhiepiscopiei Aradului de istoricul Adrian Nicolae Petcu (medalion), membru în comisia de cercetare teologico-ştiinţifică a vieţii şi activităţii părintelui, care a acceptat să destăinuie cititorilor revistei TAIFASURI premisele şi implicaţiile acestui act emis de autorităţile bisericeşti ale vremii şi care au schimbat definitiv destinul celui care avea să fie considerat peste ani poate cel mai de seamă duhovnic român. Era în primăvara anului 1959, când, după încercări eşuate de a-l determina pe părintele Arsenie să renunţe la activitatea sa duhovnicească, ce aduna mulţime de lume la chilia sa de la Prislop, aşa cum se întâmplase şi cu ani în urmă la Sâmbăta de Sus, în Făgăraş, puterea comunistă încerca o nouă metodă, după cum ne-a relatat istoricul Adrian Nicolae Petcu.

„Monahii erau obligaţi să se căsătorească şi să-şi întemeieze familii”

- Cum încerca puterea comunistă să-l determine pe părintele Arsenie să iasă din mănăstire?

- Fusese anchetat de câteva ori, dar eliberat. Exista un reprezentant al Cultelor, care nu era altceva decât o legătură între Biserică şi puterea comunistă de atunci. Acesta făcea periodic rapoarte cu privire la activitatea părintelui şi încerca să pună presiuni asupra obştii. În toată perioada cât a fost la Prislop, asupra părintelui s-au făcut presiuni să renunţe la activitatea sa duhovnicească, inclusiv să iasă din mănăstire. Ei bine, din cercetările mele am ajuns la concluzia că părintele a avut permanent un protector în Patriarhul Justinian. Acesta i-ar fi spus să nu iasă din mănăstire până nu are un document oficial scris. Patriarhul a încercat mereu să-l protejeze. Patriarhul Justinian intrase în conflict cu puterea de atunci. Exista un plan de reformare a Bisericii. Aşa se numea în accepţiunea puterii comuniste. De fapt, era un plan de dizolvare a Bisercii. Puterea comunistă a apelat la presiuni în rândul monahilor. Au fost arestaţi şi trimişi în lagăre de muncă, erau obligaţi să se căsătorească şi să-şi întemeieze familii, ca să renunţe astfel la viaţa monahală. Au fost mulţi care s-au căsătorit cu maici, dar numai formal, şi au încercat să-şi continue misiunea. Nu este cazul părintelui Arsenie.

- Ce s-a întâmplat atunci, pentru că părintele Aresenie a ieşit definitiv din mănăstire?

- În arhiva Arhiepiscopiei de la Arad am găsit corespondenţa dintre Mănăstirea Prislop şi Episcopia Aradului. Am găsit documente despre cum a fost desfiinţată Mănăstirea Prislop, dar şi documentul care l-a obligat pe părintele Arsenie să plece din mănăstire. El nu a fost scos din monahism, ci doar din Mănăstirea Prislop. Este un document dactilografiat şi adresat părintelui, emis de autorităţi bisericeşti, pentru că puterea comunistă, văzând că nu-l poate convinge să părăsească mănăstirea, a acţionat prin câţiva funcţionari din Biserică. Documentul era redactat în felul următor: „Noi, doctor Andrei Magieru, episcopul Aradului şi Hunedoarei, potrivit dispoziţiunilor date de Sfântul Sinod privitor la îndepărtarea din mănăstiri a vieţuitorilor care prin activitatea lor dăunează intereselor bisericeşti, decidem: ieromonah Arsenie Boca, duhovnic la Mănăstirea de maici Prislop, să părăsească îndată localul sfintei mănăstiri. Numitul va ieşi din mănăstire fără rasă, urmând ca Episcopia noastră să-i pună la dispoziţie suma necesară pentru a-şi achiziţiona un costum civil. Pentru executarea prezentei instrucţiuni se încuviinţează vicarului nostru. 14 mai 1959, semnat Episcop Andrei Magieru”.

„Maicile au fost alungate şi trimise în câmpul muncii”

627 27 2- Avea o bază legală acest document?

- Acest document este un abuz din acele vremuri, dar părintele nu a fost scos din monahism, ci doar din Mănăstirea Prislop. El nu a trecut niciodată printr-o judecată monahicească şi care să-l fi obligat să iasă din mănăstire. Din rapoartele împuternicitului pe Culte pe Hunedoara reiese faptul că părintele Arsenie intenţiona să se întoarcă. El a plecat lăsându-şi lucrurile acolo, cu intenţia de a reveni. De altfel, nici semnătura episcopului nu pare să fie autentică, ceea ce mă face să cred că altcineva a semnat în locul său.

- Ce s-a întâmplat cu obştea de la Prislop?

- Odată cu părintele a fost alungată şi maica Zamfira, stareţa mănăstirii. Scoaterea din mănăstire, nu din monahism, la 14 mai 1959, împreună cu maica stareţă Zamfira, a declanşat inevitabil procesul de dizolvare a obştii mănăstireşti. S-au exercitat mai uşor presiuni asupra obştii rămase fără duhovnic şi fără un suport moral. Tot din rapoartele împuternicitului pe Culte pe Hunedoara se spune că cei doi nu şi-au luat lucrurile din mănăstire, deci ei vor să se întoarcă. În septembrie 1960, mănăstirea a fost închisă, iar anexele au fost predate gospodăriei agricole în localitate, iar mai apoi, unui azil de bătrâni. Maicile au fost alungate şi trimise în câmpul muncii. Fuseseră exilate în lume. Au stat pe la Răşinari, pe la o întreprindere de textile, aşteptând un moment prielnic pentru întoarcerea în mănăstire. Când au revenit, în 1976, au găsit totul devastat: anexele, biserica, locul.

„Securitatea a cercetat posibila căsătorie a părintelui cu maica Zamfira”

- Ce s-a întâmplat cu părintele Arsenie Boca?

- El a plecat la Bucureşti, unde a fost permanent urmărit de Securitate şi unde avea să lucreze o perioadă la atelierele Patriarhiei, ca pictor, apoi să ajungă la Biserica de la Drăgănescu. El nu avea să mai revină niciodată la Prislop, deşi şi-a dorit foarte mult acest lucru. Tot atunci i s-a interzis să mai slujească în biserică.

- Dar s-a vorbit despre o presupusă căsătorie a părintelui cu maica Zamfira. Cât de reale erau acele zvonuri?

- Chiar Securitatea a căzut în propria plasă a dezinformării, pentru că aşa acţiona: denigra şi răspândea zvonuri false. Numai că, de această dată, chiar a luat în serios zvonul care circula în mediul bisericesc şi s-au făcut cercetări în acest caz. În dosarul de la Securitate al părintelui exista o notă informativă cu privire la acest zvon, iar concluzia celui care a întocmit-o este fără tăgadă: nu a fost nicio căsătorie între părintele Arsenie şi maica Zamfira.

„Părintele Arsenie nu a fost scos din monahism, ci doar din Mănăstirea Prislop“

„Este un document foarte important“

- Acest document face parte din cercetarea pentru canonizarea părintelui?

- Da, desigur. La nivelul acestei comisii de cercetare teologico-istorică a vieţii şi a activităţii părintelui Arsenie Boca ne aflăm în faza de documentare. Este o documentare atât privind viaţa şi activitatea părintelui, cât şi opera duhovnicească a sa. Eu mă ocup de partea de cercetare a vieţii şi activităţii părintelui, iar acesta este un document foarte important atât pentru viaţa părintelui, cât şi pentru monahismul din România acelor vremuri şi despre felul în care puterea comunistă a acţionat împotriva Bisericii.