de Silviu Ghering şi Claudiu I.
Marea Neagră, locul în care tot mai mulţi specialişti spun că ar fi avut loc Potopul lui Noe, este un „subiect” din ce în ce mai explorat. Întâmplări cel puțin stranii se petrec în Marea Neagră, unde ar fi dispărut inexplicabil mai multe nave, iar anomaliile magnetice au îndreptat atenţia oamenilor de ştiinţă asupra acestui loc care pune şi România pe harta misterelor. Acum avem și noi un... „Triunghi al Bermudelor” în apropierea Insulei Șerpilor, la 45 de kilometri nord-est de Sulina. Cercetătorii au descoperit în largul mării o suprafață de 8-10 km, relativ triunghiulară, în care se manifestă o formă stranie de magnetism, total anormal față de cel manifestat, spre exemplu, la flux și reflux ori în diferitele faze ale lunii. Și au mai constatat o anomalie: falia magnetică din misteriosul triunghi se deschide de la câteva fracţiuni de secundă până la câteva minute. Ofi- cialii ruși susțin că acest misterios fenomen se produce o dată la două zile și au emis ipoteza SF că aceste anomalii ar putea fi porți către lumi paralele, care se deschid doar în anumite momente.
Ce sau cine „suge” energia?
Un alt fenomen inexplicabil produs pe navele aflate în zonă atinge generatoarele electrice. Acestea nu-și întrerup activitatea, funcţionează aparent la parametri normali, dar energia electrică produsă nu mai ajunge la consumator, ca și cum ar fi „suptă” de o forță nevăzută. S-au înregistrat situații în care nu s-a ajuns la un naufragiu propriu-zis, dar vasul a fost cuprins de o trepidație majoră care a durat câteva minute bune, timp în care instrumentele de la bord au fost date complet peste cap.
„Vârtejul morții”, un pol de anomalii magnetice
O explicaţie pare să vină chiar de la un specialist român, conferenţiarul Cristina Dobrotă, de la Laboratorul de Exobiologie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, care susţine că în Europa ar exista doi poli de anomalii magnetice, unul dintre aceştia fiind acesta din Marea Neagră, undeva la câțiva kilometri de Insula Şerpilor. I se mai spune și „Triunghiul morții” sau „Vârtejul morții”, iar locuitorii din Sulina au motive reale de îngrijorare: după ultimele măsurători, zona blestemată se apropie încet, dar sigur, de oraș! Există însă și voci care spun că ar fi vorba despre anomalii „malefice”, cunoscute şi relatate în diverse feluri încă din Antichitate.
Crucişătorul „Tiolkovsloi” a dispărut într-o ceaţă neagră cu sclipiri verzi...
Cele mai vechi povestiri sunt cele ruseşti, de prin secolele XIII-XIV, care spun că un „vârtej alb” târa spre adâncuri, chiar şi pe vreme extrem de liniştită, păsări, corăbii sau chiar mici insule! Relatările veneau chiar de la oameni care au trecut prin aceste experienţe şi au scăpat vii. În prima fază a naufragiului, marea începea să clocotească și din valurile devenite albe la culoare se degaja o ceață care amețea navigatorii... Zona a fost controlată multă vreme de Armata Roşie, iar informaţiile erau absolut secrete. După dezbinarea Uniunii Sovietice, multe dintre dosarele secrete au fost făcute publice și au apărut primele date concrete despre disparițiile navelor. La 31 mai 1944 s-a „evaporat” fără urmă crucişătorul „Tiolkovsloi”, la sud de Crimeea, la 70 km în larg, în plină zi. Martor a fost căpitanul unei nave aflate în apropiere, care a povestit că nava respectivă „a fost învăluită deodată de o ceaţă neagră cu sclipiri verzi și a dispărut pur şi simplu de pe ecranele radar, cu toate că vremea era foarte bună”...
...urmat de zece avioane într-un singur an!
Două luni mai târziu, cinci avioane militare aflate în recunoaştere în zonă au intrat şi ele pentru câteva secunde în ceaţa neagră cu sclipiri verzi şi au dispărut definitiv de pe radare. Un an mai târziu, alte cinci bombardiere ruseşti aveau aceeaşi soartă: potrivit relatărilor de pe staţiile radio, avioanele au intrat brusc într-o ceaţă neagră, după care au dispărut definitiv. Cum totul se întâmpla pe timp de pace, s-a considerat că a fost vorba despre un accident, dar nimeni nu a mai găsit vreodată vreo rămăşiţă a acelor avioane...
87 de oameni topiți în neant
Cea mai surprinzătoare, ca să nu spunem spectaculoasă, dispariție s-a petrecut în 1991. Platforma marină rusească de extracție a petrolului „Pobeda” („Victoria”) s-a topit în neant cu tot cu cei 87 de oameni care lucrau pe ea. Platforma era legată prin stație de baza de la țărm, cu care era stabilit un protocol de comunicare zilnic. Într-o zi, fără nicio avertizare sau măcar un simplu SOS, platforma a rămas mută la toate încercările țărmului de stabilire a contactului. După câteva ore de așteptare încordată, baza a alertat autoritățile, și o escadrilă militară a pornit în recunoaștere. N-a găsit nimic. Au fost mobilizate importante forțe navale, s-a trecut la „pieptănarea” zonei, căutările au durat o lună. N-au găsit nimic. Și totuși „Pobeda”! Victorie! Platforma a fost descoperită un an mai târziu!! La 83 de kilometri distanţă de locul iniţial de amplasare!!! Plutea în derivă, fără nicio urmă de viaţă la bord şi fără niciun indiciu care să lămurească misterul dispariţiei echipajului. „Pobeda” arăta de parcă cei 87 de oameni o părăsiseră în mare grabă, fără să-şi ia cu ei niciun fel de bagaje, haine sau lucruri personale. Mesele erau pline cu resturi de mâncare și vase murdare, parcă părăsite brusc, într-un moment de mare panică. Niciunul dintre cei 87 de muncitori nu au mai fost găsiți vreodată...
Era concomitent şi în larg, şi în port!
Un alt fenomen care frizează normalul, înregistrat în această zonă, face parte din ceea ce putem denumi... apariții, nu dispariții! O asemenea apariție s-a produs în august 1912. Fregata „Cozia” aflată la 144 de kilometri de țărmul românesc, naviga în plină zi. Deodată, întregul personal navigant a văzut un vas bulgăresc pe care scria „Țarul Boris”. Contactul vizual a durat 30 de minute, numai că vasul respectiv se afla în acel timp ancorat în... Portul Varna! Fapt consemnat în registrele portuare și certificat de mărturiile mai multor localnici...