de Roxana Istudor
Cum își gestionează celebritățile momentului prezența în atotputernica social media? Ele însele, prin propria pricepere sau intuiție, ori prin intermediul firmelor specializate și al prietenilor apropiați. În mod cert, această lume funcționează după reguli mult diferite față de cele după care utilizează rețelele sociale restul oamenilor obișnuiți.
Read more: Trucuri ale vedetelor pentru imaginea din social media
de Andrei Dicu
„Chiar dacă ne aflăm pe Terra, privim către stele! Această cursă către infinit este câştigată de visuri şi, desigur, de zgârie-nori. Indiferent care este învingătorul, nu am încetat niciodată să privim spre neant”, a scris cotidianul iberic „As”. Jurnaliştii spanioli au prezentat o colecţie de clădiri futuriste, care mai de care mai surprinzătoare şi, în acelaşi timp, create într-o perfectă armonie cu mediul.
Read more: Clădirile futuriste au revoluţionat faţa Pământului
de Roxana Istudor
Despre marile imperii și regate conduse de strămoșii lor se învață din cărțile de istorie. Pentru urmașii unor dinastii renumite din toată lumea, aceeași istorie a făcut ca în ultimul secol să se întoarcă foaia: au fost nevoiți să se mulțumească aatfel cu vieți modeste, cu meserii și preocupări dintre cele mai banale, departe de ceea ce au înfăptuit marii înaintași din arborele genealogic.
Read more: Urmaşii marilor dinastii duc un trai modest
de Silviu Ghering
Oscar Wilde s-a născut la 16 octombrie 1854, în Dublin, fiul lui Sir William Wilde, cunoscut medic de ochi și de urechi, anticar și scriitor. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă de succes. În timpul școlii, a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la desen, câștigând numeroase premii și burse. După studii strălucite la Trinity College din Dublin, ur- mează Universitatea din Oxford, unde se distinge și prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă și stilul dandy de viață. După absolvire, în 1878, se mută la Londra. În 1882 publică prima sa culegere de versuri. Urmează o perioadă în care ține o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite și în Canada, vizitează pentru o scurtă vreme Parisul, după care își încheie șirul de conferinţe în Marea Britanie și în Irlanda. Următorii şase ani reprezintă apogeul său de creație: poveștile pentru copii („Prințul fericit și alte povești”, 1888), piesele de teatru („Evantaiul doamnei Windermere” - 1892, „O femeie fără importanță” - 1893, „Soțul ideal” - 1895, „Ce înseamnă să fii onest” - 1895) și mai ales romanul „Portretul lui Dorian Gray” (1889) îi aduc lui Oscar Wilde, pe lângă citații în tribunale pentru stilul său libertin și nonconformist, și mult dorita faimă. Viața sa privată însă l-a distrus. S-a căsătorit în 1884 cu Constance Lloyd, cu care a avut doi fii. În 1886 însă are prima relație homosexuală cu tânărul Robbie Ross. În 1891, când deja se bucura de un real succes în calitate de conferențiar, de poet și de scriitor, a cedat farmecului unui tânăr lord, Alfred Douglas. Ostil filosofiei și convențiilor morale ale epocii victoriene, duce o viață de ostentație cinică și de scandal, afișându-și public relația homosexuală, ceea ce îi atrage în 1895 o condamnare penală de doi ani de „închisoare cu muncă forțată pentru conduită indecentă și sodomie”. Soția și copiii l-au părăsit, ba chiar și-au schimbat numele în „Holland”. După eliberare, ruinat financiar și căzut în dizgrație, mai trăiește încă trei ani, cutreierând Europa și locuind în hoteluri sordide. La 30 noiembrie 1900 a murit în singurătate și în mizerie, la vârsta de doar 46 de ani.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Raluca Grințescu
Este uimitor cum pot să se saboteze oamenii atunci când deschid gura sau când rămân singuri cu ei înşişi. De la Buddha, acum 2.600 de ani, care spunea: „Suntem ceea ce gândim, cu gândurile noastre facem lumea”, până la Napoleon Hill, care zicea în 1937: „Autosugestia este singura cale de a schimba şi de a influenţa mintea subconştientă” şi până la majoritatea ramurilor psihologice de azi care spun obsesiv: „Tot ceea ce ai este rezultatul gândirii tale”. Aşadar, cum gândim? Foarte simplu. Folosim vocabularul pe care îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înşine, pentru că asta este până la urmă gânditul. Un dialog interior.
Read more: Învăţaţi să vă vorbiţi!
de Silviu Ghering
Dwight David Eisenhower, Ike pentru familie și pentru prieteni, s-a născut la 14 octombrie 1890, la Denison, Texas. A crescut în Kansas, a intrat al 81-lea din 108 admiși la Academia Militară de la West Point în 1909 și a absolvit al 61-lea în 1915. În timpul Primului Război Mondial a comandat o unitate de pregătire pentru tanchiști, iar în 1926 a terminat primul dintre cei 275 de absolvenți ai Școlii de Comandă și de Stat Major de la Fort Leavenworth. Abilitățile sale strategice, dar și manageriale l-au ridicat până la poziția de consilier al generalului Douglas MacArthur (1933) și apoi chiar șeful său de Stat Major (1935). În 1942, generalul George C. Marshall l-a selecționat dintre 366 de ofițeri de rang superior pentru a pregăti debarcarea aliaților în Africa și în Europa.
Read more: Eisenhower, generalul-preşedinte care s-a întâlnit cu extratereştrii!
de Silviu Ghering
TAIFASURI încheie în acest număr serialul despre celebritățile care erau să nu mai fie. Pățaniile unor nume „grele” din mirificul, dar atât de perversul Hollywood, ca Harrison Ford, Tom Cruise, Ryan Reynolds, Donald Sutherland, teribilul accident din 2003 al nonconformistului „metalist” Ozzy Osbourne sau miraculoasa supraviețuire a lui 50 Cent, împușcat de 9 (nouă!) ori, frizează imposibilul, par adevărate scenarii gândite de minți diabolice, dar nu sunt decât realități aproape... ireale trăite de ei. Citiți și cruciți-vă!
Read more: Vedete la un pas de moarte (IV)
de Cătălina Tăgârță
Una dintre cele mai frumoase părți ale jurnalismului este aceea de a cunoaște oameni. Indiferent că e vorba despre specialiști în medicină, terapeuți sau persoane publice, mai mult sau mai puțin cunoscute, între ziarist și inter- vievat se creează întotdeauna legături, unele mai profunde decât celelalte. Printre persoanele care mi-au marcat existența se numără regretatul artist Aurelian Preda. Din păcate, interpretul de muzică populară a pierdut lupta cu viața săptămâna trecută, la doar 47 de ani, într-un spital din Austria și a fost înmormântat la 2 octombrie, la Mănăstirea Dervent.
Read more: Ne-a mai părăsit un om bun: Aurelian Preda
de Silviu Ghering
La 7 octombrie 1885 se năștea, la Copenhaga, Niels Henrik David Bohr, fiul lui Christian Bohr, profesor de fiziologie la universitatea din oraș, luteran convins și nominalizat de două ori pentru Premiul Nobel, și al Ellen Adler, descendentă dintr-o familie de evrei bogați de mare importanță în sectorul bancar danez, cu multe relații și în cercurile parlamentare. În 1891, a fost botezat ca luteran. După doctoratul luat la universitatea din Copenhaga în 1911, a lucrat la Cambridge cu chimistul Joseph John Thomson, descoperitorul electronului, subiectul tezei de doctorat a lui Bohr, și laureat al Premiului Nobel în 1906. La 1 august 1912, s-a căsătorit cu Margrethe Narlund, mariaj de durată și fericit. De-a lungul întregii sale vieţi, Margrethe a fost consilierul său cel mai de încredere. Au avut şase fii, dintre care al patrulea, Aage Niels Bohr (1922-2009), a fost unul dintre cei trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru fizică din 1975, acordat pentru modelul colectiv al nucleului atomic propus la începutul anilor ’50. În 1916 a început să lucreze ca profesor de fizică teoretică la universitatea din Copenhaga, ocupându-se de obținerea fondurilor necesare înființării Institutului Nordic pentru Fizică Teoretică, pe care l-a condus din 1920 până la sfârșitul vieții. A avut contribuții esențiale la înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice. A fost autorul modelului atomic care îi poartă numele. A adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice și s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară. Pentru contribuțiile sale fundamentale, a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru fizică în 1922. În 1943, în plină desfășurare a celui de-Al Doilea Război Mondial, a fugit în Suedia pentru a nu fi arestat de Poliția germană. Un an mai târziu a plecat la Londra, apoi la Los Alamos, New Mexico, SUA, unde a lucrat la dezvoltarea armei nucleare, încredințat că bomba germană similară era iminentă. După război, pledând pentru utilizarea în scopuri pașnice a energiei nucleare, a revenit la Copenhaga, unde a locuit până la moartea sa, în 18 noiembrie 1962.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa