Mozaic

Monedele care au avut cele mai ciudate întrebuinţări

de Roxana Istudor

În istoria universală, monedele aflate în circulație în anumite epoci serveau și altor scopuri decât cele de comerț. Oricât ar fi de greu de crezut, acestea se foloseau și în segmente sociale dintre cele mai neașteptate.

Pariuri care au schimbat istoria

de Roxana Istudor

Pariurile nu sunt un viciu decât atunci când se transformă în obsesie. De-a lungul timpului au existat și numeroase rămășaguri care au stârnit spiritul de competiție, ducând la descoperiri epocale.

Anna Pavlova a dansat până la 49 de ani

de Gabriela Militaru

Cu Anna Pavlova putem spune că a început istoria baletului așa cum îl înțelegem în prezent. Ea a făcut ca baletul să devină un fel divin de comunicare fără cuvinte, o odă a vieții și a morții, ducând tainele lumii pe ritmuri de dans în toate colțurile mapamondului. Baletul se raportează încă la „Moartea lebedei”, care a făcut-o celebră, ca la o reprezentație model a genului și o va face, cu singuranță, multă vreme de acum înainte.

Molière, maestrul neîntrecut al satirei comice

de Silviu Ghering

La 15 ianuarie 1622 se năștea, la Paris, Jean-Baptiste Poquelin, fiul unui tapițer de la curtea Regelui Ludovic al XIII-lea și al unei croitorese. Avea să devină faimos sub numele de Molière, autor a 12 dintre cele mai durabile și penetrante satire comice din toate timpurile. Mama i-a murit de mic și a fost dat la internat. După școala elementară la Paris, a fost înscris la prestigioasa Școală Iezuită „College de Clermont”, unde a terminat studiile într-un select și strict mediu academic. La 18 ani, tatăl său i-a predat titlul de „Tapissier du Roi” și oficiul asociat de „valet de chambre”, ceea ce-l aducea în contact frecvent cu Regele. În iunie 1643, împreună cu iubita sa Madeleine Béjart, cu un frate și o soră a acesteia, au fondat trupa L’Illustre Théâtre. A renunțat la „privilegiile” date de tatăl său și a urcat pe scenă în orașele și în satele Franței. În 1645, trupa a dat faliment din cauza datoriilor enorme acumulate, și Jean-Baptiste a intrat la închisoare. L-a scos tatăl său, iar fiul, drept recunoștință, a plecat într-un nou turneu cu Madeleine, drept „comedian voiajeur”, sub pseudonimul de Molière, inspirat de un mic sat din sudul Franței. A început să scrie piesele pe care le interpretau apoi. Această viață a durat 14 ani, timp în care a jucat inițial alături de companiile lui Charles Dufresne, creându-și ulterior propria sa companie. A ajuns la Paris în 1658 și a jucat cu succes la Louvre. A primit titlul de Troupe de Monsieur (Monsieur era fratele regelui) și, cu ajutorul acestuia, compania sa s-a alăturat unei companii italiene faimoase pe plan local, ce juca „Commedia dell’arte”. În 1662 s-a mutat la „Théâtre du Palais-Royal” și s-a căsătorit cu Armande, fiica „din flori” a iubitei sale Madeleine cu un duce! A continuat să scrie piese din ce în ce mai satirice, unele declanșând adevărate scandaluri. A murit pe scenă, în timp ce juca „Bolnavul închipuit”, la 17 februarie 1673. A lăsat posterității capodopere ca „Avarul”, „Doctor fără voie”, „Vicleniile lui Scapin”, „Burghezul gentilom”, „Don Juan sau petrecerea lui Pierre”, „Mizantropul” și multe altele.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Cât valorează solitudinea (I)

de Raluca Grințescu

Cu toate că multe culturi au recunoscut valoarea solitudinii ca oportunitatea de a privi în interior, în cultura noastră gândim de multe ori că atunci când petrecem timp singuri este nesănătos. Unii psihologi chiar argumentează că, deoarece suntem ființe sociale, descoperim sensul doar prin relațiile noastre cu ceilalți. Însă suntem mult mai profunzi decât atât.

Iancu de Hunedoara, eroul celebrat zilnic de Biserica Catolică

de Andrei Dicu

Dincolo de faima unor figuri istorice precum Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare, există voievozi pe nedrept ignoraţi. Sunt puţine lucrări referitoare la personalitatea lor, în şcoli sunt trecuţi la „index”, nici măcar filme nu s-au făcut despre Domniile Lor. O teribilă personalitate europeană este Iancu de Hunedoara, unul dintre puţinii cuceritori români pe care lumea catolică îi respectă.

Betty White împlineşte 95 de ani, dintre care 78 „pe sticlă“!

de Silviu Ghering

Betty White este una din rarele femei care poate fi definită printr-un singur cuvânt: PERSONALITATE. Pentru că „personalitate” include atâtea și atâtea calități. Iar Betty White a avut - și are încă la 95 de ani! - un adevărat cumul de calități cum rar se pot „aduna” într-o singură femeie. Actriță, cântăreață, scenaristă, regizoare, gazdă de emisiuni radio și tv, prima femeie care a produs un sitcom, una dintre primele femei care „a deținut controlul atât în fața, cât și în spatele camerei de filmat”, conform prestigioasei reviste „Film Comment”, editată de „Film Society of Lincoln Center” din New York, SUA, ceea ce a dus la onoarea de a fi numită „Mayor of Hollywood” (primar onorific al Cetății Filmului din SUA). A câştigat şase premii Emmy, în 1952, 1975, 1976, 1983, 1986 și 1995. De trei ori pe primul loc în topul celor mai fermecătoare celebrităţi din America, ultima dată în 2012. Desemnată, la 91 de ani, după 74 de ani petrecuţi în industria de divertisment, „actriţa cu cea mai lungă carieră în televiziune” în 2013 și inclusă în Cartea Recordurilor Guinness în 2014, Betty White împlinește 95 de ani la 17 ianuarie.

Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei

de Silviu Ghering

Heinrich Schliemann s-a născut la 6 ianuarie 1822, în nordul Germaniei, la Neubukow, fiul unui pastor lutheran. De mic, tatăl său i-a povestit legendele despre Iliada și Odiseea, iar în 1929, Moș Crăciun i-a adus „Istoria universală ilustrată” a lui Ludwig Jerrer. Una dintre poze îl arăta pe Eneea fugind din Troia cuprinsă de flăcări, purtându-și tatăl pe umeri și fiul de mână. Micul Heinrich privi zidurile groase și poarta uriașă. „Deci așa arată Troia?”. Tatăl său dădu afirmativ din cap. „Și orașul ăsta este distrus până la temelii și nimeni nu știe unde se află?”. „Așa este”, răspunse tatăl. „Nu cred! Când am să mă fac mare, mă voi duce în Grecia și voi descoperi Troia și comoara regelui!”, hotărî copilul. Nu împlinise 8 ani... La 9 ani a rămas orfan de mamă, la 11 ani scria un eseu în latină despre Ulise și Agamemnon, la 14 ani era nevoit să-și întrerupă studiile din cauza sărăciei (tatăl fusese dat afară din rândurile clericilor pentru delapidare de fonduri), la 20 de ani s-a angajat mus pe o corabie spre Venezuela care s-a scufundat. S-a trezit într-un spital din Amsterdam, unde a găsit de lucru când și-a revenit complet. În diversele slujbe legate de comerț pe care le-a avut, și-a dezvoltat talentul pentru limbi străine, devenind fluent, printre altele, în germană, olandeză, engleză, franceză, rusă, greaca veche și cea modernă. Aceste aptitudini l-au ajutat să promoveze în poziții din ce în ce mai înalte, să devină din ce în ce mai bogat. Și-a putut, astfel, permite să călătorească și să devină arheolog. Fascinația sa față de lumea elenă l-a determinat să se căsătorească în 1869 cu o grecoaică de 17 ani, Sophia Engastromenos, cu care a avut doi copii. Cercetările sale de la Isarlîk (în Anatolia, astăzi Turcia) dintre 1871 și 1872 au dovedit că acesta era locul cel mai probabil al poziției vechii cetăți Troia. În 1876, cercetările sale de la Micene (în Peloponez, Grecia) au adus la lumină civilizația miceneană, necunoscută până atunci. În 1878 și 1879 și-a continuat cercetările la Isarlîk. La 26 decembrie 1890 a murit brusc, în urma unui atac de cord, și a fost înmormântat într-un mausoleu ridicat pe o colină ateniană.

Romania frumoasa

de Silviu Ghering

Astrolog Valeriu Pănoiu: „În 2017, mântuirea nu vine decât individual“

de Carmen Ciripoiu

Va fi 2017 un an al trezirii la viață și al triumfului pentru români? Sau dimpotrivă unul nefast? Cât de tare îi va surâde astrele țării noastre aflați de la astrologul Valeriu Pănoiu.