de Silviu Ghering şi Daniel Alexandrescu
Datorită unor minți luminate, ca englezul Thomas Wedgwood, francezul Joseph Nicephore Niepce sau neamțul Johann Heinrich Schultze, pionierii fotografiei, putem astăzi să ne bucurăm ani îndelungați de amintirile imortalizate în diferite momente fericite ale vieții. Minunea numită simplu „fotografie” păstrează dovezile vieții terestre începând de acum două veacuri. „Taifasuri” vă prezintă o parte a acestor adevărate documente istorice dintr-o lume de mult dispărută, dar atât de „vie” în pragul secolului XX...
1862
Guillaume Benjamin Amand Duchenne de Boulogne (1806-1875) a fost pionierul neurologiei franceze, care a dezvoltat electrofiziologia, studiul fenomenelor electrice și electrochimice care se produc în celule sau în țesuturile organismelor vii și, în particular, în neuroni și fibre musculare. Sunt vestite experimentele sale de electrocutare pe subiecți umani (criminali condamnați la moarte) pentru studierea efectului asupra mușchilor. Duchenne de Boulogne cataloga expresiile faciale drept „gimnastica sufletului”.
1863
În timpul Războiului Civil American (1861-1865), armata unionistă a Nordului a creat detașamente formate din negri care până atunci fuseseră sclavi pe plantațiile statelor confederate din Sud. După ce trupele unioniste au cucerit orașul sudist Baton Rouge, sclavii eliberați au început să se înscrie voluntar în armata Nordului. Peter (sclavii nu aveau nume de familie) a fost un astfel de voluntar. Când a fost fotografiat pentru Departamentul de Fotografie de Război al Armatei, Peter a povestit că „m-a biciuit supraveghetorul Artayou Carrier. Am stat la pat două luni din cauza rănilor. Stăpânul meu m-a văzut după ce am fost biciuit și l-a dat afară pe supraveghetor”. Fotografia a fost făcută la 2 aprilie 1863.
1879
Billy the Kid s-a născut în cartierul irlandez din New York la 23 noiembrie 1859, numele său real fiind William Henry Bonney. A migrat cu familia în vestul sălbatic și la 12 ani era deja un frecvent client al localurilor și un înrăit amator de jocuri de noroc. După ce la nici 15 ani a ucis un bărbat care îi insultase mama, iar la 16 a fost închis pentru furt, a evadat și s-a „făcut” hoț de vite în Arizona. A fost împușcat mortal de șeriful Pat Garret, în Fort Sumner, la
14 iulie 1881. Până prin 1900, „legenda” sa a fost întreținută de 17 bandiți care au pretins, fiecare, că ei sunt Billy the Kid.
1883
Cel mai vechi și mai prestigios dintre cele patru turnee de Mare Șlem (turneele de prim rang din circuitele de tenis masculin, ATP, și feminin, WTA) este singurul care se desfășoară pe aceeași suprafață ca la prima ediție, din 1877, iarba. Este găzduit de „All England Lawn Tennis and Croquet Club”, din Londra, și „vine” al treilea ca ordine pe parcursul anului, după Australian Open (Melbourne, 1905) și Roland Garros (Paris, 1891).
1885
Celebra Statuie a Libertății, al cărei nume original complet este „Libertatea luminând lumea”, „veghează” portul orașului New York de pe mica insulă Liberty Island, la sud-est de Manhattan, la gura de vărsare a fluviului Hudson în Oceanul Atlantic. Cadou al Franței pentru Statele Unite ale Americii cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la câștigarea independenței, a fost inaugurată de președintele Grover Cleveland, la 28 octombrie 1886. Are o înălțime de 92,99 de metri cu tot cu soclu și reprezintă o femeie acoperită de un drapel care ține în mâna dreaptă o flacără, iar în mâna stângă o placă pe care este inscripționată Ziua Independenței Americii: 4 iulie 1776. A fost construită la Paris, în 1884, transportată „pe bucăți” de fregata „Isere” în iunie 1885 și montată definitiv în locul unde se găsește și astăzi.
1895
Horatio Gordon Robley a fost un generalul-maior britanic care a comandat diferite misiuni în Noua Zeelandă începând din 1860. În 35 de ani a adunat o colecție de aproape 40 de capete de maori, băștinași care aveau obiceiul de a se tatua pe față. Când mureau, capul le era conservat prin astuparea orificiilor cu clei. Apoi era fiert în apă sau copt în aburi, într-un cuptor, afumat, uscat la soare și uns cu ulei de rechin. Aceste capete se numesc „mokomokai”. La începutul secolului al XIX-lea, când pe insulă au ajuns primii europeni, maorii au început să folosească aceste capete ca monedă de schimb pentru armele de foc aduse de marinari.
1898
Trecătoarea Chilkoot se găsește în lanțul muntos Boundary Ranges, din Coast Mountains (Munții de Coastă) canadieni, la altitudinea de 1.067 de metri, la granița dintre Alaska și provincia Columbia Britanică, din regiunea Klondike, Yukon. Pasul era, chiar înainte de sosirea coloniștilor albi europeni, o trecătoare folosită ca drum comercial cu secole în urmă de amerindieni și s-a „consacrat” drept cea mai importantă trecătoare în perioada goanei după aur, din secolul al XIX-lea.
1890
Moartea pe tun a fost un mijloc de execuție folosit de colonialiștii portughezi din Ceylon (Sri Lanka modernă) până în Mozambic și în Brazilia, încă din 1509. Metoda a fost preluată la mijlocul secolului al XVI-lea de Imperiul Mughal (sultanat islamic în India subcontinentală, în perioada 1550-1857) și dusă până în secolul XX. Dar se poate spune că națiunea cea mai cunoscută care a implementat acest tip de execuție a fost Imperiul Britanic, în rolul său de mare putere în India, în special ca o pedeapsă pentru soldații nativi găsiți vinovați de revoltă sau de dezertare, cea mai intensă perioadă de utilizare fiind în timpul răzvrătirii „sepoy” (sectă indiană) din 1857, când atât „sepoii” loiali britanicilor, cât și „sepoii” rebeli au folosit-o frecvent.