de Călin Popa şi Alexandru Brădescu
Natura are puterea de a încastra chiar şi cele mai puternice structuri create de om. Ea are, de asemenea, o putere pașnică, ce îi permite să crească neobservată în preajma oamenilor. Iată câteva locuri extraordinare din toată lumea unde natura și-a recuperat spațiile abandonate de oameni.
Kolmanskop, Namibia
Unul dintre cele mai cunoscute locuri abandonate din lume se află în deșertul din Namibia. Kolmanskop e un oraș-fantomă pierdut în timp. După ce așezarea a fost abandonată în 1956, forțele naturale ale deșertului au făcut ca nisipul să se adune în interiorul clădirilor, creând o priveliște unică. Un oraș de minerit a fost înființat în 1908, după ce un lucrător al căilor ferate a descoperit un diamant şi l-a arătat superiorilor săi germani. Minerii au început să se stabilească aici în masă, secătuind zăcământul de diamante din zonă. Populația a început să scadă după Primul Război Mondial, când un zăcământ mai mare a fost descoperit la sud de oraș, făcându-i pe mulți să-și abandoneze casele. În ziua de azi, Kolmanskop este un loc al caselor abandonate, pline cu nisip până la înălțimea genunchilor.
Insula Gouqi, China
O insulă al cărei peisaj taie respirația privitorului, cu vârfuri muntoase înalte şi o coastă frumoasă, Gouqi a „a eliminat” orice urmă de civilizație încă de când populația a început să plece, în anii ’90. Aici, mușchiul şi iedera pot fi văzute cățărându-se pe ziduri şi ascunzând clădiri întregi din vedere. Alura stranie a acestui spațiu înghețat în timp a transformat insula într-o atracție turistică. Unele dintre satele pescărești sunt încă locuite, iar pescarii vin o dată pe an pentru a prinde pește. Însă cea mai mare parte a insulei şi a structurilor de pe aceasta au fost abandonate și recucerite de natură.
Biserica „Sfântul Nicolae”, Macedonia
Lacul Mavrovo, din Macedonia, este situat în Parcul Național cu același nume. În acest lac, o scară de piatră şi ruinele unei biserici pot fi văzute ieșind din apă. Locul de rugăciune a fost folosit pentru slujbele din satele învecinate, însă decizia de a construi un baraj pentru o centrală hidroelectrică a dus la scufundarea acesteia. Chiar dacă decizia a fost una a oamenilor, natura a considerat această acțiune drept „o invitație” de a crea o floră pe locul ruinelor abandonate. Biserica a fost construită în 1850 şi inundată în 1953. Ulterior, acoperișul clădirii s-a prăbușit şi a creat o insulă pe care să crească vegetația.
Monumentul Buzludzha, Bulgaria
Folosit ca loc de adunare pentru mitingurile de susținere de fostul Partid Comunist Bulgar, locul denumit acum Monumentul Buzludzha și-a văzut sfârșitul odată cu căderea „Cortinei de fier”, în 1989. Tranziția de la comunism la democrație a făcut inutil scopul clădirii, care a fost abandonată. Edificiul futurist, asemănător unei farfurii zburătoare, se află pe vârful muntelui Buzludzha. Intrată în patrimoniul Guvernului bulgar, clădirea este în ruine din cauza lipsei de finanțare necesară reparării sau demolării sale. Panourile care formau acoperișul au fost furate de-a lungul anilor, astfel că interiorul clădirii este expus intemperiilor, fiind, însă, și la discreția naturii.
Chemin de Fer de Petite Ceinture, Franța
Chemin de Fer de Petite Ceinture („Mica Linie Ferată de Centură”) a fost construită în jurul Parisului ca un mod de a face legătura între principalele gări din oraș. Ea a fost folosită de armată și era cândva un mijloc de transport foarte popular, însă numărul pasagerilor a început să scadă în 1902, odată cu introducerea metroului. Până în 1934, linia s-a închis aproape complet. Unele tronsoane încă mai sunt folosite şi în prezent, însă părțile abandonate au devenit o veritabilă grădină. Șinele abandonate reprezintă un spațiu verde liniștit, tăcut, aflat în inima Parisului.
Centralia, Pennsylvania, Statele Unite
Centralia este un exemplu remarcabil al cazurilor în care oamenii folosesc natura şi pierd controlul asupra acesteia. Orașul nu este complet abandonat, în 2013 având o populație de șapte locuitori, dar vegetația este adevărata stăpână aici. Centralia a fost un oraș minier, care, în 1962, a fost afectat de un incendiu ce s-a extins în mina de cărbuni abandonată de dedesubt. Ulterior, mulți locuitori au fost evacuați din zonă, aceasta devenind complet nesigură. Astăzi numai câțiva oameni locuiesc în oraș, care a fost distrus de focul care încă arde în subteran şi va mai continua până când nu va mai exista cărbune. Orașul este un exemplu al forței neîmblânzite a naturii, care izbândește în ciuda gazelor toxice emanate din subteran.
San Juan Parangaricutiro, Mexic
Priveliștea Bisericii San Juan Parangaricutiro este una încântătoare, înconjurată complet de lavă solidificată. În 1943, vulcanul Paricutin a început să erupă de pe câmpul unui fermier. Cele două sate din zonă au fost acoperite de lavă, dar evacuate la timp. Din acestea, numai câteva case au rămas în picioare, între care şi o biserică. Aceasta a supraviețuit în mod miraculos atacului lavei topite. În timp, câmpurile din jurul bisericii au devenit păduri luxuriante şi dese. Edificiul este o mare atracție turistică, oamenii venind din toată lumea pentru a vedea structura care a refuzat să cedeze rocii topite.
Pădurea plutitoare din Sydney
În Golful Homeostat, din Sydney, Australia, nava SS Ayrfield poate fi văzută în apele puțin adânci. Carena ruginită plutește calm, din ea revărsându-se copaci de mangrove. Vasul, care a fost adus în golf pentru casare, și-a câștigat titlul de „pădure plutitoare” datorită florei de la bordul acestuia. Atracție turistică, vasul vechi de 107 ani este protejat de dezmembrare de „Actul Navelor Istorice” („Historic Shipwrecks Act”), din 1976. Nava pe aburi obișnuia să transporte cărbuni între Newcastle şi Sydney, dar a devenit un vas de transport pentru trupele americane din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După Război, vasul nu a mai fost folositor, așa că a fost adus în Golful Homebush pentru casare. Însă, la scurt timp după ce SS Ayrfield a ajuns, firma care trebuia să se ocupe de acesta a dat faliment, lăsând totul abandonat.