Dăruit cu gentileţe de domni şi purtat cu „demnitate” de doamne şi domnişoare pentru ca efectul să fie maxim, mărţişorul, vechi ca istoria, rămâne un simbol al bucuriei şi al întâlnirii cu primăvara. Despre frumoasa poveste a mărţişorului, în rândurile ce urmează.
Firul tors de Baba Dochia
În credinţa populară, mărţişorul simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor două fire ce reprezintă două anotimpuri opuse: vara şi iarna. Potrivit tradiţiei, mărţişorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia în timp ce urca la munte cu oile,asemănător firului vieţii omului tors la naştere de ursitoare. O altă tradiţie spune că, vrând să scape cu orice preţ de nora sa, Baba Dochia a trimis-o pe aceasta la râu să spele lâna neagră până va deveni de culoarea zăpezii. Când a aruncat piatra în apă, din aceasta a ieşit o spumă roşie ca sângele, iar apa a început să clocotească. Întorcându-se acasă cu lâna albă, dar şi roşie, fata s-a apucat de împletit firele pe care şi le-a prins de mână. De atunci, toate fetele au început să poarte cele două fire, ca simbol al prosperităţii.
Purtat până la sosirea păsărilor călătoare În trecut, mărţişorul era confecţionat de mame, care adăugau la şnurul bicolor, împletit din fire de lână, câte o monedă de argint sau chiar de aur şi-l legau apoi la mâna copiilor în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Se credea că, în felul acesta, copiii erau apăraţi de rele şi de boli şi că vor fi sănătoşi ca argintul şi roşii la faţă precum culoarea roşie din şnur. Fetele îşi atârnau firul împletit la gât, în credinţa că nu vor fi arse de soare peste vară, potrivit zicalei: „Cine poartă mărţişoare / Nu va fi pârlit de soare“. La lună plină se scotea bănuţul de la gât şi se cumpărau cu el caş dulce şi vin roşu. Ulterior, mărţişorul a fost reprezentat prin diferite forme tradiţionale, de la nelipsitul coşar sau trifoi cu patru foi, aducătoare de noroc şi sănătate celor ce le poartă, până la simboluri ale primăverii precum ghiocei sculptaţi în lemn, coşuleţe împletite din fibre vegetale sau păpuşi din lână îmbrăcate în port popular. În unele locuri, mărţişorul era purtat timp de 12 zile, până la anumite sărbători de primăvară (Mucenici, Blagovistenie, Florii, Paşte) sau până la înflorirea măceşului. În altele, mărţişorul era purtat până la sosirea păsărilor călătoare, apoi era aruncat în direcţia de unde veneau acestea rostind: „Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”. Cu apa din zăpada de 1 martie fetele se spălau pentru a fi frumoase şi drăgăstoase. Tot în ziua de 1 martie se leagă de fiecare pom un fir roşu, pentru ca acesta să fie roditor.
Dăruit cu gentileţe de domni şi purtat cu „demnitate” de doamne şi domnişoare pentru ca efectul să fie maxim, mărţişorul, vechi ca istoria, rămâne un simbol al bucuriei şi al întâlnirii cu primăvara. Despre frumoasa poveste a mărţişorului, în rândurile ce urmează. 