de Georgiana Mihalcea

Iubita cântăreață de muzică populară Cornelia Rednic a intrat, încă din primăvară, și în domeniul televiziunii, în familia Metropola TV, ca gazdă a emisiunii „Cu inima deschisă”. Alături de echipa sa, a creat un format dedicat artiștilor care vor să aducă un strop de bucurie și voie bună telespectatorilor, în cea mai sfântă zi din săptămână. Între timp, cariera muzicală a artistei din Maramureș continuă în cel mai frumos și autentic mod, oamenii o iubesc și o aplaudă la scenă deschisă ori de câte ori au ocazia. Stând de vorbă cu domnia sa, am descoperit un om nu doar frumos la chip, ci și la suflet, nu doar o cântăreață talentată, ci și una dedicată total harului său, care iubește folclorul cu pasiune și-l asemuiește cu identitatea națională.

„Mi-a plăcut că fiecare invitat și-a spus povestea de viață cu sinceritate”

- În această primăvară v-ați surprins fanii cu anunțul că veți prezenta o emisiune tv. Cum ați luat această decizie?

- Da, așa este, am început în primăvară un proiect cu televiziunea Metropola TV. Realizez (împreună cu vechea mea prietenă Roberta Dumitriu) și prezint emisiunea „Cu inima deschisă”. Este un format foarte frumos, despre oameni buni, talentați, cu suflete calde. Metropola TV este o televiziune relativ nouă, iar noi încercăm să ne facem un loc în preferințele telespectatorilor. Mă bucură faptul că grila sa de programe este dominată de emisiuni de calitate, lucru de care îmi era dor. Acest argument a cântărit mult în luarea deciziei de a face parte din acest proiect. Sunt încântată să fac parte din acest proiect și așa am luat decizia de a face parte din el. La finalul fiecărei ediții, invitații mei mi-au mărurisit că au plecat cu o energie bună și, în plus, și-au dorit să se reîntoarcă, dovedindu-mi că fac bine ceea ce fac.

- Ce se întâmplă la „Cu inima deschisă”?

- „Cu inima deschisă” este o emisiune care îmi dă atât mie, cât și colegilor mei posibilitatea să arătăm tot ce avem mai bun. De ce spun asta? Pentru că noi nu ne dorim să „scormonim” în viața nimănui, să căutăm lucruri neplăcute, cum se obișnuiește, doar ca să atragem audiența. Noi ne dorim să oferim telespectatorilor lucruri și momente frumoase și vrem ca familiile, atunci când stau în fața ecranelor, să simtă că au inimile deschise odată cu noi, cei care facem parte din emisiune. Pe scurt, formatul nostru aduce în platou oameni valoroși, în speciali interpreți de muzică populară, care ne încântă cu talentul lor muzical, dar și cu poveștile de viață uimitoare trăite în spatele scenei. Emisiunea a ajuns deja la al doilea sezon și este apreciată de public.

- Cum reușiți să vă împărțiți între spectacole și noul proiect?

- Reușesc să mă împart cu toate, pentru că am un program foarte bine pus la punct în ceea ce privește evenimentele private la care particip, și, în egală măsură, zilele de filmare. Dacă tratezi totul cu seriozitate, nu ai de ce să nu te descurci, mai ales când vrei să faci treabă bună și ai lângă tine o echipă extraordinară. În primul rând, vreau să o numesc pe Roberta Dumitriu aici, producătorul emisiunii, cu care sunt prietenă de peste 20 de ani și mă bucur că acum avem ocazia să lucrăm împreună la acest proiect.

„Prima mea dragoste a fost muzica ușoară”

- În afară de muzică populară ce alte genuri muzicale ați mai abordat?

- Prima mea dragoste a fost muzica ușoară, ascultam încă de mică „Cenacul Flacăra”. Apoi m-am căsătorit și, împreună cu Lupu, cu soțul meu, am format un cuplu reprezentativ al zonei Maramureșului istoric. Cântăm și acum în formula tradițională ceteră-zongoră-tobă. Cu ani în urmă, cântam eu la zongoră, instrumentul de acompaniament, de armonie, dar acum avem un alt coleg care o face, iar eu sunt, în prezent, doar solist vocal. Pentru că am iubit foarte mult muzica ușoară, am făcut și un album cu acest gen, care se numește „Mi-e dor”, lansat în anul 2005. La evenimente, întotdeauna cânt și acest gen. În urmă cu 15 ani, am început un proiect cu formația Pindu, cu care cânt și folclor aromân. Şi o fac în cel mai serios și asumat mod! Adică nu e ceva comercial, nu că ar fi ceva rău în asta, dar eu am ales să cânt muzică autentică, folclorul armânesc tradițional. Și, iată că și-n acest domeniu am avut succes. Sunt recunoscătoare pentru că Dumnezeu a pus mâna deasupra creștetului meu și mi-au ieșit toate foarte bine. Muncesc mult, nu este simplu, dar important este rezultatul extraordinar și că am mereu inima plină de bucurie și de satisfacție.

- Care este rolul folclorului în vremurile pe care le trăim?

- Tot ce înseamnă autentic și tradițional, muzica și cultura populare sunt lucruri care ne definesc pe noi, ca neam. Dacă ar fi după mine, inclusiv în școli aș pune ca materie folclorul și tradițiile populare ale românilor. Eu cred că ar fi foarte bine să ajutăm copiii să învețe de mici să iubească țara și tradițiile și să fie mândri că sunt români, că Dumnezeu i-a binecuvântat să se nască aici. Eu sunt fericită că Dumnezeu a vrut să mă nasc în Maramureș. Ce poate fi mai frumos? De aceea păstrez cu sfințenie tot ce avem noi mai curat și autentic. Deși zona asta artistică se duce oarecum într-o direcție mult prea comercială, iată că noi încă avem succes. Sunt atâția ani buni de când cântăm, peste 30, și o spun cu recunoștință și cu mândrie că simt că suntem iubiți de publicul larg, care încă apreciază modul în care noi reprezentăm muzica populară din zona Maramureșului. Mă bucură foarte tare faptul că în festivalurile și emisiunile de profil vin tineri talentați care caută piese de demult și obiecte vestimentare cu care își compun costumul popular cât mai vechi și tradițional. Sunt mândră de asta! Mi-aș dori ca mulți să se întoarcă spre folclorul nostru, pentru că este unic prin frumusețe, originalitate și armonie.

„Una dintre durerile mele cele mai mari e că n-am crescut la țară”

- Cum v-a fost copilăria în Maramureș?

- În copilărie am fost o fată năzdrăvană, singură la părinți și am crescut cu bunicii până la vârsta de 5 ani. Când eram mică, nu-mi doream să fiu cântăreață. Eram tot un copil, dar ceva mai mare, când l-am cunoscut pe Lupu! Am fost prieteni cam şapte luni bune și apoi ne-am căsătorit, după ce am terminat eu clasa a X-a. Așa a fost destinul meu. Apoi mi-am dat seama că nu e bine, m-am întors la şcoală, mi-am terminat studiile, am făcut și facultatea, toate pe rând. Eu am crescut la Sighetul Marmației, nu la țară. Este una dintre durerile mele cele mai mari. Soțul meu a copilărit pe Valea Izei și văd uneori că el simte mult mai profund tot ceea ce înseamnă tradiție, autentic și curat, datorită originilor sale. A trebuit cumva să învăț toate astea, pentru că nu avusesem un contact direct și puternic cu tot ceea ce reprezintă pământul strămoşesc. Faptul că Maramureșul este recunoscut ca o zonă cu oameni gospodari, credincioși, cu valori spirituale și morale de înaltă calitate, m-a ajutat mult. Asta mi-au insuflat părinții mei și asta duc cu mine mai departe.

- Aţi avut și aveți multe spectacole și evenimente în țară și în străinătate. Cum vi s-au părut românii din diaspora?

- În străinătate, peste tot pe unde am fost, am întâlnit români care, deși stau departe de țară, n-au uitat tradițiile, fac aceleași feluri de mâncare pe care le-au învățat acasă, petrecerile sunt tot în acest stil pur românesc, se adună laolaltă și nu uită de unde au plecat. Românul, chiar dacă pleacă la capătul lumii și e zi de sărbătoare, tot face o oală cu sarmale cu mămăliguță, o carne friptă, cârnați, de Crăciun și vor tăia mielul de Paște. Ce mai simt la românii plecați afară este dorul permanent de țară. Când noi, artiștii, venim pe la ei, e o mare bucurie. Am avut și avem multe turnee în străinătate. Până la finele lui 2024, urmează să mai mergem în Italia și în Spania și vom avea un turneu de o lună în Statele Unite.

„Mediul online este foarte bun pentru artiști și pentru cei care sunt în lumina reflectoarelor”

- Sunteți foarte prezentă și în mediul online. Cât de mult contează interacțiunea cu fanii în acest spațiu?

- Așa sunt vremurile! Mediul online a devenit foarte important. Trebuie să fii prezent peste tot: atât pe tv, cât și pe paginile de socializare, dar asta nu trebuie să fie un chin, ci o bucurie, pentru că face parte din modul tău de a te promova. Îmi place să fac asta, să fiu prezentă şi să le răspund oamenilor care îmi scriu și, de multe ori, fac eforturi supraomenești, pentru că, poate, într-o zi am două-trei ore libere și, în loc să mă odihnesc, aleg să răspund fanilor. Nu vreau să înțeleagă oamenii că nu-mi pasă, pentru mine contează fiecare mesaj primit!

- Care vă este cea mai dragă piesă?

- Sunt mai multe care îmi sunt dragi. Îmi place melodia „Care frunză pică jos”, pentru că ne-a lansat și ne-a adus celebritatea. „Mândruță cu ochi de mură”, bineînțeles că e cunoscută și iubită de toată lumea. Dar noi avem multe melodii frumoa- se. Nu avem, în schimb, foarte multe albume scoase pe piață, pentru că noi ne-am dorit, în primul rând, calitate și nu cantitate și am considerat că așa este bine, o dată la cinci, şase, şapte ani să venim cu un material nou pe piață. Ce am făcut a fost cu maximă seriozitate și publicul a apreciat asta întotdeauna.

„Bunica mă punea mereu să spun rugăciuni, mergeam la biserică”

- Citeam că în vacanțe vă place să împletiți relaxarea cu latura spirituală. Ce destinație v-a oferit cele mai mari bucurii?

- Acum nu-mi mai doresc vacanțe pline de agitaţie, acum caut liniștea. În general, peste tot unde merg, la o mănăstire sau când am fost în Israel, la Locurile Sfinte, am simțit că trebuie să mă întorc acolo într-o zi. Având foarte multe spectacole afară, eu nu mai sunt atât de dornică de vacanțe. Noi îmbinăm întotdeauna munca şi plăcerile și, practic, pentru noi, viața este ca o vacanță permanentă. De exemplu, dacă plec până la Cluj și văd oameni frumoși, mai și cânt, este extraordinar pentru mine. Dacă mergem în America ori în Canada, la fel mă simt. Suntem binecuvântați să putem împleti munca şi distracția.

- Cât de importantă e, pentru dumneavoastră, relația cu Dumnezeu?

- De mică am fost crescută în spiritul credinței. Bunica mă punea mereu să spun rugăciuni, mergeam la biserică, iar, după ce m-am căsătorit, am simțit puterea lui Dumnezeu și faptul că El este mereu alături de mine. Spun la modul cel mai sincer că eu L-am găsit pe Dumnezeu după ce m-am căsătorit. Bineînțeles, eram credincioasă, dar atunci s-a întâmplat ceva. Atunci, ne-am îndreptat spre Dumnezeu, pentru că doar la EL ne-a fost speranța. Au fost momente în care am simțit că nu ne vrea nimeni, că nu vom reuși să facem nimic, că nu vom putea trece niște ziduri care se ridicau mereu. Nu am reușit să trecem decât cu ajutorul lui Dumnezeu, cu foarte multă rugăciune şi credința că va fi bine, așa cum ne dorim.

„Eu nu am make-up artist, mă machiez singură”

- Sunteți într-o formă de invidiat. Care este secretul siluetei dumneavoastră?

- Mulțumesc frumos! Mă bucură orice cuvânt frumos și orice compliment. Mă simt foarte bine, în luna noiembrie voi împlini 49 de ani și-mi este foarte dragă vârsta mea. Nu toată lumea trebuie să fie 90-60-90, nu?! Secretul meu este simplu: echilibrul în tot și în toate. Îmi amintesc că în 1998 mă îngrăşasem foarte tare, ajunsesem la 86 de kilograme la cei 1,62 metri ai mei. Mă măritasem, nu mă mai interesa nimic, până într-o zi când ne-am dus la un festival trimiși din partea Ansamblului Ciocârlia. Eram cea mai tânără de acolo, dar eram şi cea mai grasă! Când le-am văzut cum erau, înăltuțe și slabe, am zis gata, vreau să slăbesc! De la felul în care mâncam eu foarte mult, la orice oră și orice, am început să fac o foame cumplită. Am trecut la carne de pui fiartă, morcov, iaurt și foarte multă cafea. Eu îmi făcusem dietă de capul meu. După ora 17:00 nu mai mâncam nimic. Vreo două săptămâni nu am slăbit deloc. Abia din a treia săptămână mă subțiam pe zi ce trecea. În trei luni am slăbit 33 de kilograme, metabolismul meu se schimbase. Dar ce să vezi? Nu îmi mai plăcea de mine cum arătam, a fost un șoc. Într-o zi mi s-a făcut rău, eram la duş și am simțit că pic. Dramatic a fost că mi-a căzut părul foarte tare, o perioadă am purtat și o meșă. Doi ani nu am reușit să mai pun nimic înapoi, mi-aș fi dorit câteva kilograme. Am fost atât de schimbată încât nu m-au recunoscut vecinii. Toată viața mea am fost mai rotunjoară, n-am fost niciodată slabă, dar la 86 kg cum aveam atunci, era exagerat”.

- Cât de mult contează aspectul fizic pentru un artist?

- Contează foarte mult! Din păcate, lumea te judecă, în primul rând după cum arăți. Este foarte simplu să răsfoiești niște reviste sau să navighezi pe reţelele de socializare, să te uiți la tv și să spui „Aaa, nu-mi place, e grasă, are părul nu știu cum, are riduri...”. Noi, ca artiști, trebuie să înțelegem că publicul își permite să facă asta și atunci este important ca noi să facem totul încât să arătăm foarte bine. Ador să mă îmbrac frumos, am niște rochii superbe. M-am tuns și, de atunci, toată lumea îmi spune că arăt foarte bine. Nu ies niciodată din casă nearanjată. Știi că e chestia asta cu „no make-up, no filter” (fără machiaj, fără filtre), nu înțeleg de ce ar vrea cineva să vadă vreo doamnă nemachiată. Care este câștigul? Da, avem cearcăne uneori, avem pungi sub ochi, poate am muncit mult. Avem dreptul să avem zile în care să arătăm rău. Asta nu înseamnă că eu, dacă în ziua aia ies până la piață, nu trebuie să mă aranjez. O fac pentru oamenii care mă văd, merită respectul ăsta din partea mea. Eu nu am make-up artist, mă machiez singură!

„Aduc «Cu inima deschisă» la Metropola TV interpreţi de muzică populară autentică, împreună cu poveştile lor de viaţă uimitoare trăite în spatele scenei“

„Îmi place să gătesc, să mănânc, pentru că de la mama şi bunica mea am învăţat să fiu gospodină“

- Țineți o dietă anume?

- În ceea ce priveşte dietele, pot să spun că de când m-am născut sunt la dietă, dacă-mi permiți o glumă! Și iată că nu sunt slabă niciodată! Eu, ca să slăbesc, trebuie să fac efort, nu e simplu, pentru că sunt și gurmandă pe deasupra. Îmi place să gătesc, să mănânc, pentru că, din casa copilăriei mele, de la mama și bunica mea, am învățat să fiu gospodină. Mă mândresc cu asta, dar uite că îmi dă bătăi de cap pofta mea de mâncare! Dar am o colaborare foarte bună cu Carmen Barcan, terapeut și specialist în slăbit. Este un om absolut extraordinar care m-a ajutat foarte tare și, împreună cu ea, am reușit să slăbesc zece kilograme și, bineînțeles, că mai lucrăm în continuare. Încerc atât cât pot să nu mănânc dulce, dar nu reușesc întotdeauna! Învăț să fiu moderată, disciplinată, dacă vreau să arăt bine, căci altfel nu se poate.

„La şapte luni după ce l-am cunoscut pe Lupu, ne-am căsătorit“

- Cum v-ați cunoscut cu soțul dumneavoastră, Lupu Rednic? Și ce v-a legat mai mult decât orice?

- Ne-am cunoscut la locul de muncă al lui Lupu, el fiind poliţist şi coleg cu mama mea. Ne-am plăcut și după vreo şapte luni ne-am și căsătorit, pentru că așa erau vremurile. Cu mama a fost cum a fost, dar cu tata a fost mai greu. Ei nu au avut ceva împotriva lui Lupu, dar au considerat că trebuie să îmi termin studiile, să îmi un rost în viaţă şi apoi să mă căsătoresc. Dar eu eram hotărâtă să mă căsătoresc. Până la urmă, a acceptat şi tata. Mi-a spus atunci: „Noi te avem doar pe tine şi vrem să fii fericită. Te căsătoreşti, dar trebuie să-ţi continui şcoala. Dacă o să vă înţelegeţi, o să ne bucurăm de voi, dacă nu, nu o să fiţi nici primii şi nici ultimii care se vor despărţi”. Și iată că a trecut 30 de ani de atunci... Eu cred că pentru doi oameni ca să poată să trăiască mulți ani împreună, trebuie mai întâi să existe dragoste, respect și multă toleranță.