de Ştefania Băcanu
Raluka, pe numele ei real Alexandra Raluca Nistor, se numără printre cele mai în vogă cântărețe de muzică dance-house din România. A participat la câteva show-uri de televiziune, din postura de concurent, „Asia Express” sau „Te cunosc de undeva”, ambele difuzate de Antena 1, dar 2021 a fost cât se poate de generos cu ea, pentru că i-a adus scaunul de jurat în emisiunea „SuperStar” de la PRO TV, dar şi microfonul de coprezentator al programului de divertisment din noaptea de Revelion, alături de Pavel Bartoş. Program care a câştigat „bătălia audienţelor” cu invincibilul Dan Negru! Chiar dacă drumul până aici a fost presărat cu multe obstacole, neîmpliniri şi ceva lacrimi, Raluka a strâns din dinţi, convinsă că este cel care trebuie. Iar azi, la 32 de ani, se declară complet recunoscătoare pentru tot ce a realizat. În plus, garantează că acesta a fost doar începutul şi promite că tot ce va urma va fi... de poveste!
„La emisiunea «SuperStar» mi-a plăcut să împărtășesc din experiența mea și să ajut acești copii la început de drum”
- Raluka, în primul rând, felicitări pentru proiectul „SuperStar România”. Cum a fost pentru tine?
- Mulţumesc frumos! A fost prima experiență de acest gen, fiind pusă pentru întâia oară în postura de jurat. Este un sentiment plăcut, mai ales că eu mi-am început cariera pe cealaltă parte a baricadei, fiind mereu în postura de concurent. Încă din adolescenţă am fost prezentă la toate concursurile muzicale pe care le-am și câștigat în mare parte. Îmi place tare să pot să împărtășesc din experiența mea și să ajut acești copii la început de drum.
- Cum este să fii în postura de jurat? Să ştii că visul cuiva depinde, într-o oarecare măsură, de tine?
- Într-adevăr, ai o povară pe umeri din punctul ăsta de vedere, dar eu îmi asum fiecare alegere, iar alături de colegii mei știu sigur că am făcut cea mai corectă alegere.
- Sunt foarte multe voci bune în România. Ce le diferenţiază? Cum să îşi găsească un drum în această industrie tot mai mare?
- Munca și dedicarea. Dacă te uiți inclusiv acum la industria în care activăm, pe piață sunt foarte multe voci interesante, artiști de top care au rezistat și au evoluat indiferent de trenduri muzicale. Toți au depus eforturi și au trudit foarte mult ca să ajungă acolo unde sunt. Tu, ca artist, nu te opreşti niciodată din asta! Studiezi, muncești, repeți, stai în studio, lansezi multă muzică și tot așa. (zâmbeşte cald)
„Moga - emotiv și calm, Smiley - îmbină seriozitatea cu distracția, Carla’s - exigent și profund”
- Cum ţi se pare „Superstarul”, marele câştigător?
- Alessandro Mucea este un copil care a avut extrem de multe trăiri şi, chiar dacă, uneori, l-au încurcat, a reușit să transmită emoție oamenilor de acasă, iar asta este cel mai important lucru atunci când urci pe scenă.
- Cum ai lucrat cu Marius Moga, Carla’s Dreams şi Smiley. Cu care dintre cei trei te-ai înţeles mai bine?
- Foarte bine cu toți trei. Încă de la primele interacțiuni, am avut chimie. Băieții sunt minunați, am fost pe aceeași lungime de undă. Pe parcursul emisiunii am reușit să ne cunoaștem mai bine. Ce să zic, mă bucur tare că fac parte din echipa asta plină de oameni talentați.
- Cum i-ai descrie, după această experienţă?
- Păi eu zic să începem cu Marius, care este cel mai emotiv dintre noi, dă sfaturi și cred că, totodată, e şi cel mai calm. Smiley îmbină foarte bine partea de seriozitate cu fun-ul (n.r. - distracţia), iar Carla’s este puţin mai exigent și mult mai profund.
„În copilărie, cântam în faţa oglinzii, pe casa scării, în faţa blocului”
- Ţi-au amintit concurenţii de începuturile tale?
- Am fost de foarte multe ori în locul lor, ani la rând şi mi-am reamintit profund momentele, emoțiile de atunci.
- Ai simţit vreodată că ai fost nedreptăţită?
- Când participam la concursuri? Nu, în nici un caz! Când este vorba despre o competiție, un lucru este clar, cel mai bun se impune! De aceea, pe cele pe care am meritat să le câștig, le-am câștigat. Îmi amintesc de momentul în care am luat doar locul 2 la „MegaStar”, am plâns foarte mult că n-am câştigat, dar poate este mai bine că a ieşit așa, pentru că m-am ambiţionat mai tare și în carieră mi s-au întâmplat lucruri mult mai bune după acel eveniment.
- Tu de ce ai ales muzica?
- M-am născut cu ea, face parte din mine, fac parte din ea. Nu mă văd făcând nimic altceva. (râde)
- Cântai în faţa oglinzii când erai mică? Ce fredonai? Sau aveai adevărate recitaluri?
- În faţa oglinzii, la boxă, la casetofon, pe casa scării, în faţa blocului, la serbări, peste tot. Îmi plăcea, de exemplu, foarte tare muzica Andrei, îi fredonam nonstop toate hiturile...
„Eram mereu plecate la concursuri, cât tata muncea pentru noi”
- Cum erai mică, năzbâtioasă sau un copil cuminte?
- Un copil destul de cumințel și chiar dacă făceam mici prostioare, încercam să nu afle mama. Evident că mai aveam mici scăpări ca orice puştoaică, dar nimic exagerat. Am fost un copil cuminte. (zâmbeşte)
- Care a fost primul concurs de muzică la care ai participat?
- Eram în clasa a V-a. M-am dus cu un negativ făcut de mine, cu o piesă integral a mea, profesorii de la școală au ascultat, le-a plăcut și am luat locul I cu felicitări.
- Ce au spus părinţii tăi?
- În legătură cu muzica m-au susținut chiar dacă situația noastră materială nu ne-a ajutat prea mult. Mama era mereu cu mine la concursuri, cât tata muncea pentru noi toţi. Chiar dacă nu provin dintr-o familie înstărită, nu mi-au lipsit niciodată dragostea, suportul și afecțiunea. Ai mei au avut mereu încredere în mine, ceea ce m-a ajutat puternic să nu mă îndoiesc de alegerile mele și să pot să îmi găsesc un drum pavat în viață.
Medicii de la spitalul „Esteworld” i-au salvat mama!
- Vorbeşti foarte frumos despre ei. Cât de des vă vedeţi?
- Cât de des pot. Părinţii mei locuiesc în apropierea Bucureştiului. De obicei, săptămânal merg să îi vizitez. Am o relație normală, cea de familie. Vorbim destul de des și, la nevoie, ne sprijinim unul pe altul.
- Ce faceţi când vă vedeţi?
- Păi, mereu mama găteşte, dar nu face doar pentru noi, ci pentru un batalion. (râde) Stăm la masă, stăm cu cei mici, cu cățeii mei, care sunt „cazați” la ei de ceva timp, cam de când s-au mutat la curte. Am trei câini de talie mare, Saint Bernard, Cane Corso, Rottweiler, doi maidanezi de talie mică şi câteva pisici adoptate. (râde iar)
- Că tot i-am menţionat pe ai tăi, cum se simte mama ta acum, după operaţia de diabet?
- Se simte în regulă, se recuperează. Totul bine, mulțumesc!
- Ai trecut prin momente grele... Ţi-a fost teamă?
- Mama are probleme de sănătate de ceva timp. Familia mea a trecut prin multe, dar, slavă Domnului, suntem toți în regulă acum. Nu mi-a fost teamă pentru această operație, deoarece nu am fost singură, ci împreună cu Ensar Duman, reprezentantul unic al Spitalului „Esteworld” Turcia în România, cel care mi-a și spus de posibilitatea vindecării mamei prin această operație. Apoi, oamenii de acolo, de la spital… fără cuvinte sincer. Prea minunați, prea profesioniști!
„Am crezut în mine și am avut grijă să fac tot posibilul să îmi ating scopul”
- Cum ţi-a fost drumul până aici?
- Am întâmpinat şi obstacole, dar au fost și lucruri frumoase. Am crezut în mine și am avut grijă să fac tot posibilul să îmi ating scopul. Se spune că lucrurile de calitate se obțin greu. Ușor nu a fost, dar a fost frumos, m-a călit, m-a învățat multe și uite-mă unde sunt. Simt că drumul meu duce unde trebuie.
- Care crezi că a fost asul din mânecă?
- Talentul, timbrul muzical și anduranţa. (zâmbeşte)
- Cum ai descrie viaţa ta de până acum în câteva cuvinte?
- Un carusel cu locuri limitate, un traseu care se luminează tot mai mult la fiecare intersecție.
- Totuşi, viaţa de artist nu este atât de uşoară. Concerte, deplasări, nopţi pierdute, sute de kilometri în maşină... Ai simţit vreodată că nu mai poţi?
- Că nu mai pot? În niciun caz! Poate că mi-am dorit mereu mai mult, da! Știu că pare obositor numai când citești ce ai scris mai sus și chiar este, dar mie fix asta îmi dă viață și energie...
- Muzica ţi-a adus şi prietenia cu Ana Baniciu?
- Coeziunea dintre mine şi Ana a apărut odată cu participarea la emisiunea-concurs „Asia Express”. Ne-au apropiat foarte multe lucruri, primul dintre ele fiind muzica, noi două cunoscându-ne în studio. În timp, prietenia noastră s-a sudat şi uite că şi astăzi este la fel de solidă.
Cumpănă în carieră: s-a operat la coardele vocale
- Care a fost cea mai încărcată perioadă de până acum?
- Anul trecut, clar. Am avut emisiunea „SuperStar”, filmările pentru Revelion la PRO TV, nopțile petrecute în studio, filmare de clipuri, filmări live-session, lansarea colecției „Capsule” împreună cu Rhizome, campanii și multe altele. Au fost multe activități comprimate într-un timp relativ scurt. (zâmbeşte)
- Despre ce lansare vorbeşti?
- Împreună cu prietenii mei talentaţi de la Rhizome am decis să creăm ţinute de invidiat pentru toate fetele care apreciază calitatea. Lansarea colecţiei Capsule reprezintă o dorinţă de-ale mele mai veche, ce s-a concretizat odată cu cererea ascultătorilor mei. Se pare că am făcut treabă bună, drept dovadă stau comenzile multe pe care a trebuit să le onorăm. Mă bucur că a fost primită atât de minunat şi de ce nu, poate mai pregătim ceva frumos pentru vară.
- Care a fost cel mai greu moment?
- A fost o singură dată! Sunt clipe grele tot timpul, ideea este să mă obișnuiesc să trec peste ele mai ușor.
- Operaţia coardelor vocale a fost unul dintre ele acestea?
- A fost, a trecut. A decurs foarte bine, vocea mi-am recuperat-o în mare parte și acum este perfect. Evident că mi-am făcut toate scenariile, dar, în același timp, am avut încredere că totul va fi bine și am încercat să fiu cât mai optimistă şi se pare că a funcționat. (zâmbeşte)
- Ai făcut sacrificii pentru muzică?
- Nu consider că am făcut sacrificii pentru muzică, pentru că atunci când faci din plăcere ceva, clar nu este un sacrificiu. Un lucru pe care mi-aș fi dorit să îl fac așa cum am visat și nu am apucat încă este acela de a călători mai mult.
„Atunci când iubesc, sunt capabilă de toate nebuniile din lume”
- Dacă nu ai fi fost cântăreaţă, ai fi fost…?
- Sigur m-aș fi descurcat la foarte multe lucruri pentru că sunt un om destul de îndemânatic și aș fi putut să învăț destul de repede multe meserii. Cu siguranță, ceva în domeniul sportului.
- Care a fost cel mai frumos mesaj primit, care te-a impresionat?
- Nu există... cel mai frumos. Există mesaje frumoase de la oameni pe care îi cunosc bine sau de la oameni pe care nu îi cunosc, dar care mă apreciază pentru ceea ce fac. Nu pot să mi-l aduc aminte pe cel mai frumos pentru că primesc foarte multe. Nu sunt numai complimente, ci și încurajări și susținere.
- Care a fost cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o pentru şi din dragoste?
- Atunci când iubesc, sunt capabilă de toate nebuniile din lume. Așadar, pot face orice pentru omul pe care îl iubesc!
- Dacă ai da timpul înapoi, ai schimba ceva în relaţiile trecute?
- Nu cred. Totul se întâmplă cu un scop în viață. Cât a fost a fost, cât nu, am trecut mai departe și, cu siguranță, am avut ceva de învățat din fiecare moment. Aşadar, nu aș da deloc timpul înapoi.
„Oamenii, când nu te pot domina, încearcă să te tragă în jos”
- Ce ai făcut într-o relaţie şi nu ai mai face niciodată?
- De obicei, oamenii, când nu te pot domina, încearcă să te tragă în jos, să te umilească, pentru a se poziționa ei mai sus. Cred că am acceptat de mai multe ori asta și cu siguranță nu o voi mai face!
- Ai curtat vreun bărbat vreodată?
- Curtat este mult spus, dar da, am făcut și asta. (râde)
- Invers, sunt sigură că da...
- Da, am fost curtată și încă sunt.
- Acum iubeşti?
- În afară de familie şi prieteni, nu. Când o să o fac, o să aflați, cu siguranță.
- Ai spus vreodată DA, deşi voiai să spui NU?
- De multe ori. Am procedat aşa ca să îi mulțumesc pe cei din jurul meu. Am avut o perioadă lungă de care încerc şi acum să mă dezic, aceea în care nu puteam zice NU, fiindcă îmi era greu să o fac. De foarte multe ori zic DA de rușinea interlocutorului.
„Slăbiciune culinară: ciocolata şi tocăniţa de cartofi a mamei”
- Care este cea mai mare slăbiciune pe care o ai?
- Nepoţeii mei. Lor nu le pot rezista sub nicio formă.
- Dar slăbiciune culinară?
- Ciocolata şi tocănița de cartofi a mamei!
- Apropo de mâncare, găteşti?
- Aproape deloc. Timpul nu îmi permite să petrec mult timp în bucătărie şi nici nu sunt fan. Așadar, îi las pe alții să o facă, cei care chiar se pricep. Eu sunt bună la cântat şi asta fac. (râde)
- Ce faci când nu cânţi şi nu filmezi?
- Nu prea există momentele astea, sincer, dar când sunt, mă urc în mașină și mă duc la părinții mei sau dau o fugă la munte, unde stau numai pe pârtie sau în drumeții, în funcție de anotimp, evident, sau îi scot pe cei mici în parc, la film, la joacă.
- Unde te vezi peste cinci ani?
- Peste cinci ani e puţin cam departe, pot să vă spun ce îmi doresc să fac în următorii doi ani. Îmi doresc să pregătesc un concert frumos, multă muzică nouă și, evident, să ne reîntoarcem la vechile obiceiuri, să avem cât mai multe show-uri, poate chiar și un turneu naţional.
„Vreau să învăţ să sar singură cu paraşuta“
- Cum te întreţii? Ştiu că faci sport. Cât de des?
- De fiecare dată când îmi permite timpul. Din păcate, nu pot să am o disciplină aici din cauza programului încărcat pe care îl am, de aceea când prind o oră, două, dau o tură de parc sau merg la sală. Nu practic niciun sport anume frecvent. În schimb, îmi place să mă aventurez în orice tip de sport, atât cele uzuale, cât și cele extreme. Ador mișcarea de orice fel. Așadar, sunt deschisă către orice activitate sportivă. Mi-ar fi plăcut să învăț să sar singură cu parașuta, să învăț mai bine snowboarding. Vreau să fac toate sporturile de apă, acolo nu am prea încercat...
„Tulum a devenit destinaţia mea de suflet“
- Cum ai început anul, cu ce gânduri ai intrat în 2022?
- Am intrat în 2022 pe scenă, unul dintre cele mai frumoase momente. După concerte am plecat direct în vacanţă, în unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ, în care m-am încărcat cu foarte multă energie bună. Am ales Tulum, Mexic, și în multe alte locuri din apropiere, unde am stat o lună. Este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat, este fix pe gustul meu şi, se pare că, Tulum a devenit destinaţia mea de suflet. Acolo, totul este extrem de relaxat, toată lumea se simte bine, nu există prejudecăți, griji, nimic.