Grădină

Azaleea, o floare pentru… Casa Albă

Azaleea, numită ştiinţific Rhododendron, este o plantă sălbatică, nativă din Europa, Asia şi America. Numele de Rhododendron provine din limba greacă, în care „rhodon” înseamnă trandafir şi „dendron” arbore. Acestei plante îi plac habitatele alpine, în păduri de conifere. Cea mai cunoscută si apreciată este azaleea indica, un mic, dar foarte bogat arbust, cu frunze alternante, mici şi ovale, acoperite cu un puf fin.

Explozie de culori

Specia Rhododendron are o diversitate de mărimi şi de forme. Florile azaleei oferă un cadru pictorial de vis, variind de la alb, roşu, roz, galben, albastru, violet, portocaliu şi până la un pastel de culori incredibil. Se pare că nicio altă plantă nu are asemenea diversitate Read more: Azaleea, o floare pentru… Casa Albă

Sfatul săptămânii

Pasărea paradisului sau Strelitzia reginae este o plantă ce se îngrijeşte foarte uşor. Ea se comportă bine la semiumbră, iubeşte pământul cu mare cantitate de lut şi udările din abundenţă. Deşi trebuie fertilizată regulat cu o substanţă uşoară (la fiecare două săptămâni) şi cu materii organice, este foarte rezistentă. Planta se va dezvolta în orice tip de pământ şi poate supravieţui şi dacă e udată mai rar. Singura problemă - este sensibilă la frig şi nu rezistă la îngheţ, deci pe perioada iernii trebuie să stea în casă.

Cultivaţi singuri ciuperci

Datorită grijii pe care omenirea o manifestă faţă de propria sănătate, ciupercile au început să fie din ce în ce mai căutate. Şi nu doar pentru că sunt mai sănătoase, ci şi pentru că o mâncare pe bază de ciuperci este foarte delicioasă, dar şi foarte nutritivă.

Sărace în calorii

Read more: Cultivaţi singuri ciuperci

Sfatul săptămânii

Yucca nu cere îngrijiri speciale şi se acomodează în locurile cele mai diferite. Se udă abundent, dar se aşteaptă ca între udări substratul să se usuce. Iarna preferă camerele răcoroase, în care temperatura să nu scadă totuşi sub zece grade Celsius. Dacă observaţi pete de praf albicios, acestea sunt provocate de coşenila făinoasă. Solzii bruni ai coşenilei brune se tratează cu un tampon de vată îmbibat în alcool denaturat sau cu insecticide specifice.

Kedrostis Africana vă decorează exotic căminul

Kedrostis Africana este una dintre cele aproximativ 25 de specii de Kedrostis, majoritatea originare de pe continentul african. Exotica plantă este căţărătoare, rudă a cunoscuţilor dovlecei, însă în ţara noastră este rar întâlnită. Cu toate acestea, există case în care planta se dezvoltă absolut normal, fiind o decoraţiune extraordinară.

Tulpină groasă de 50 cm

Sfatul săptămânii

Dacă aţi plantat în grădina dumneavoastră un copac sau un pom fructifer, trebuie să ştiţi că acesta este foarte vulnerabil, mai ales în prima iarnă. În această perioadă sunt predispuşi îngheţului. Cea mai mare nevoie a unui copac, indiferent de anotimp, este apa, deci asiguraţi-i acestuia apă. Pentru a dirija apa direct către rădăcini, faceţi în jurul copacului o mică adâncitură în care să se colecteze toată apa. Udaţi din abundenţă şi creaţi un strat protector în jurul bazei copacului. Puteţi să-i înfăşuraţi trunchiul cu o hârtie specială pentru a proteja scoarţa până când frunzele vor fi suficient de viguroase.

Plante norocoase în casele noastre

Foarte multe plante şi-au câştigat de-a lungul timpului titlul de „norocoase” datorită legendelor în care sunt povestite întâmplări fericite legate de ele. Cine nu a auzit de magia trifoiului, devenit simbol naţional irlandez, de vâscul cel de bun augur sau de bambusul atât de utilizat în arta feng shui.

Pentru chinezi, bujorul şi magnolia albă

Pentru frumoasa cultură chineză, bujorul este regele florilor, aducând bogăţii şi onoruri. Floarea simbolizează dragostea şi afecţiunea, precum şi frumuseţea feminină. Toţi bujorii, de toate nuanţele, sunt socotiţi norocoşi, însă în special despre cei roşii se spune că aduc fetelor din familie şansa de a-şi găsi un soţ.
Magnolia albă este considerată un simbol al purităţii. Se spune că un arbust de magnolie

Sfatul săptămânii

Fuchsia sau cerceluşul este sensibil şi necesită o îngrijire atentă, având nevoie de multă lumină, apă şi condiţii speciale de temperatură. Se înmulţeşte uşor, pe toată perioada anului, prin butaşi de vârfuri, cu două-trei noduri şi lungimi de şase-zece centimetri, ce se pun în apă până apar rădăcinile sau se înrădăcinează adânc, până la primele frunze, în pământ nisipos. Căldura şi umiditatea îi sunt dăunătoare, preferând o temperatură de 15-21 de grade Celsius în timpul zilei şi de 10 grade Celsius pe timpul nopţii. Iarna se udă moderat. Este necesară o fertilizare periodică, de două ori pe lună, cu substanţe nutritive bogate în potasiu.

Laurul, copacul sacru

În fiecare an, bucuria de a orna casa în spiritul Sărbătorilor de iarnă pătrunde în fiecare colţ al lumii. Una dintre cele mai cunoscute plante tradiţionale asociate sărbătorii Naşterii Domnului este laurul, numit şi planta sfântă. În trecut a fost un simbol al solstiţiului de iarnă de la festivalurile precreştine, iar în prezent dă o aură aparte Sfintelor Sărbători, fiind considerat pavăză împotriva spiritelor rele. Deşi era privit ca un arbore păgân, făcându-se paralele între frunzele-spini şi coroana de spini a lui Iisus în momentul răstignirii, între fructele roşii şi sângele lui Hristos, laurul şi-a câştigat titlul de plantă sfântă, fiind acceptat şi de creştinism. În mitologie, laurul este unul dintre cei şapte copaci sacri (măr, smochin, salcie, ulm, stejar, tei).

Adăpost pentru animale
Read more: Laurul, copacul sacru

Sfatul săptămânii

Trandafirul va rezista gerurilor iernii doar dacă pe perioada verii a fost îngrijit corespunzător şi a fost ferit de dăunători. Cea mai simplă metodă de protecţie este construirea unui muşuroi de pământ în jurul plantei. Nu uitaţi însă să îi tăiaţi ramurile înainte. ATENŢIE! Dacă înlăturaţi prea multe ramuri, o iarnă geroasă poate dăuna tufei de trandafiri! Foarte important este să nu mai puneţi îngrăşământ plantei până la venirea primăverii, deoarece aceasta va produce noi boboci, ce nu vor rezista peste iarnă.

Coniferele - Verdele iernii! (II)

Pline de viaţă, coniferele îşi păstrează mantia verde pe tot parcursul anului. De-a lungul timpului, oamenii au învăţat să le îngrijească, iubească şi să le asocieze Sărbătorilor de Iarnă.

Molidul cu ochi albaştri, atracţia fluturilor

Molidul cu ochi albaştri este printre cele mai superbe conifere, fiind de mare căutare. Picea Spruce, cum mai este denumit ştiinţific, este foarte tolerant în vreme de secetă. Conurile sale apar în forma unor ochi albaştri, sunt micuţe, iar datorită lor îl face ideal pentru amenajarea unui spaţiu. Forma generală este piramidală. Cel mai lent în creştere, doar câţiva centimetri pe an, molidul cu ochi albaştri este punctul de atracţie a fluturilor şi păsărilor. În trecut, locurile unde creşteau aceste conifere erau considerate sacre, de purificare spirituală şi de iluminare.

Laricele cel plângăcios

Larix deciduas, cum mai este numit laricele, creşte în formă ovală, de pendulă. Este un conifer cu frunze piramidale direcţionate în jos, ce se dezvoltă rapid. Laricele tolerează o gamă largă de condiţii de creştere. Crengile lui sunt aplecate, fiind considerat „coniferul plângăcios”, spre deosebire de celelalte conifere, ce în mod normal se înalţă semeţe. Plantat în grădini, dă un aspect foarte frumos, mai ales pentru cele în stil japonez. Laricele se transformă, astfel că, spre sfârşitul verii, este colorat în verde, iar iarna, spre gălbui.

Cedrul neutralizează bacteriile

Pinus Sibirica, aşa cum mai este numit cedrul, creşte în zona de confluenţă a Europei de Nord cu Asia. Ca un adevărat doctor al pădurii, pinul siberian, prin mireasma lui puternică, emanată de cetinile sale, dezinfectează aerul. Proprietatea sa de a neutraliza peste 95% din bacteriile din aer face ca atmosfera din pădurile de cedru să fie sterilă. Marea delicatesă culinară a acestor ţinuturi: nuca de cedru siberian, de fapt, sămânţa conţinută în conurile copacilor. Gustul ei aduce aminte de nucă, dar este mult mai aromată, din cauza răşinilor pe care le conţine. Această sămânţă este mai degrabă medicament decât aliment, având, pe lângă valoarea energetică extrem de ridicată (este mai consistentă decât carnea), şi un conţinut ridicat de substanţe vindecătoare.

Pinul negru, materie primă la fabricarea… smoalei

Pinus heldreichii sau pinul negru este un pin ce creşte lent şi atinge înălţimea de 75 m. Forma coroanei este ovală şi are culoarea gri palid. Acele cresc în perechi, de un verde închis. Conurile sunt albăstrui, dar ajunse la maturitate devin maronii. Pinul negru este cel mai diversificat conifer, existând peste 90 de specii. Deşi cei mai mulţi sunt arbori, ei pot creşte şi în formă de tufă pitică. Pinul negru are o importanţă deosebită în comerţ, din el fabricându-se cherestea şi smoală. Coniferul tolerează terenurile cu pietriş şi solul tare.

Sequoia Sempervirens îşi asigură singur umiditatea

Sequoia Sempervirens sunt cele mai înalte specii de conifere. Numele acestuia în limba latină înseamnă „întotdeauna verde”. Deseori el poate ajunge la înălţimi de 350 m! Sequoia este o minune hidrostatică, datorită faptului că în vreme de secetă îşi asigură singur umiditatea. Acesta îşi creează propria ploaie prin condens şi ceaţă. Coniferul este adesea confundat cu Sequoia Gigant.
Claudia Stan

Ştiaţi că… Taigaua este o pădure de conifere foarte întinsă, acoperind aproximativ 20 de milioane de hectare de pământ, ceea ce înseamnă cam 17% din suprafaţa Terrei.

Pinul spinos, cel mai bătrân copac din lume

Pinul spinos, pe numele său ştiinţific Pinus aristata, creşte în condiţii foarte dure, extreme, la altitudini mai mari de 3.000 de metri. Lemnul este foarte răşinos şi noduros, oferind siguranţă în atacurile bacteriilor, fungilor şi insectelor. Puternic, conic, pinul spinos are coroana rotunjită, crengile crescând neregulat. Pe înălţimile Munţilor Albi din California, la nord de Valea Morţii, trăieşte cel mai bătrân copac din lume. Acesta este pinul spinos, căruia i s-a dat numele biblic de „Bătrânul Metusala”, datorită vârstei sale estimate (prin numărarea inelelor) la 4.723 de ani.