Main menu

header

      Pieţele de flori sunt pline de bucheţele mov de levănţică. Aromata plantă pe care o ştim din şifonierele bunicii este în perioada deplinei sale maturităţi. Dar levănţica, pe numele ei ştiinţific Lavandula angustifolia, nu este doar planta care alungă moliile şi alte insecte dăunătoare, ci şi un condiment şi o plantă medicinală. Originară din zona mediteraneană, levănţica s-a răspândit şi în alte zone, în prezent fiind cultivată pe spaţii mari în California, în regiunea Provence din Franţa, în Marea Britanie. La noi creşte sub formă sălbatică, mai rar fiind cultivată şi în grădini.

Plantă de grădină
    Levănţica este o plantă perenă cu nevoi scăzute de apă. Odată cultivată, se extinde rapid, de la an la an, cuprinzând spaţii tot mai mari. Se poate cultiva prin seminţe, butaşi sau prin împărţirea rădăcinilor mature. Are o rată de prindere importantă, dar trebuie să se evite a se uda prea des, deoarece îi putrezesc uşor rădăcinile. Florile de levănţică apar în perioada iulie-august. Planta înflorită poate fi plantată în grădină în perioada toamnei, prin luna septembrie, când rădăcinile se pot adapta mai uşor la schimbările solului. Până la momentul mutării în grădină poate fi ţinută şi pe balcon, în ghiveci. 

Rol de condiment
     Încă din perioada antichităţii, levănţica era folosită în scop curativ. Din ea se poate extrage ulei esenţial, ce poate fi folosit în tratarea migrenelor, a durerilor de cap obişnuite, spasmelor şi vertijurilor. Uleiul poate fi pus şi în apa din cadă, cam o sticluţă la o cadă plină, având ca efecte combaterea insomniei şi relaxarea rapidă. Levănţica este folosită şi la condimentarea alimentelor.

    În regiunea Provence se utilizează un amestec de ierburi cu rol de condiment, cunoscut sub numele de Herbes de Provence. Această reţetă conţine pe lângă levănţică şi tarhon, antonică, rozmarin, cimbru, măghiran, fenicul. Totuşi, din pricina aromei foarte puternice, levănţica trebuie folosită cu grijă în condimentarea alimentelor. Se pot prepara mai multe specialităţi în care să folosim condimentarea cu levănţică. Spre exemplu, friptura de miel şi somonul fiert. Şi să nu uităm că moliile vor fi ţinute departe de hainele noastre cu ajutorul unor săculeţi de pânză cu levănţică şi sulfină, care vor sta permanent între hainele din dulapuri şi vor da şi un miros plăcut.  

Anda Postolache