de Flori Pintea şi Adrian Barna

Graviola este un fruct tropical cu numeroase beneficii pentru organism. Pe lângă proprietățile sale miraculoase în privința sănătății, graviola are un gust deosebit de bun, un amestec delicios de căpșune, ananas și citrice. În scop terapeutic, se consumă fructul ca atare, iar frunzele sunt utilizate pentru ceai sau decoct.

Reduce glicemia

Graviola are un conținut bogat în vitamine și nutrienți, printre care vitaminele C, B12, si mai mulți compuși antioxidanți, calciu, magneziu, zinc, potasiu și fosfor. Grație acestor proprietăți, fructul este folosit de multă vreme ca tratament naturist pentru afecțiuni ale sistemului digestiv și al celui respirator. Acționează ca expectorant, elimină mucusul, reducând inflamaţia cavităților nazale și a căilor respiratorii, accelerând vindecarea. Are efect calmant și sedativ, antistres, scade febra, combate diareea și stabilizează glicemia în cazul pacienților diabetici. Se recomandă cure de două-trei ori pe an, a câte 10-15 zile de ceai consumat în fiecare dimineață și seară. Astfel, puneți la fiert 250 ml apă și adăugați o linguriță cu frunze de graviola bine uscate. Se bea neîndulcit, dimineața pe stomacul gol sau la prânz, dar înainte de masă. Aceasta este o porţie. Seara, repetați procedura.

Excelentă în caz de dizenterie

Bogat în vitamine, fructul este un remediu excelent și în caz de dizenterie. Consumat în stare naturală poate fi diuretic eficient, ajutând la curățarea tractului gastrointestinal și, implicit, la eliminarea toxinelor și a sărurilor în exces existente în corp. Datorită proprietăților antiinflamatorii și al conținutului ridicat de fibre, graviola poate reduce și paraziții din intestine, atenuând durerea sau iritația stomacală. Astfel, și constipația este prevenită. Pulpa graviolei constituie o bază excelentă pentru pielea feței. Preparați o mască din pulpa fructului și aplicați-o pe fața curățată în prealabil. Îndepărtați-o cu apă caldă, după 20 de minute, și folosiți o cremă hidratantă. Veți observa că tenul va fi mai luminos, iar în timp, liniile fine încep să se estompeze.