Main menu

header

817 8 1de Sorin Dumitrescu şi Florica Pintea

Plămânărica (Pulmonaria officinalis) este o plantă erbacee, perenă din familia Boraginaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: mierea ursului, țâța oii, albăstrea, cuscrișor, sudoare, tutun de pădure. Creşte în flora spontană din locurile umede, păduri de foioase, crânguri, fâneţe, pe malurile pârâurilor.

Se foloseşte partea aeriană a plantei

Plămânărica crește în regiuni din Moldova, Transilvania și Muntenia. Poate fi recoltată de două ori pe an: primăvara, în perioada martie-mai, și vara. Frunzele sunt mai abundente la începutul toamnei, după înflorirea plantei. În scop terapeutic se foloseşte partea aeriană a plantei la un loc cu frunzele de la baza ei. Aşa cum îi sugerează şi numele, este folosită în special pentru tratarea afecţiunilor căilor respiratorii şi pentru problemele de sănătate ale plămânilor.

Are acţiune anticoagulantă

Conține saponizide, mucilagii, alantoină, acid salicilic, acid steraic, acid palmitic și miristic, fitosterine, magneziu, caroten și rezine. Este bogată în vitamina C. Plămânărica este benefică în răceli și alte probleme respiratorii datorită acțiunii sale expectorante, antitusive, antispastice bronhice, antimicrobiene şi antiinflamatoare. Însă proprietăţile acestei plante nu se rezumă doar la tratarea afecţiunilor căilor respiratorii şi se extind pe o scară mai largă: acţiune diuretică, astringentă, anticoagulantă, emolientă, antidiareică, analgezică, remineralizantă şi cicatrizantă.

Apelaţi la frunze pentru oprirea sângerărilor

Planta se poate utiliza în următoarele probleme de sănătate: tuse, răgușeală, laringită, bronșită, astm, diaree, ulcer gastric, ulcer duodenal, tuberculoză, cistită, litiază renală, afecțiuni vezicale. Plămânărica poate ajuta și prin aplicații externe în caz de răni, arsuri, tăieturi, ulcerații, eczeme și hemoroizi. Conținutul de alantoină favorizează vindecarea și cicatrizarea țesuturilor afectate. Frunzele pot fi folosite și pentru oprirea sângerărilor.

Remediu excelent în diaree

Ca uz intern, cea mai frecventă formă de utilizare a plămânăricii o reprezintă ceaiul. Acesta are efecte excelente în toate tipurile de afecţiuni respiratorii, dar şi în diaree sau probleme gastrice. În mod obişnuit se pune o lingură cu frunze la infuzat într-o cană cu apă clocotită. Se lasă cam zece minute şi se serveşte de două ori pe zi, după mese. Când, însă, este vorba ca planta să acţioneze pentru vindecarea unor probleme pulmonare cantitatea de frunze se măreşte la patru-cinci la o cană cu apă, iar consumul zilnic este tot de două căni. Plămânărica trebuie evitată în perioada sarcinii și alăptării. Consumată în doze mari, poate provoca tulburări menstruale, deranjamente stomacale sau inflamații la nivelul pielii. Ceaiul de plămânărică nu este recomandat a fi consumat pe perioade lungi de timp, preferabil să se facă o pauză de o lună dacă aţi băut zilnic timp de o lună. Persoanele cu pielea sensibilă pot dezvolta mâncărimi la frunzele de plămânărică.