Main menu

header

888 20 3de Roxana Istudor şi Daniel Şuta

Într-o lume marcată de o adevărată epidemie de stres, se pare că semnalarea în exterior a acestei stări stârnește empatie în cei din jur și este o metodă foarte eficientă de a atrage un potențial partener.

Expresivitatea generează iubire

Potrivit rezultatelor unei cercetări derulate de o echipă comună de la Universitățile Nottingham Trent și Portsmouth, din Marea Britanie, a arăta semne de stres îi face pe cei din jur să perceapă pozitiv persoana care manifestă această stare. Cercetătorii au examinat paradoxul comportamentului, cu semnele care arată această stare (ticurile, mușcatul unghiilor, frământarea vizibilă în exterior și atingerea feței sau a părului) și au descoperit că, pe lângă faptul că oamenii sunt capabili să identifice cu exactitate când cineva este stresat, reacționează pozitiv față de persoanele care prezintă semne evidente ale acestei apăsări. „Acest lucru se potrivește cu înțelegerea actuală a expresivității, care tinde să sugereze că oamenii care sunt mai expresivi din punct de vedere emoțional sunt mai iubiți de ceilalți”, explică specialistul Bridget Waller.

Slăbiciunea... atrage!

Ca parte a studiului finanțat de British Academy and European Research Council, voluntarii au fost filmați în timp ce participau la o prezentare simulată și la un interviu. Videoclipurile au fost prezentate observatorilor, cărora li s-a cerut să evalueze cât de stresată credeau că este persoana din videoclip. Participanții care au fost identificați ca fiind mai frământați au fost, în același timp, percepuți ca fiind mai simpatici și mai plăcuți de ceilalți. Ca urmare, este confirmat un trend care arată că foarte multe persoane sunt mai sensibile la un potențial partener care nu încearcă să-și ascundă stresul sau momentele de slăbiciune și care are șanse foarte bune de a fi perceput ca atrăgător.

„Un semnal sincer de slăbiciune poate reprezenta un exemplu de dorință a unui om de a se angaja într-o interacțiune, ceea ce ar putea fi o trăsătură plăcută unui potențial partener“ (Bridget Waller, Universitatea Nottingham Trent)