de Veronica Zărescu

Logopedia poate fi definită ca o disciplină psihopedagogică specifică, ce tratează diversele disfuncţii apărute în procesul de asimilare şi de utilizare curentă a limbajului verbal (oral şi scris). Tratarea timpurie a tulburărilor de vorbire este foarte importantă şi asigură o eficienţă sporită a acestei terapii, întrucât la copiii mici automatismele psiholingvistice pot fi uşor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire. Prin scopul urmărit, logopedia nu se limitează doar la vindecarea unor boli ale vorbirii, ci ea vizează şi educarea complexă a persoanelor cu tulburări de limbaj, ceea ce o transformă dintr-o ramură medicală într-o ştiinţă psihopedagogică specială.

Primele cuvinte
Câtă bucurie simţim atunci când auzim pentru prima dată un „mama” sau un „tata”, chiar dacă bebeluşul nostru nu ştie încă prea bine ce înseamnă aceste cuvinte. Specialiştii spun că trebuie să ne pregătim pentru acest moment cam pe la 8-9 luni de viaţă, dar perioada poate varia de la un copil la altul, în funcţie de ritmul de evoluţie. Spre exemplu, chiar şi în aceeaşi familie, un copil poate începe să vorbească de la 5 luni, în timp ce al doilea este posibil să spună primele cuvinte abia după vârsta de 1 an. Doar după 1 an şi jumătate, copilul începe să lege cuvintele în fraze şi să înceapă să se exprime coerent. Învăţarea limbajului este stimulată de doi factori determinanţi majori, şi anume gândirea şi interacţiunea socială. Copilul învaţă să vorbească de la ceilalţi prin interacţiune socială, iar dacă este vorba despre un copil care nu este prea sociabil şi nu petrece prea mult timp în colectivitate, atunci şi limbajul acestuia va fi limitat sau chiar absent. Gândirea este suportul interior care permite limbajului să apară şi să se dezvolte mai ales din punct de vedere calitativ.

Se orientează spre vârsta preşcolară şi şcolară mică
Aplicarea corectă şi la timp a măsurilor de prevenire a tulburărilor de limbaj e de natură să conducă la raporturi normale între copil şi ceilalţi din jurul său, precum şi la eliminarea posibilităţilor de agravare şi de fixare a unor complicaţii psihice şi neuropsihice ale personalităţii copilului. Logopedia se orientează predominant spre vârsta preşcolară şi şcolară mică, vârste la care dezvoltarea şi perfecţionarea limbajului au cea mai mare plasticitate şi susceptibilitate, dar se adresează şi adulţilor cu diferite tulburări de limbaj. Tratamentul logopedic exercită o puternică influenţă asupra întregii personalităţi a copilului, precum şi asupra raporturilor sale cu mediul social în care trăieşte. În primul rând, copilul trebuie ajutat să se autocunoască pentru a-şi putea elimina complexele de inferioritate, pentru a avea încredere în sine şi pentru a-şi cultiva dorinţa de a comunica.
În numărul viitor al revistei noastre vă vom prezenta câteva aspecte ale celor mai cunoscute tulburări de limbaj, precum şi metode de terapie pentru acasă.

• Logopedia se face numai la recomandarea medicului neuropsihiatru, după examinarea copilului şi stabilirea unui diagnostic corect!