Main menu

header

511 18 1de Cătălina Tăgârță

Sunteți gravidă sau vă doriți să rămâneți însărcinată? E bine să știți că în ambele situații e necesar să faceți un set detaliat de analize, pentru a depista din timp eventualele infecții ce ar putea fi transmise bebelușului fie la naștere, fie încă din viața intrauterină. Din păcate, multe dintre acestea nu sunt decontate de stat, însă, în unele cazuri, efortul financiar poate salva/schimba vieți. Așadar, iată care sunt analizele indicate și ce reprezintă fiecare.

Hemograma și examenul de urină, gratuite

Analizele de laborator sunt necesare şi profilactice. Ele reprezintă o responsabilizare şi o informare a părinţilor atât referitor la sănătatea lor, cât și la cea a viitorului copil, așa că nu ar trebui să fie privite cu panică. După prima ecografie, de regulă, transvaginală, medicul ginecolog şi cel de familie vor stabili un plan de analize pentru a se verifica starea de sănătate a viitoarei mame şi, implicit, a fătului. Pentru început, vi se va recomanda hemograma, care poate fi decontată de stat dacă aveți trimitere de la medicul de familie. Hemograma trebuie efectuată imediat după stabilirea sarcinii, în vederea depistării precoce a anemiei. Iar începând cu săptămâna 21 trebuie repetată la fiecare patru săptămâni, urmărindu-se în special valoarea hemoglobinei. Germanii recomandă ca valoarea hemoglobinei să fie menţinută peste 11,2 g/dl, iar americanii recomandă peste 10,5 g/dl. Și examenul de urină poate fi făcut gratuit. Acesta trebuie efectuat la fiecare patru săptămâni, pentru a depista o eventuală infecţie (fiind necesară în acest caz şi urocultura), posibilele pierderi de proteine, prezenţa de glucoză. Sunt necesare investigaţii suplimentare în vederea diabetului zaharat şi gestaţional.

Incompatibilitatea Rh-ului poate duce la naștere prematură

511 18 2Alte investigații de laborator, de data aceasta efectuate contra cost înainte de sarcină, sunt reprezentate de stabilirea grupei de sânge (A, B, O, AB) și a factorului Rh (pozitiv sau negativ). Majoritatea oamenilor (85% din rasa albă) au factorul Rh pozitiv. Grupul sangvin şi factorul Rh trebuie să se efectueze cât mai rapid la ambii parteneri, pentru a identifica o posibilă incompatibilitate de grup sangvin şi Rh şi de a permite o corectă monitorizare în timpul sarcinii. Determinarea factorului Rh este obligatorie în sarcină. În cazul în care gravida are Rh negativ, se va stabili şi Rh-ului tatălui, iar dacă se descoperă incompatibilitate, se dozează lunar aglutininele în sângele gravidei, începând din luna a VI-a de sarcină, pentru a preveni riscul de avort, de naștere prematură sau al altor complicații.

Screening-ul pentru infecţii congenitale, extrem de important

Screening-ul pentru infecţii congenitale are rolul de a evalua statusul imun matern faţă de un anumit patogen şi de a detecta prezenţa unei infecţii active. Sunt recomandate următoarele teste: anticorpii IgG şi IgM pentru virusul rubeolei, anticorpii IgG şi IgM pentru citomegalovirus, anticorpii IgG şi IgM pentru toxoplasmă, anticorpii IgG şi IgM pentru virusul herpetic tip I şi II, serologia pentru sifilis (VDRL şi TPHA), serologie pentru HIV și AgHBs, Serologia pentru Listeria monocytogenes, examenul secreției vaginale, determinările antigenului Chlamydia în secreţiile genitale sau în urină, cultură din secreţie genitală pentru Streptococ de grup B, testări pentru diabetul gestațional și screening-ul prenatal pentru anomalii fetale (Sindromul Down - trisomia 21).

Testarea IgG şi IgM pentru rubeolă, făcută cât mai devreme

Dacă anticorpii IgG sunt pozitivi şi cei IgM sunt negativi, înseamnă că pacienta are imunitate faţă de virusul testat şi nu mai trebuie efectuate testări ulterioare. Dacă însă se constată absenţa imunităţii (deci IgG negativ), serologia va fi repetată pe viitor, de exemplu, în cazul rubeolei, în cursul săptămânilor 16-18. În cazul infecţiilor acute, IgM pozitiv trebuie verificat prin cel puţin două metode. În cazul citomegalovirusului, dacă se obţine IgG negativ şi IgM negativ, este necesară repetarea determinărilor în luna a IV-a de sarcină. În cazul toxoplasmei, dacă imunitatea este absentă (deci IgG negativ), testarea se va repeta la intervale de 8-12 săptămâni. Iar în caz de IgM pozitiv trebuie să existe o colaborare strânsă între medicul generalist, ginecolog, parazitolog şi medicul de laborator. Contactul cu animale (pisici) și consumul de carne insuficient preparată constituie factori de risc pentru dezvoltarea bolii, care poate pune în pericol viața fătului sau, ulterior, a copilului.

Virusul herpetic, asociat cu leziunile oculare

Există două tipuri distincte de virus herpetic: HSV I şi HSV II. În cazul în care infecția este transmisă fătului în primele săptămâni de sarcină, aceasta se poate asocia cu pierderea sarcinii, în timp ce infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare. Gravitatea infecţiei congenitale cu sifilis (ce poate fi testat cu VDRL şi TPHA) este deosebită în cazul în care mama contactează boala în primele două luni de sarcină. Serologia pentru HIV se face numai cu acordul pacientei, la debutul sarcinii, întrucât rata de transmitere a infecţiei la făt este de 25%-50%. Virusul hepatitei B poate fi transmis copilului la naştere sau transplacentar, drept pentru care AgHBs se determină cât mai aproape de momentul naşterii la pacientele cu risc crescut faţă de această infecţie. Cât despre Listeria monocytogenes, gravidele se infectează cel mai adesea cu bacteria în trimestrul III de sarcină, din cauza scăderii imunitaţii de tip celular înregistrată în perioada respectivă. Infecţia este transmisă la făt transplacentar, iar tratamentul precoce al bolii previne infecţia congenitală.

Gravidele care prezintă stres metabolic dezvoltă diabet gestaţional. În scop preventiv, se recomandă modificarea dietei, exerciţiu fizic ușor, urmărirea valorilor glicemiei (care creşte, de obicei, între săptămânile 24 şi 28 ale sarcinii)

Secreţia vaginală, efectuată ori de câte ori apare leucoree

Examenul secreţiei vaginale trebuie efectuat ori de câte ori pacienta prezintă leucoree. Infecţia gonococică ce a fost contractată în sarcină poate determina infecţii neonatale. Infecţia congenitală cu Chlamydia este produsă de serotipul D-K şi evoluează, de obicei, cronic şi asimptomatic, aceasta creşte riscul de naştere prematură, de avort spontan şi poate determina la nou-născut conjunctivită şi pneumonie. Streptococul de grup B reprezintă unul dintre cei mai importanţi agenţi patogeni în perioada neonatală. Aproximativ 5%-30% dintre gravide sunt purtătoare ale bacteriei, cu localizare vaginală şi/sau rectală. Cel mai frecvent, nou-născutul dobândeşte infecţia în momentul ruperii membranelor sau la trecerea prin canalul cervical. Pacientele peste 35 ani au un risc crescut de a naște copii cu anomalii fetale, respectiv Sindromul Down (trisomia 21). În acest sens se vor efectua în timpul sarcinii dublul test și triplul test.