Deseori sunt întrebat de ce simt nevoia să vorbesc, să scriu sau să spun lucrurilor pe nume. Nu mi-au plăcut niciodată justificările de vreun fel, dar consider eu că atunci când apari în fața oamenilor, în spațiul public, ai cumva o datorie. Una prin care să nu-ți bați joc de încrederea pe care ei și-au pus-o în tine și prin care trebuie să oferi, cât de puțin, un sens a ceea ce însemni și un soi de exemplu pozitiv. Apoi cred că în acești aproape 30 de ani de când fac muzică, de când sunt în fața unui public, m-am dezvoltat și-am câștigat un drept de-a spune pe nume unor stări, unor forme de-a trăi. Eu nu împart oamenilor fantasme, nu mint și nici nu încerc să păcălesc pe cineva cu vorbele mele.
Read more: Pur şi simplu