Mă oprisem la Barcelona data trecută, dar ar mai trebui să adaug că prin acest oraş care m-a marcat pentru totdeauna am mai trecut de multe ori. Când trăia regretatul meu soţ aveam obiceiul să facem în fiecare an câte o excursie în străinătate. Pentru că problema banilor era greu de rezolvat, deoarece cu orice aprobări speciale nu primeai dreptul să schimbi decât câte 100 de dolari. Ce să faci cu ei într-o excursie prin Europa? Dar noi, fiind membri ACR (Automobil Club Român), puteam schimba suma necesară pentru benzină şi cazare în traveler checks (cecuri de călătorie). Făceam un deviz şi, chiar dacă în el aveai cazare la hotel, găseai alte soluţii să faci economie. Cum am ieşit din Ungaria, în Cehoslovacia am şi cumpărat un cort de două persoane şi o saltea pneumatică. În rest, lucrurile au mers strună. Vreau să vă spun că aceste campinguri din toată Europa sunt ultracivilizate, cu tot confortul - duşuri, bucătării, frigidere, şi uneori şi un mic magazinaş alimentar. Chiar am domnit de-a lungul Europei, când, după o zi obositoare, ne aşezam în faţa cortului cu măsuţa pliantă şi ne ospătam cu cele mai originale bunătăţi. Stăteam la taclale până noaptea târziu, comentând sau plănuind călătoria de a doua zi. La prima noastră aventură europeană am poposit la Budapesta. Nu aveam cortul încă. Ne-am cazat într-un bungalow pe Insula Margareta, cu piscină şi toate îndemânările posibile. Am vrut să stăm o noapte şi am stat trei zile şi trei nopţi. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar m-am gândit cu durere la campingurile din România care erau un dezastru. Ce oraş frumos Budapesta! Cât de civilizat, şi era prin anul 1973. Am admirat clădirea Parlamentului de pe malul Dunării, am mâncat o ciorbă de peşte specifică lor, într-un local cioplit în piatră, sus, în Buda, şi am văzut un spectacol de cabaret de succes când la noi pe atunci nu prea întâlneai aşa ceva. Am avut noroc că ne-a tradus cineva de la ambasadă totul. Apoi, după o dimineaţă petrecută în piscină, spre bucuria lui Puiu, am pornit spre Praga. De aici am cumpărat şi cortul. Am vizitat oraşul de aur, cum i se spune, şi muzeele lui, unde totul este tradus şi în franceză. Deci, a fost minunat. Ce bere bună au! E minunat să călătoreşti. Înveţi, te bucuri şi, după firea mea şi a lui Puişor, te întorci acasă optimist şi dornic să aplici ce-ai învăţat. Despre altele, altădată.
