Când i-am spus mamei mele că vreau să mă fac actriţă s-a luat cu mâinile de cap. Nu că ar fi avut idei preconcepute, nu! Mama mea, fată de ţăran, era foarte modernă. Generaţia sa însă vizionase multe filme americane şi nu mă vedea alături de Greta Garbo, luaţi comparaţia ca pe o glumă. Fata sa era grăsuţă, mereu zburlită (parcă eşti păscută de gâşte, spunea ea) şi mereu căţărată în copaci, ceea ce nu-i sugera un viitor pentru mine în artă. Important era să învăţ bine şi să pot urma o facultate, oricare ar fi fost ea. Ar fi preferat Dreptul, căci spunea: „Îţi merge guriţa încă de la 9 luni, avocată trebuie să te faci!” De aceea, după ce am terminat liceul, m-am dus să dau examen la Drept, dar până la urmă inima m-a tras spre institutul de teatru şi, după patru ani, am ajuns actriţă. Într-o zi, târziu, după 30 de ani, i-am spus mamei: „Vezi, am ajuns actriţă şi am succes!” Ea mi-a răspuns cu înţelepciune ţărănească: „Ai avut noroc că ţi-o ieşit!” Mare adevăr! Mă întreabă mulţi tineri ce profesie este mai convenabilă, ce profesie trebuie să facă pentru a reuşi în viaţă. Am un singur răspuns: fă ceea ce-ţi place, cu o singură condiţie, să poţi trăi onorabil din meseria ta. Dacă faci ceea ce-ţi place, vei fi fericit, vei lucra cu bucurie, şi nu-ţi va fi greu niciodată. Dar, dacă vei fi mereu flămând, cu timpul vei obosi. În viaţă este obligatoriu să faci performanţă ca lumea să aibă nevoie de tine. Sigur că asta cere înclinaţie, muncă asiduă şi un dram de noroc. Dar ce bucurie când culegi rezultatele, când întâlneşti ochii recunoscători ai spectatorilor, când dimineaţa, pe stradă, ei te salută cu respect şi iubire, când braţele tale ajung acasă încărcate cu buchete uriaşe de flori (foto 1). Toate acestea te fac fericit. Uiţi de toate relele lumii, de oboseala repetiţiilor interminabile, de zdruncinăturile vagoanelor mizerabile în care ai făcut mii de kilometri de deplasare. Îţi aminteşti doar că profesia ta te-a purtat prin locuri minunate, că te-ai fotografiat în faţa Palatului Regal din Londra (foto 2) după ce ai văzut spectacole superbe în ţara lui Shakespeare, cum ai colindat cele cinci continente, cum ai petrecut o noapte întreagă pe malurile Senei, cum ai mâncat crabi uriaşi în golful din New York, cum ai privit cu uimire marşul pinguinilor din Australia. Când te întorci acasă, după atâtea experienţe, îţi reiei cursul vieţii mai talentat. Te întâlneşti cu colegii tăi şi constaţi că între Glenda Jackson şi Olga Tudorache nu este nicio diferenţă. Colegii mei sunt la fel de talentaţi ca şi cele mai mari staruri ale lumii, inteligenţi, generoşi şi modeşti. Iată unul dintre ei, Virgil Ogăşanu (foto 3).