Main menu

header

…Întâia premieră din acest an la Naționalul bucureștean („A fost odată în România”) a însemnat mai mult decât un spectacol de pantomimă. A fost și un superb examen, dat, în aplauze, de patru actori-studenți în fața profesorului lor. Maestrul, aflat în primul rând al Sălii „Pictură”, creatorul acelui superb Fenomen „Passe-Partout Dan Puric”, rază de sublim în spectacologia autohtonă, prin câteva spectacole de referință („Made in Romania”, „Costumele”, „Hic sun Leones”, „Don Quijote” etc.) în care au jucat și actorii premierei din 11 ianuarie: Ileana Olteanu, Violeta Huluba, Eduard Adam și Dragoș Huluba, ultimul semnând și regia plus ilustrația muzicală.

…„A fost odată în România” (sub auspiciile Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”), încadrat superb în Anul Centenarului Marii Uniri, prezintă, în 70 de minute, 100 de ani de istorie a României, de la Primul Război Mondial, într-un spectacol de teatru nonverbal, dar și vorbit, susținut, inspirat, de cântece, dans și proiecții video cu realități istorice. Este un secol românesc, cu momente-eveniment și personalități, privit, cu zâmbet și tristețe, prin viața unor oameni de rând, printre care și noi, spectatorii vremurilor.

…Regizorul Dragoș Huluba, apreciat actor la „Comedie”, n-a fost în premieră la timona unui spectacol de pantomimă. El a încântat cu „România. Închis pentru inventar”, montat la Sala Rapsodia și laureat cu Premiul special al Juriului la FestCo, dar și cu „Rencontres” (regizat la teatrul unde este angajat) - câștigătorul Marelui Premiu și Premiul Publicului la Festivalul Internațional de Teatru de la Belgrad.

…Acum, valorosul ucenic al lui Dan Puric în aria pantomimei a început istoria țărișoarei dintr-un colț al Europei de Est, în sunet de talăngi și de imagini cu soldați români mărșăluind printre explozii de bombe în Primul Război Mondial, cu trecerea caleștii regale, chipurile celor trei regi și regine, poposind în muzica de cabaret și hit-urile vremii („Viața fără de minciună n-ar mai fi un Paradis”) pe Calea Victoriei, ca să ajungă la cântecele patriotice, muncitorești, din etapa „Macarale, macarale, zeci de blocuri, zeci de blocuri, un cartier” și, automat, la frigul din case, sărăcia, cumplita Securitate care intra peste tine în apartament, când ascultai emisiunea „Cine a stins lumina?”, la „Europa Liberă”, ca să schimbe postul pe ovații comuniste, din care, logic, Ceaușescu nu putea lipsi, pe un fundal sonor bine ales cu „M-am născut în România” și… „Internaționala”! Ultimii 30 de ani au fost, însă, mai firav surprinși, ideea nemailegând „momentele” (uneori mărunte), singura concluzie din spectacol fiind că am pierdut vieți omenești și trei decenii pentru a putea lucra „afară” la cules portocale, de măsline, și pentru noua societate de consum ilustrată de „Concursul tigăii”. Ar mai fi fost destule de spus, în registrul tragicomic, despre ultimii 30 de ani din România, despre cei care au trecut, lăsând mare deranj, pe la conducerea țării, prin politica lor de… toată Pantomima!