Pe vremuri exista o emisiune în care Radu Beligan era gazdă şi vorbea despre colegii săi actori şi regizori. De astă dată, maestrul a scris un scenariu prin care ne-a purtat la începuturile secolului abia apus, într-o lume miraculoasă a teatrului şi a filmului, povestind cu talentul şi erudiţia lui, în care nu se străvede niciun gram de snobism, despre nişte actori pe care mulţi dintre noi nu i-am cunoscut, n-am avut norocul să-i vedem jucând pe scenă, iar filmate au rămas prea puţine cadre. Şi atunci, prin talentul său neîntrecut, maestrul a completat cu amintiri, iar datorită foarte generosului producător Titi Popescu (partenerul de succese, inclusiv internaţionale, ale unicului Lucian Pintilie) a reajuns la Paris, ca să ne dezvăluie întâlnirea cu Eugen Ionescu, să ne vorbească despre primirea glorioasă a „Rinocerilor” în capitala Franţei, despre teatrul unde s-au remarcat şi au cucerit un public exigent Elvira Popescu şi Jean Yonnel.
O surpriză o constituie şi fragmentul din caragialescul „Telegrame”, în care se face o reconstituire în stil burlesc-domnesc, ca mai înainte s-o vedem pe cea din filmul cult al lui Pintilie, în stil muncitoresc. Regizorul Mihai Constantinescu a citat şi din două dintre foarte reuşitele sale pelicule: „Singurătatea florilor” şi „Premiera”, constatând încă o dată că este un realizator care n-a făcut pactul cu diavolul şi nu a cedat în faţa cenzurii comuniste, evitând-o cu inteligenţă şi curaj (ceea ce nu e de mirare pentru un fost deţinut politic). Această înşiruire ilustrată a unor nume sonore şi dragi este un adevărat regal pentru spectatorul de teatru, dar şi pentru cinefili, îndemnându-i şi pe unii, şi pe alţii să meargă şi mai des şi să-şi vadă actorii pe viu sau pe ecran.
Irina-Margareta Nistor
MARI ACTORI ROMÂNI Regia: Mihai Constantinescu. Cu: Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinică, Ion Lucian, Ştefan Iordache, Ion Caramitru. Montajul: Liliana Stoenescu. Sunetul: Mihai Orăşanu. Imaginea: Marian Stanciu. Distribuit de FILMEX ROMÂNIA.
Piesa „Easy Virtue”, a autorului britanic Coward (1899-1973), tradusă la noi cu „Secrete din trecut” şi iniţial cu „O femeie uşoară” a fost ecranizată prima dată în 1927 de alt sir, Alfred Hitchcock, pe muteşte. Din ea a fost inspirat şi acest adorabil film.Pe lângă scriitor, compozitor, şi regizor, Coward a fost şi actor. Iniţial era considerat un tânăr foarte sofisticat al anilor ’20-’30, când de altfel se şi petrece povestea ce începe cu un raliu laMonte Carlo, câştigat de o femeie, interpretată extraordinar de Jessica Biel. Ce-i drept... probabil îi vine foarte bine şi moda acelei perioade fascinante, deşi acelaşi autor spunea că „nimic nu este mai demodat decât să fii up-to-date”.
Read more: La taifas cu sir Noël Coward
Neîndoios că această ediţie a Premiilor Oscar a fost o seară indiană! „Slumdog Millionaire” („Vagabondul milionar”) a câştigat rând pe rând cele opt statuete din cele zece posibile, la una dintre categorii chiar concurându-se singur, pentru că două dintre nominalizările pentru melodii originale aparţineau aceleiaşi producţii. În concluzie, dintre cele zece posibile, oricum n-ar fi putut lua decât nouă, iar cea pierdută a fost la categoria sunet, unde „Dark Night” („Cavalerul Negru”) i-a luat-o înainte, deşi la Mixare de Sunet a fost considerat mai bun, recreând perfect atmosfera şi din acest punct de vedere, într-o Indie a mahalalelor din Bombay. Simon Beaufoy şi-a adjudecat cea mai reuşită adaptare după romanul diplomatului Vikas Swarup (şi el prezent la Kodak Theatre), apărut iniţial sub titlul „Q&A” („Întrebări şi răspunsuri”), un best-seller internaţional, pe care a decis să-l modifice doar într-atât, încât să facă o carte şi un film la fel de incitante, creând totuşi o diferenţă ce face să devină un fel de existenţă paralelă a aceluiaşi personaj. Regizorul Danny Boyle a avut de înfruntat nume mari ca David Fincher, Gus Van Sant, Stephen Daldry şi Ron Howard. A fost o ediţie cu recolte extrem de bogate, în care pronosticurile erau greu de făcut. În această situaţie, parcă este şi mai meritorie
Read more: La taifas cu unchiul Oscar
Cea mai graţioasă felină desen animat şi diamant de mare preţ a avut premiera la Bucureşti, înaintea Berlinalei şi chiar a Parisului. Inspectorul Clouseau ne-a făcut din nou să râdem, chiar mai izbutit ca în prima parte, când Steve Martin părea încă destul de intimidat de faptul că prelua rolul unui monstru sacru al comediei precum Peter Sellers. La conferinţa de presă din capitala germană, actorul avea să declare, cu umor, că această partitură e asemeni lui Hamlet pentru tragedieni!!! Orice comic îşi doreşte s-o interpreteze! Regizorul danez Harald Zwart, cu care se pare că se va lucra şi în episodul următor, a mărturisit că marea lui pasiune sunt desenele cu Tom şi Jerry şi s-a străduit să obţină cam aceleaşi efecte, trezind nostalgii publicului, indiferent de vârstă. 
Nici că se putea un film mai potrivit pentru un prim articol în revista de faţă. „FROST/NIXON” este una dintre cele mai incitante pelicule, mai ales într-un an cu alegeri prezidenţiale. Liderul de la Casa Albă, care a fost nevoit să demisioneze în urma celebrului caz Watergate, după ce a pus sub atentă ascultare telefoanele mai multor adversari incomozi din breaslă, dar şi din presă, este tentat să aducă lumină în sumbrul său mandat, acordându-i un interviu unui britanic, David Frost, care era considerat un ziarist nu prea sofisticat şi specializat pe personaje din lumea mondenă sau artistică. Omul de stat a ignorat că tipul începuse cu un show umoristic de false ştiri, ceea ce din start însemna că are o minte foarte ascuţită, deci nu i-a fost foarte greu să-l bage în cofă pe ichard Nixon. Războiul inteligenţelor şi vicleniilor n-a fost însă aşa de uşor de câştigat. De altfel, vorba lui Shakespeare în „Furtuna”: „O victorie prea uşoară n-are acelaşi preţ.”