Irina Margareta Nistor

La taifas cu nimfomana

Titlul în sine se vrea unul foarte sofisticat, marca Lars von Trier (şi cât de bun era când turna „Europa”, în 1991). După „Anticristul”, cu ce ar fi putut să ne şocheze? Iată că a găsit o peliculă de-a dreptul porno, hard pe alocuri, de altfel interzisă sub 18 ani, despre o femeie care singură se consideră extrem de păcătoasă şi câtă vreme povesteşte e interpretată de recenta actriţă-fetiş a danezului, o fiinţă de o urâţenie dezarmantă - Charlotte Gainsbourg, iar când trece la fapte, cel mai adesea scabroase, e înlocuită totuşi cu una tânără, frumoasă şi aparent angelică.

La taifas cu magia indiană

Oriunde pe Glob sunt la modă filmele cu bănci şi împrumuturi refuzate sau escrocherii la scară mare, gigantică, planetară. Sigur că publicul rezonează cu răzbunările celor care aduc în faliment nemiloasele instituţii. Deşi este o peliculă indiană, se petrece la Chicago şi începe în 1990, cu un puşti şi tatăl său pregătind un număr de circ pentru care caută o sponsorizare pe care n-o vor obţine. Anii trec şi plouă cu bancnote, pe care un fel de Superman sau Om Păianjen de pe la ei le împrăştie, într-un număr de acrobaţie foarte ingenios.

La taifas cu roninii

Chiar dacă seamănă cu denumirea intermediară a leilor, nu sunt RON-i, ci nişte samurai decăzuţi, dezonoraţi, rămaşi fără stăpân, care devin simpli ronini, un termen cu care ne-am familiarizat, oarecum, ceva mai demult, într-o peliculă cu Robert De Niro şi Jean Reno, din 1998. De astă dată e un fel de ghiveci, cu ceva cunoştinţe superficiale despre Japonia, câte un cireş în floare pe ici, pe colo şi bătăi prin aer, o nereuşită imitaţie a extraordinarului „Tigrul şi Dragonul”.

La taifas cu Walter Mitty

La final de 2013, a apărut pe marile ecrane unul dintre cele mai reuşite filme ale anului: „Viaţa secretă a lui Walter Mitty”, un remake după cel din 1947, cu Danny Kaye. Ben Stiller e extrem de inspirat atunci când încearcă să trateze cu ironie şi nostalgie dispariţia unei reviste de mare prestigiu, „Life”, care e sortită apariţiei exclusiv pe net. Ideea visătorului cu ochii deschişi poate uşor să cadă în ridicol, dar regizorul-actor reuşeşte să-şi cucerească publicul şi să-l facă să se îndrăgostească de ceea ce înseamnă o echipă de ziar, în care un rol important, dar adesea ignorat, îl au cei care aleg cele mai spectaculoase fotografii. Un omagiu adus şi celebrului „Blow-Up” al lui Antonioni.

La taifas cu burlacii întârziaţi

Patru vedete masculine ultraconsacrate au fost adunate pentru un film plin de umor (şi nu numai pentru vârsta a treia, care ne aşteaptă pe toţi dacă o apucăm), despre nişte buni prieteni veniţi să-şi facă de cap, aţi ghicit, la Las Vegas, înainte ca unul dintre ei - Michael Douglas - să se căsătorească, în sfârşit, cu o fată care are mai puţin de jumătate din anii săi (culmea ironiei voite, cu situaţia din realitate, când a luat-o pe Zeta-Jones). Fireşte sunt şi ceva idile din trecut şi din prezent, plus Mary Steenburgen, care la numai şase decenii (totul e relativ) arată mai rău decât toţi ceilalţi la un loc, din pricina unor operaţii estetice, clar nereuşite, care o fac să semene cu o Marina Voica de vise rele (ce-i drept că mai şi cântă).

La taifas cu burlacii întârziaţi

La taifas cu Crăiasa Zăpezilor

Cel mai frumos cadou cinematografic, de Crăciun, ni l-a adus Casa Disney, respectiv Forum Film. „Frozen”, devenit „Regatul de gheaţă” , nu numai că este o variantă modernă, fără exagerări însă a splendidului basm al lui Hans Christian Andersen, dar mai are o surpriză. Încercaţi să nu întârziaţi şi veţi vedea prima animaţie oficială în care apar Mickey şi Minnie, în original cu vocea neîntrecutului Walt (pe care o să-l regăsiţi, întruchipat de Tom Hanks, în mult aşteptata premieră din ianuarie: „Saving Mr. Banks”.

La taifas cu Dom Hemingway

Deşi, ca să spun sincer, nu mi-aş dori vreodată să-l întâlnesc! Mare agitaţie cu filmul în care joacă o româncă senzuală, care ce-i drept că apare până şi în trailler, chiar dacă rolul nu este de mare întindere şi deloc măgulitor. Dar nici Jude Law nu-i cu nimic mai breaz, de o vulgaritate deprimantă, parcă sub influenţa unor substanţe clar interzise, care transformă intensitatea jocului într-o isterie nejustificată, plus un narcisism exacerbat.

La taifas cu Llewyn Davis

New York-ul anilor ’60 şi un tânăr cântăreţ de folk tradiţional, pe nume Llewyn Davis. Până aici nimic nemaivăzut. Iscusinţa fraţilor Coen constă în faptul că reuşesc să-l descrie cu atâta umor şi duioşie, încât se transformă rapid într-un personaj de neuitat, despre care se spune deja că are şanse mari la Oscar (nu degeaba îl cheamă… Oscar Isaac). Iubita lui temporară este Carey Mulligan, brunetă, rafinată, afurisită şi greu de mulţumit. Epoca foarte la modă e redată cu migală, pentru noi fiind o dată în plus interesantă pentru că ne era pe atunci inaccesibilă, mai cu seamă cea de peste Ocean.

La taifas cu majordomul

Forest Whitaker pare făcut pentru a ne călăuzi în istoria de câteva decenii a Americii, mai exact a Casei Albe, cu preşedinţii ei cu tot. Povestea reală, de altfel, începe din copilăria lui Cecil, care aduce mult cu scenele de pe plantaţiile de bumbac din „Pe aripile vântului”, doar că totul este privit dintr-un unghi puţin răsturnat. Cariera celui care va servi la mesele celor mai puternici oameni din lume începe, printr-un joc al hazardului fabulos, după ce este cât p-aici să moară de foame. Foarte repede va învăţa să fie discret şi să nu cedeze la presiunile unei neveste curioase şi destul de indiscrete, interpretată, fără cusur, de Oprah Winfrey, care, la fel ca protagonistul, străbate în scenariu mai mulţi ani.

La taifas cu Thor

Blondul musculos cu faţă de viking a revenit pe ecrane, spre încântarea fanilor mai vechi şi mai noi. După ce a avut parte de un prim episod numai pentru el, a reapărut în pleiada personajelor de benzi desenate The Avergers/Răzbunătorii. Regizorul Alan Taylor a decis să dea şi o oarecare doză de umor, adesea mai mult sau mai puţin involuntar. Deja cunoscut după producţia HBO „Urzeala Tronurilor”, dar şi din „Clanul Soprano”, realizatorul şi-a făcut o distribuţie beton, în care a strecurat-o şi pe foarte carismatica, pentru unii, Natalie Portman.