Main menu

header

900 32 1Regina Elisabeta a II-a i-a lăsat Regelui Charles al III-lea misiunea păstrării unității Coroanei Britanice. Povara de a moșteni riscul. Elisabeta de Windsor reprezintă mitul vieții trăite în folosul umanității. Parcă mai mult ca oricând, mitul Anei lui Manole a prins suflet, într-o epocă modernizată în care computerele înlocuiesc mintea și sufletul. Acesta nu încape în cele 96 de salve de tun, prevăzute de „Operațiunea Unicorn”, dar răzbate din ele, cu forță, cu putere și, mai ales, cu înțelepciune. În mitul românesc, jertfa s-a numit Ana, soția meșterului Manole.

Sacrificiul care învie legenda Anei lui Manole

Femeia habar n-avea că, de când a purces de acasă ca să-i aducă mâncare soțului, deja rotițele cosmosului îi pregăteau locul în veșnicie. Manole, urmând îndemnul divin, a „îmbrăcat-o” în zidul mănăstirii, pentru a-i da acestuia trăinicie. Ana a acceptat soarta conștient, primul semn al negării relației de aservire fiind slabul ei protest, mai mult un soi de naivitate, când zidarii începeau să construiască împrejurul ei. Ana lui Manole nu era Regină, dar își conștientiza misiunea. Ana s-a zidit în locul lui Manole!

În momentul în care a îmbrăcat uniforma militară peste sarafanul de soră de caritate, Elisabeta și-a încuiat viața personală sub sigiliul datoriei. A domnit cucerind încredere, inimile compatrioților, salvând monarhia și imperiul. Pentru Regele Charles al III-lea, aceasta reprezintă povara de a moșteni inegalabilul.

„Shirley Temple” care i-a „dresat” pe Churchill și pe Blair

La 26 de ani, cât împlinise când a urcat pe tronul imperial, în plin Război Rece, „Shirley Temple” (sau „Lilibet”), cum era poreclită în adolescență, a fost privită cu suspiciune. Și-a dresat dregătorii să acționeze în interesul națiunii, dar și a propriei sale voințe, dându-le senzația că aceștia conduc, când, de fapt, regia îi aparținea, de undeva de sus, de foarte de sus...

Această făptură firavă a aliniat uriașii în poziție de drepți. Vorbim despre o „lady” în fața căreia Winston Churchill a fost obligat să se așeze, metaforic, pe coji de nucă. Tony Blair a pus căpăstru unora dintre tendințele sale „avangardiste” (ca să nu le numim... socialiste).

Un cheescake neatins cu Theresa May. Umorul cochet al firescului

Theresa May a rememorat o întâlnire cu Regina Elisabeta, la Balmoral. Într-o bucătărie se strânsese tot surâsul planetei și, odată cu el, a explodat firescul feminin. „Amândouă ne-am uitat, minute în șir, la un cheescake. Ne zâmbeam reciproc și parcă ne invitam, una pe cealaltă, să gustăm o bucățică. Tot schimbam discuția, dar, din când în când, priveam prăjitura. La un moment dat, eu am părăsit reședința Reginei. Acel cheescake a rămas neatins, pe masă...”, a povestit fostul premier al UK.

O lumină albă privește, cu viclenia delicateței, sacrificiul de a avea de-a face toată ziua cu muritori, iar raza ei transpare în sacralitatea Jurământului față de țară.

„Nea Charlă” din Viscri și „Good luck, Charlie!”

Regele Charles al III-lea își face, demn, încălzirea, înainte de a urca pe Tron. Luna devine subțire, străvezie, s-o ciupești cu unghia și s-o destrami... Charles nu mai este romanticul morganatec, ci Regele obligat să păstreze unită Coroana Britanică. Nu mai este nici măcar „Nea Charlă” din Viscri, care mai bea un rom cu nea Vasile și se plimba prin codrul des, cu pudelii imperiali. „Good luck, Charlie!”, i-au urat englezii...

La Viscri, dincolo de pitorescul situațiilor, este remarcabilă solidaritatea și educația localnicilor. A românului „simplu”, adică... firesc. În Majestatea Lui, poporul român știe să împodobească tristețea.

Cei cu creștetele nestrivite de coroane...

Probabil că Regina Elisabeta a avut har dumnezeiesc. A vrut să plece cu tandrețe, dar uite că delicatețea noastră o ține în familie.

Fermecați, cei cu creștetele nestrivite de coroane ne stârnesc pe obraji alfabetul revelației pe care profanul o capătă, brusc, în prezența inițiatului în Trăiere. O lacrimă, din colțul de buzunar dedicat facturilor la trăinicie, își asumă riscul de a urca în cer.

Sunt fericit. Să cânte artileria: „God Save The Queen, Long Live The King!”