de Cătălina Tăgârţă
Se ştie că vechii sfinţi, pustnici şi călugări trăiau până la vârste înaintate datorită organismului extrem de purificat de toxine. În plus, în multe tradiţii spirituale, postul negru era de o mare însemnătate pentru curăţarea corpului, dar şi a spiritului. Dacă în Evul Mediu cavalerii creştini ţineau post înaintea luptei, pentru a-şi purifica spiritul, în unele sate din România era obiceiul ca mirii să postească în totalitate şi să reflecteze asupra existenţei lor cu o zi înainte de cununie. Fiindcă de la 15 noiembrie a început Postul Mare al Crăciunului, fitoterapeutul Liviu Buluş (foto) ne-a dezvăluit beneficiile terapeutice ale acestuia asupra organismului.
„Gândim în funcţie de ceea ce mâncăm”
Postul este o componentă indisociabilă a religiei ortodoxe şi de aceea nu se poate vorbi despre el fără o cunoaştere prealabilă a principalelor linii directoare ale acestui mod de viaţă. „Postul reprezintă unul dintre elementele indisociabile ale religiei ortodoxe. Este un interval de timp - o zi sau mai multe - în care omul, creştinul în particular, îşi sporeşte eforturile în vederea desăvârşirii: pe de-o parte, în privinţa hranei, mâncând elemente de origine vegetală sau nemâncând deloc, depinde de natura postului, pe de altă parte, prin rugăciune mai intensă, prin fapte bune şi îndepărtarea de păcate, care pot fi săvârşite cu gândul, cu vorba şi cu fapta. Istoria religiilor ne arată că nu numai creştinismul, ci şi alte religii străvechi au recomandat şi au practicat postul, convinse că mintea şi activitatea ei sunt influenţate de hrană, adică gândim în funcţie de ceea ce mâncăm”, ne-a explicat specialistul Liviu Buluş.
70% din energia noastră este utilizată pentru digestie
După ce mâncăm, 70% din energia noastră este utilizată pentru digestie. În momentul în care corpul nu mai este pus în măsura de a utiliza energia pentru aceasta, el se vede nevoit să-şi restructureze întregul sistem de prelucrare, absorbţie şi eliminare. Rămâne activ procesul de dezasimilaţie, care este mult mai economic din punct de vedere al consumului energetic pentru organism. „În cazul omului deplin sănătos vom observa în timpul postului complet o capacitate mult mai mare de muncă, o îmbunătăţire a performanţelor fizice şi, mai ales, intelectuale. În cazul persoanelor care se confruntă cu afecţiuni fizice, dar nu numai, în timpul postului, cea mai mare parte din energie va fi mobilizată pentru refacerea echilibrului, a ceea ce a fost perturbat”, a explicat terapeutul.
În timpul celui negru nu aveţi voie decât apă...
Un om sănătos are posibilitatea de a rezista fără hrană până la aproape 100 de zile. „Recordul în materie de post negru se pare că fost realizat în America, 90 de zile de post. Însă postul negru ţinut de credincioşii creştini depăşeşte limitele de înţelegere ale medicinei, există mai mulţi creştini care au trăit fără hrană perioade lungi. Postul negru se ţine săptămânal, începând de noaptea, de la ora 00:00, şi se termină a doua zi, la ora 00:00. În acest interval de timp nu se va mânca absolut nimic, dar se va bea apă în cantitate suficientă. Acest tip de post este bine să fie ţinut o zi pe săptămână, cel mai bine miercurea sau vinerea (când nu este perioada posturilor mari de peste an). Se va evita însă ţinerea postului negru în ziua de luni”, a adăugat specialistul.
... iar a doua zi consumaţi fructe şi polen
Iată şi câteva recomandări de care ar trebui să ţineţi cont pentru postul negru de o zi. „Seara, înainte de post, este bine să consumaţi alimente uşoare: lapte, salate, fructe yang (mere, gutui, nuci, fragi, mure, zmeură, coacăze negre), iar de la trezire până a doua zi, la aceeaşi oră, nu mai mâncaţi nimic. Aveţi însă voie să beţi câtă apă doriţi şi e indicat să citiţi texte cu caracter spiritual. De asemenea, se recomandă evitarea efortului susţinut, a zgomotului, agitaţiei, dar totodată însuşirea unei atitudini dinamice, active”, a mai adăugat fitoterapeutul, potrivit căruia postul nu este un prilej de tristeţe, angoasă, melancolie sau lenevie. A doua zi, la prima masă nu este recomandat să consumaţi alimente grele, ci mai degrabă fructe, polen sau miere, întrucât ieşirea din postul negru trebuie să se facă treptat. Mai puteţi consuma şi sucuri de fructe, lichide multe, apoi treceţi treptat la hrană solidă, lucruri care sunt valabile şi pentru postul normal. „În cazul postului de 40 de zile este bine ca revenirea să dureze zece zile, ca să-i acordaţi organismului răgazul necesar pentru a se adapta din nou la prelucrarea sistematică a alimentelor. Atenţie însă: postul nu este acelaşi lucru cu vegetarianismul! Ca parte integrantă şi componentă fundamentală, în special a religiei ortodoxe, se comportă ca un catalizator al stărilor spirituale benefice, înlesnind comuniunea cu Dumnezeu”, a mai adăugat Liviu Buluş.
Util în cazul afecţiunilor tubului digestiv şi al gripei
Pentru cei care practică postul ca pe o terapie în vederea ameliorării stării generale de sănătate sau în vederea vindecării de anumite maladii organice sau alte boli este bine de reţinut că terapia prin post este extrem de eficientă în următoarele cazuri majore: depuneri de ţesut adipos, obezitate, sedentarism, probleme de digestie şi de metabolism, apetit greu de controlat, boli grave datorate intoxicării treptate sau fumatului. Fitoterapeutul mai sfătuieşte să apeleze la terapia prin post şi persoanele care consumă excesiv carne, alcool, narcotice, bolnavii diagnosticaţi cu cancer, boli venerice, afecţiuni ale tubului digestiv sau afecţiuni infecţioase acute, de tipul gripei. „Postul nu este doar un regim alimentar, iar, pe de altă parte, alimentarea vegetariană, pentru a se numi post, trebuie unită cu smerenia, cu rugăciunea, cu iubirea şi cu filantropia. Postul ţinut de creştini nu este numai o luptă împotriva Satanei, ci şi împotriva propriilor porniri care i-ar putea duce la păcat. Postul adevărat este fuga de păcat şi cultivarea virtuţii, iar finalitatea acestuia este îmbunătăţirea stării morale a creştinului, curăţirea trupului şi a sufletului, astfel încât să devină mai apt de prezenţa lui Dumnezeu”, a încheiat Liviu Buluş.
- Postul este cea mai simplă expresie a ceea ce se numeşte stare de jertfă, pentru că în zilele în care postiţi renunţaţi, de fapt, la toate alimentele permise.
