de Claudia Stan
Anorexia este o boală care face ravagii, în special în rândul adolescenţilor. Ei nu îşi mai disting în mod corect forma corpului şi li se pare că absolut orice îngraşă. Din păcate, în timp ce se scriu zilnic articole şi cărţi despre diete de slăbit, problema anorexiei rămâne una foarte puţin abordată, iar cei afectaţi nu găsesc informaţii. Psihologul Bogdan Vlădescu (foto) ne-a spus în interviul de mai jos mai multe despre această afecţiune, dar şi despre cum poate fi ea tratată.
Cele mai multe victime sunt femeile
- Ce este anorexia din punct de vedere psihologic?
- Anorexia este o boală de natură psihofiziologică, ce implică o combinaţie între factorii de natură biologică, psihologică şi socio-culturală.
- Care sunt cauzele apariţiei ei?
- Există şi o predispoziţie genetică demonstrată de studiile de specialitate, însă acest factor genetic nu este de ajuns pentru a declanşa boala. Influenţa mediului social are un rol foarte important - standardele de frumuseţe impuse tot mai agresiv de societate pot genera frustrări ce conduc la debutul afecţiunii. Statisticile arată că anorexia este prezentă în mult mai multe cazuri la persoanele de sex feminin decât la cele de sex masculin. În general, boala se declanşează la pubertate, aceasta fiind perioada în care se resimte din plin nevoia de a fi plăcut/ă şi a fi acceptat/ă de ceilalţi. Remarcele răutăcioase venite din partea mediului apropiat (familie, colegi de şcoală etc.) pot avea un ecou negativ pentru adolescenta/adolescentul care a învăţat din mediul înconjurător că o siluetă filiformă îi va aduce succesul şi acceptarea celorlalţi. Din punct de vedere psihologic există un cumul de factori ce ating cote patologice: teama exagerată de a se îngrăşa, perfecţionism, perceperea eronată a greutăţii corpului etc. De cele mai multe ori, cei care suferă de anorexie au ritualuri la masă, cum ar fi tăierea mâncărurilor în foarte multe bucăţele (tulburare obsesiv-compulsivă), au stimă de sine scăzută şi incapacitatea de a-şi exprima emoţiile.
„Părinţii trebuie să adopte o atitudine caldă şi prietenoasă”
- Care sunt simptomele acestei boli?
- Semnalele ce atrag atenţia sunt multiple. Scăderea în greutate, perceperea eronată a siluetei şi teama exagerată de îngrăşare, chiar atunci când greutatea corpului este sub cea normală. În plus, leşinurile, stările de oboseală frecvente cauzate de insuficienţa alimentară, cât şi refuzul mâncării pe motiv că persoanei nu îi este foame se numără printre simptome. Mai mult, un anorexic depune eforturi foarte mari pentru a elimina kilogramele în plus, se percepe ca având un corp dizgraţios şi lucrează intens să schimbe acest lucru.
- Ce atitudine ar trebui să adopte părinţii în acest caz?
- Părinţii trebuie să adopte o atitudine caldă şi prietenoasă, să poarte discuţii deschise despre această boală şi despre riscurile ei, cât şi despre necesitatea de a consulta un medic. Pentru anorexici este un subiect sensibil, de cele mai multe ori ei negând că ar exista o problemă, aşadar trebuie să evitaţi contrazicerile, pentru că dacă se vor simţi judecaţi nu vor face altceva decât să se închidă şi mai mult în ei şi să evite comunicarea.
- Ce rol are psihologul în soluţionarea acestei probleme?
- Abordarea psihoterapeutică este esenţială în cazul anorexiei, ca de altfel în cazul oricărei boli psihosomatice. Pacientul nu va putea reveni la normal până nu îşi va rezolva distorsiunile cognitive, acestea stând la baza comportamentelor ce duc la autoînfometare.
Nu lăsaţi gândurile obsesive despre greutate să vă învăluie mintea
- Cum se face diferenţa între o persoană care doreşte să slăbească şi una care este anorexică?
- Pacienţii care suferă de anorexie îşi percep greşit greutatea corporală oricât de slabi ar fi şi au mereu senzaţia că au multe kilograme în plus. Această percepere eronată este un prim semn. Aceştia au credinţe exagerate şi despre faptul că succesul pe orice plan depinde de siluetă şi duc această credinţă la extrem. De asemenea, aceşti pacienţi au, de regulă, comportamente obsesiv-compulsive la masă (ritualuri). O persoană care ţine o dietă şi nu va împărtăşi aceste credinţe iraţionale ale pacientului cu anorexie nu va ajunge să aibă o greutate corporală sub limita normală.
- Ce sfaturi le puteţi da bolnavilor de anorexie?
- Ei trebuie să efectueze o evaluare proprie, în care să îşi stabilească limitele în care se simt bine fără influenţe exterioare. Trebuie să înveţe să îşi ocupe mintea cu ceva constructiv, pentru a nu lăsa gândurile obsesive despre greutate să le învăluie mintea în permanenţă. Dacă familia sau prietenii apropiaţi le recomandă să meargă la un psiholog, nu trebuie să privească acest lucru cu reticenţă, pentru că un sprijin specializat este binevenit şi le poate rezolva această nevoie obsesivă de control asupra greutăţii lor. Psihoterapia ajută la vindecarea anorexiei şi la rezolvarea conflictelor interioare.
Terapeutul, pionul principal
- Cât de departe se poate ajunge în cazul anorexiei?
- Cantitatea precară de alimente ingerată afectează tot organismul. Pot apărea: dereglări hormonale, probleme cardiovasculare, lipsa menstruaţiei, lipsa calciului din organism, ce duce la probleme ale sistemului osos sau pierderea dinţilor (indivizii care îşi provoacă vărsături pot avea eroziuni ale smalţului dentar). Dacă nu este tratată la timp, anorexia poate duce la deces, rata mortalităţii fiind de până la 10% din cazuri. În plan psihic, bolnavul de anorexie se confruntă cu stări anxioase şi depresie, ajungând de multe ori la suicid.
„Pacienţii care suferă de anorexie îşi percep greşit greutatea corporală oricât de slabi ar fi şi au mereu senzaţia că au multe kilograme în plus“
