de Cătălina Tăgârţă
O afecţiune care necesită atenţie pe măsură, lupus eritematos este o boală autoimună. Asta înseamnă că sistemul imun al pacientului devine hiperactiv şi atacă ţesuturile normale ale organismului, determinând modificări la nivelul pielii, articulaţiilor, rinichilor, sângelui, inimii şi chiar plămânilor. Lupus este o boală întâlnită frecvent la adultul tânăr, mai predominant la femei, iar Florentina Pantelimon (foto), medic specialist dermato-venerologie în cadrul Clinicii Bioderm din Bucureşti, ne-a spus cum poate fi recunoscută aceasta şi cum se poate trata.
Există mai multe forme ale afecţiunii
- Doamna doctor, am înţeles că lupus eritematos are mai multe forme. Care sunt acestea?
- E vorba despre Lupus eritematos cronic (LEC), în care este afectată numai pielea, evoluţia sa fiind cronică, însă prognosticul vital este bun. Apoi urmează Lupus eritematos subacut (LEsubacut), unde predomină afectarea pielii, însă este posibilă şi o afectare sistemică uşoară, următoarea formă fiind Lupus eritematos sistemic (LES), practic aceasta e forma cu evoluţia cea mai gravă, întrucât afectează atât pielea, cât şi organele interne. Mai există şi Lupus eritematos indus de medicamente, cum ar fi hidralazina - antihipertensiv, procainamida - antiaritmic sau unele anticonvulsivante, însă manifestările dispar la întreruperea medicaţiei respective. În ultimul rând, e vorba despre Lupus eritematos neonatal, care e întâlnit destul de rar şi apare atunci când trec anticorpii de la mamă la făt. Astfel, un copil nou-născut poate avea o erupţie cutanată ce dispare în primele şase luni de viaţă, dar şi complicaţii cardiace şi sangvine.
- Cum îşi poate da seama cineva dacă suferă sau nu de această boală?
- LEC este forma clinică de lupus cel mai frecvent întâlnită. Afectează de două ori mai mult femeile decât bărbaţii şi apare frecvent la pacienţii cu vârste între 20 şi 45 ani. LEC afectează doar pielea din zonele expuse la soare, faţa, scalpul şi decolteul, dar şi dosul mâinilor, antebraţelor, degetele mâinilor şi, mai rar, trunchiul. Ca şi simptome, apar pete roşii acoperite de o scuamă groasă, iar în centrul lor apare atrofia cicatricială, aşa-numitul rash discoid. La nivelul scalpului, leziunile se însoţesc de căderea „ireversibilă” a părului, iar uneori se pot asocia şi leziuni la nivelul buzelor. LEC se prezintă sub mai multe forme: lupus discoid, lupus profund, lupus mucos oral şi conjunctival, lupus tumidus.
„LES în faza acută se poate manifesta prin umflarea mâinilor şi a picioarelor”
- Pentru celelalte forme ce simptome sunt?
- În LEsubacut sunt prezente modificări clinice şi biologice intermediare între forma cronică şi cea sistemică. Există o fotosensibilitate crescută a pielii, cu apariţia de pete roşii necicatriceale, cu scuamă fină şi uneori cu aspect inelar, având o depigmentare centrală, dar sunt asociate şi dureri articulare. LES în faza acută se poate manifesta prin: artrită cu articulaţii tumefiate - în special la încheieturi, umflarea mâinilor şi picioarelor din cauza unor probleme renale, febră peste 38 de grade Celsius, oboseală prelungită, scăderea în greutate, rash discoid, rash malar (n.r. - erupţie în formă de fluture peste obraji şi nas), fotosensibilitate cutanată, căderea părului, ulcere orale sau nazale, fenomen Raynaud, durere în piept în cazul respiraţiilor profunde sau scurtarea respiraţiei, anemie, probleme de coagulare a sângelui, uscarea ochilor, apariţia uşoară a vânătăilor, convulsii, anxietate, depresie, dureri de cap şi chiar pierderi de memorie. LES poate duce la complicaţii renale grave, ce pot cauza decesul, complicaţii nervoase, hematologice, vasculare, pulmonare şi cardiace. În plus, LES creşte riscul de cancer, în special de limfom non-Hodgkin, cancer pulmonar şi la ficat, iar în timpul sarcinii există riscul de avort spontan.
- Care sunt cauzele apariţiei lupusului?
- Ca în toate bolile autoimune, nu există o cauză anume. Însă în etiologia sa sunt implicaţi mai mulţi factori: moştenirea genetică, factori de mediu precum expunerea la radiaţii UV naturale ori la unele infecţii virale, de exemplu virusul Epstein-Barr, Cytomegalovirus sau HIV, iar un alt factor e cel hormonal, susţinut de agravarea bolii înainte şi în timpul menstruaţiei.
„Tratamentul face organismul şi mai vulnerabil la infecţii”
- Ce analize sunt necesare pentru punerea diagnosticului?
- Diagnosticarea LE se face pe baza aspectului clinic şi localizării caracteristice a leziunilor, dar sunt necesare şi o serie de investigaţii atât pentru confirmarea bolii, cât şi în vederea stabilirii extensiei acesteia către o formă mai gravă. De aceea, se efectuează biopsia dintr-o leziune cu examen histopatologic şi imunofluorescenţă directă. Sunt necesare o serie de testări imunologice: anticorpii anti-Ro şi anti-La care sunt specifici LEsubacut, dar şi anticorpii ADNdc şi antinucleari, care confirmă evoluţia spre LES. În plus, se vor efectua adesea o varietate de teste de sânge pentru a evalua gradul de extensie a bolii: hemograma completă, VSH, teste de evaluare renală şi hepatică, sumar de urină şi testare pentru sifilis, pentru a determina dacă anticorpii antifosfolipidici sunt în sânge.
- Boala poate fi tratată?
- Din păcate, nu există un tratament care să vindece lupusul. Însă, având în vedere că boala afectează fiecare persoană în mod diferit, medicaţia este şi ea adaptată la problemele specifice care apar la fiecare în parte. Trebuie reţinut însă faptul că tratamentul pentru lupus tinde să deprime sistemul imunitar, şi astfel face organismul şi mai vulnerabil la infecţii.
- E nevoie să se apeleze la bisturiu?
- În general sunt suficiente tratamentul medicamentos şi evitarea factorilor agravanţi. Doar în cazurile severe de LES cu afectare renală gravă se poate ajunge la transplant renal.
- Poate fi prevenită afecţiunea?
- Din păcate, nu. Însă prin evitarea factorilor precipitanţi se încearcă reducerea numărului episoadelor acute.
- Este ereditară?
- Este posibil să se moştenească o predispoziţie genetică pentru lupus, dar, chiar şi în acest caz, cel mai probabil boala apare numai după ce individul intră în contact cu factorii precipitanţi (n.r. - UV, unele infecţii, medicamente).
„Pacienţii trebuie să utilizeze zilnic creme cu factor de protecţie“
- Ce măsuri mai trebuie să ia pacienţii cu lupus?
- Indiferent de forma bolii, toţi pacienţii trebuie să utilizeze zilnic creme cu factor de protecţie mai mare de 30, indiferent de anotimp. Apoi, tratamentul pentru LEC constă în corticosteroizi locali şi antimalarice orale, cu menţiunea că trebuie urmărite efectele adverse prin examen oftalmologic. În cazul LEsubacut se recomandă şi corticosteroizi topici sau imunomodulatori topici, dar şi un tratament oral cu thalidomide sau hydroxycloroquină. În ceea ce priveşte LES, tratamentul este mult mai complicat, întrucât trebuie ţinute sub control şi afecţiunile asociate. Alte măsuri ar mai fi evitarea expunerii la soare şi purtarea de haine protectoare pentru a preveni erupţiile cutanate.
- Pacientul trebuie să ţină şi o dietă anume?
- Se recomandă o dietă hrănitoare şi echilibrată, cu limitarea aportului de zahăr şi sare în cazul administrării de corticosteroizi, dar şi exerciţii fizice regulate, evitarea fumatului, cunoaşterea şi înţelegerea bolii, susţinere din partea familiei şi a cadrelor medicale.
