Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

603 12 1de Monica Beleneş

Schizofrenia este o afecţiune complexă a creierului, care afectează aproape 1% din populaţia globului înaintea vârstei de 60 de ani şi nu are o cauză unică. Se consideră că diferiţi factori care acţionează împreună contribuie la dezvoltarea acestei afecţiuni. Deşi nu există niciun remediu pentru vindecarea acestei boli, sunt planuri de tratament care le fac pacienţilor viaţa mai uşoară în societate. Dar despre debutul schizofreniei şi implicaţiile acesteia am stat de vorbă cu doctor Mihai Bran (medalion), psihiatru la Spitalul Colţea şi fondator al platformei de psihoterapie online https://atlashelp.ro.

„Halucinaţiile şi agitaţia sunt primele semne”

- Care sunt simptomele pe care le prezintă o persoană bolnavă de schizofrenie?

- Schizofrenia prezintă anumite simptome considerate caracteristice. Astfel, persoana care suferă de schizofrenie are halucinaţii auditive - aude voci care comentează acţiunile sale, care îl critică sau îl îndeamnă să facă anumite lucruri. Totodată persoana are idei delirante, convingeri care nu sunt adevărate, dar în care crede cu tărie (sunt de nestrămutat, sunt impenetrabile la argumente) cum ar fi: consideră că este urmărit de persoane care îi vor răul, că este în pericol, că este otrăvit etc. Aceste simptome (halucinaţii, idei delirante) se pot asocia cu agitaţia - persoana se simte în pericol, urmărită şi poate deci reacţiona. În mod esenţial o persoană cu aceste manifestări este ruptă de realitate - trăieşte halucinaţiile ca fiind reale. Persoana cu schizofrenie poate avea şi alte manifestări, mai puţin zgomotoase, dar importante şi anume: se izolează, nu se mai îngrijeşte, prezintă un grad de tocire afectivă, nu mai face nimic, nu mai are voinţă să iniţieze sau să ducă la sfârşit activităţi social utile.

- Ce tratament trebuie să urmeze o persoană cu schizofrenie şi pentru cât timp?

- Tratamentul trebuie urmat toată viaţa, întrucât aceasta este o afecţiune cronică. În această privinţă se aseamănă cu hipertensiunea arterială, diabetul zaharat etc. Tratamentul corect urmat scade foarte mult riscul recăderilor, iar dacă acestea apar, episoadele sunt mai scurte şi mai puţin dramatice. Astfel, dacă un pacient urmează corect tratamentul are 60%-80% şanse să nu recadă ani buni. Schizofrenia se tratează cu antipsihotice. Acest tratament poate fi oral (se ia zilnic) sau injectabil. Tratamentul injectabil este de două categorii: cu acţiune imediată (pentru episoadele acute) şi cu acţiune prelungită (pentru tratamentul de întreţinere). Tratamentul injectabil cu acţiune prelungită reprezintă o soluţie mai uşoară, având în vedere că aceste injecţii se fac la interval de două sau de patru săptămâni, în funcţie de produsul respectiv.

„Familia este un suport important în aderarea la tratament”

603 12 2- Care ar trebui să fie reacţia familiei şi prietenilor, atât înainte, cât şi ulterior depistării maladiei?

- În primul rând cei din jurul unei persoane care are manifestări sau comportamente neobişnuite trebuie să încurajeze persoana respectivă să consulte un medic psihiatru, deoarece doar acesta poate confirma bănuielile. În cazul în care se pune acest diagnostic, persoana afectată trebuie monitorizată atât de medicul specialist, cât şi de familie. Familia poate constitui un suport important în aderarea pacientului la tratament, în încurajarea acestuia de a se îngriji, de a desfăşura activităţile adecvate stării sale. De exemplu, în plin episod acut accentul se va pune pe îngrijire. În remisiune persoana afectată îşi poate relua activităţile obişnuite.

- În ce condiţii ar trebui să se facă recuperarea şi unde?

- În general episoadele psihotice necesită spitalizare. Ulterior pacientul se întoarce în comunitate, unde îşi reia treptat activităţile uzuale. Important pentru pacientul cu schizofrenie este să îşi continuie tratamentul medicamentos şi dacă este posibil şi psihoterapeutic. Tratamentul psihoterapeutic poate fi individual, dar de preferinţă este de grup. Psihoterapia de grup îl va ajuta să recâştige abilităţile de adaptare, de comunicare. Pacientul cu schizofrenie beneficiază de centre de zi, unde poate socializa şi desfăşura diferite activităţi, mai ales dacă familia nu poate să îi ofere foarte mult suport. La noi nu există foarte multe facilităţi, multe dintre iniţiative fiind nonguvernamentale.

„Doar 1 din 20 de crime violente sunt provocate de persoanele cu afecţiuni psihice severe”

- Ce regim de viaţă trebuie să aibă un pacient cu schizofrenie după ce descoperă boala?

- Pacientul cu schizofrenie poate avea o viaţă normală dacă respectă tratamentul şi are suport din partea familiei. Există schizofrenii cu evoluţie bună, iar persoanele îşi pot păstra locul de muncă, prietenii, familia. Există schizofrenii cu evoluţie mai puţin bună, iar persoanele afectate nu mai pot lucra, dar pot păstra inserţia familială. Există, din păcate, forme cu evoluţie foarte proastă care necesită instituţionalizare prelungită. Chiar şi în aceste cazuri se pot observa remisiuni. În principal, o persoană cu schizofrenie, în afara tratamentului recomandat, trebuie să evite consumul de alcool, să încerce să nu fumeze (deşi foarte mulţi fumează), să încerce să aibă un ritm somn/veghe normal. Este cu desăvârşire interzis consumul de orice fel de droguri, care reprezintă o cale sigură către recădere şi către o evoluţie foarte proastă. Multe persoane cu schizofrenie au un risc de a creşte în greutate din cauza sedentarismului, exceselor alimentare şi într-o oarecare măsură şi tratamentelor urmate. Astfel încât se recomandă un regim cât mai corect cu supravegherea greutăţii.

- Sunt aceste persoane periculoase pentru cei din jur sau e doar un mit?

- Da, există acest mit şi ar trebui demontat. Agresivitatea poate fi verbală şi fizică. Cea fizică este generatoare de frică şi de stigmatizare. Doar 1 din 20 de crime violente sunt provocate de persoanele cu afecţiuni psihice severe, cum este şi schizofrenia. Riscul de agresivitate este mult mai frecvent asociat unor factori demografici (tânăr, bărbat, mediu social defavorizat, mediu economic defavorizat) decât afecţiunilor psihiatrice. Un risc mare de agresivitate îl reprezintă persoanele care consumă droguri şi alcool. Dacă o persoană cu afecţiune psihiatrică va consuma alcool sau droguri atunci într-adevăr creşte mult riscul de agresivitate, de aproximativ zece ori. Dintre persoanele cu schizofrenie aproximativ 14% sunt agresive. Persoanele cu afecţiuni psihice severe au mai degrabă riscul de a fi victimele agresivităţii.

„Schizofrenia este o afecţiune cronică, a cărei evoluţie este marcată de episoade acute şi de remisiuni. Dacă persoana afectată aderă la tratamentul recomandat şi dacă beneficiază de suport familial şi social, remisiunile pot fi de bună calitate şi de lungă durată. Şi psihoterapia ajută la adaptare şi la comunicare“

„De evitat ţipătul, ironia, lipsa de respect, jignirile şi confruntarea“

- Cum ar trebui să se poarte cei din jur?

- În preajma unui schizofrenic ar trebui evitat: vorbitul foarte tare (strigat/ţipat), ironia/sarcasmul, limbaj nonverbal agresiv, lipsa de respect, remarcile jignitoare, confruntarea. În schimb, e benefic să ascultaţi persoana respectivă, să menţineţi o atitudine care arată dorinţa de a înţelege şi faptul că vă pasă, îl încurajaţi să se exprime verbal şi să îşi exprime sentimentele. De reţinut că agresivitatea, când apare, este un semn de recădere şi impune cât mai rapid o reevaluare a stării pacientului şi posibil a tratamentului de medicul specialist.

Add comment


Security code
Refresh