Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Părintele Constantin Stoica: „Prin Taina Cununiei, uniunea liber-consimţită dintre bărbat şi femeie este asemănată cu legătura indestructibilă dintre Hristos şi Biserică“

581 22 1de Andreea Radu

Despre familia creştină s-a vorbit tot mai des odată cu strângerea de semnături pentru modificarea Constituţiei. Concret, se doreşte să se specifice că familia este formată dintre un bărbat şi o femeie, iar acţiunea demarată de comitetul de iniţiativă „Coaliţia pentru familie” este susţinută şi de Biserica Ortodoxă. Despre Sfânta Taină a Cununiei religioase, familie şi importanţa ei, părintele paroh al Bisericii Iancu Vechi din Capitală și consilier patriarhal Constantin Stoica (foto) a vorbit într-un interviu acordat revistei „Taifasuri”.

ATHOSUL Maramureşului: muntele Șatra

580 22 1de Silviu Ghering

Sunt multe locuri în țară încărcate de energii benefice, despre care însă puține lucruri se știu. În jurul lor se deapănă legende despre minuni înfăptuite demult, dar și despre altele care încă se-ntâmplă. Un astfel de teritoriu magic este în Maramureş, în comuna Cerneşti, cunoscut în popor drept Muntele Șatrei sau Muntele Sfânt al Maramureșului, o prelungire sud-vestică a Munţilor Lăpuşului, care separă Depresiunea Lăpuşului de Munţii Gutâi şi Depresiunea Copâlnic. Pe care sunt ridicate o mănăstire și un schit, cel din urmă - ca și Athosul grecesc - interzis femeilor. Că te afli dinaintea unui loc unde se făptuiesc miracole înțelegi încă de cum intri în Depresiunea Lăpușului și vezi Muntele Șatrei, cu forma lui perfectă de trunchi de piramidă. Unii cred că nu e o formă naturală, ci că a fost plăsmuit de mână de om sau de îngeri, mai ales că este același din oricare parte l-ai privi! Geologii ne strunesc imaginația însă și ne asigură că este vorba despre o formațiune geologică de origine vulcanică.

„Fecioara de la Parepa“ ajută şi de dincolo de moarte

579 22 1de Andreea Radu

În apropierea orașului Ploiești, într-un sat sărăcăcios, Parepa - Rușani, ni se arată o mănăstire impunătoare. Peisajul pare desprins din povești: case vechi, drum neasfaltat și oameni simpli, care întorc privirea după fiecare mașină ce trece prin micuțul lor sat. La Parepa nu vin oameni mulţi, pentru că nu prea știu de acest loc binecuvântat. Dorința de a descoperi minunea ce a avut loc printr-o copilă de 12 ani, fecioară care a ridicat prin harul lui Dumnezeu această biserică, ne-a îndrumat pe acest drum... La 5 iunie se împlinesc 20 de ani de când „Fecioara de la Parepa” a plecat la cele veșnice.

Biserica Sfântul Gheorghe de la Voroneţ, Capela Sixtină a Orientului Ortodox

578 22 1de Carmen Ciripoiu

La Mănăstirea Voroneț, Dumnezeu veghează neîntrerupt la buna rânduială a lumii. Porțile masive, hotar între liniștea desăvârșită din interiorul lăcașului și nebunia de afară, parcă așteaptă și acum să se deschidă să intre Marele Ștefan. Doar acolo și-a găsit voievodul liniștea după atâta trudă pe câmpul de luptă: vorbind cu Domnul și spovedindu-se în biserica pe care a ridicat-o „în numele Sfântului și vestitului și Marelui Mucenic și purtăto- rului de biruință, Gheorghe”. Anul acesta, la 26 mai, se împlinesc 528 de ani de când Ștefan a construit minunatul lăcaș în doar trei luni, un record mai mult decât impresionant la acea vreme.

Singura biserică din România cu două altare funcţionale pe acelaşi naos „Decorul“ unui film despre începuturile lumii: Corbii de piatra

577 22 1de Carmen Ciripoiu

Încălzită prea puțin de dragostea oamenilor și luminată de pâlpâirea timidă a unor candele, Mănăstirea Corbii de Piatră, ascunsă în stânca muntelui, e greu de descris în cuvinte. Pare un loc ireal, unde nu ai nevoie de niciun intermediar ca Dumnezeu să te asculte. Rugăciunile se duc direct către Cer…

Părintele Alexandru argatu, despre învăţăturile părintelui Ilarion Argatu: „Diavolul nu pleacă fără post şi rugăciune“

576 22 2de Andreea Radu

La 11 mai s-au împlinit 17 ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Ilarion Argatu, unul dintre cei mai mari duhovnici și exorciști pe care i-a avut ţara noastră. Considerat sfânt încă din timpul vieții, el ajută și acum creștinii ce se închină trupului său aflat la Mănăstirea Boroaia din județul Suceava. Cunoscut ca și „vrăjmașul satanei” sau „biruitorul legiunilor demonice”, părintele Argatu avea o vorbă bună pentru fiecare creștin care-i solicita ajutorul. Pe fiecare însă îl aștepta un canon prin care se cerea îndurarea lui Dumnezeu. Despre viața părintelui Ilarion Argatu, despre cum ajută de dincolo de moarte și despre Biserica Boroaia ne-a vorbit părintele Alexandru Argatu, fiul sfântului părinte. Părintele Alexandru Argatu (foto) este unul dintre cei cinci copii ai părintelui Ilarion Argatu (cele două fete au devenit preotese și cei trei băieți, preoți) și slujește la Mănăstirea Boroaia. Pelerinii care ajung aici pot beneficia de cazare contra unei sume modice.

La 9 mai se sărbătoreşte aducerea moaştelor Sfântului Nicolae la Bari Preot Mihai Drigă: „Sfântul Nicolae nu stă degeaba. Numai credinţă să aibă oamenii“

575 22 2de Claudia Mîţoi

Italia. Bari. Aici a ales Sfântul Ierarh Nicolae să-şi doarmă somnul de veci. Într-un oraş unde sfinţenia, nădejdea şi credinţa s-au strâns laolaltă. Tot aici, de 33 de ani, părintele Mihai Drigă (foto), parohul Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Treime” din Bari, a ales să-l slujească pe Nicolae cu infinită iubire şi nesecată energie. Fericit că n-a trăit degeaba şi sperând că, neîndoielnic cel mai bun patron din lume, Dumnezeu, va fi mulţumit de el, umilul Său dreptbinecredincios...

Icoana „de probă“ a monahului Irineu Protcenco Tânguirea Maicii Domnului

574 22 1de Carmen Ciripoiu

Durere. Încredere. Speranță. Acestea sunt semnificațiile profunde ale trăirii Fecioarei Maria, adunate într-una dintre cele mai spectaculoase icoane care s-au pictat vreodată - Tânguirea Maicii Domnului - una dintre puținele opere ale spiritualității românești în care Preacurata apare singură. Icoana a fost zugrăvită de ilustrul Ioan Protcenco, un pribeag descoperit de părintele Cleopa, și este venerată de mai bine de șase decenii la Mănăstirea Sihăstria.

Miracolul Spinului Sfânt de la Bari

574 23 1de Silviu Ghering

În Basilica Sfântul Nicolae din orașul italian Bari se găsește un spin din „coroana” care l-a chinuit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe crucea martiriului sfânt. În Săptămâna Sfântă de rit catolic din acest an, în basilică s-a sărbătorit „Minunea Sfintei Coroane de Spini”. Despre ce este vorba? Miracolul, conform convingerii religioase a Bisericii Catolice, are loc atunci când Vinerea Sfântă coincide cu 25 martie (cum s-a întâmplat anul acesta, când Paștele catolic s-a sărbătorit la 27 martie), dată în care se sărbătoreşte Buna Vestire. În acea zi, sângele de pe Spinul Sfânt, care aparţine Relicvei Patimilor (cum mai este denumită Coroana de Spini), adusă de Regele Ludovic al IX-lea al Franței din Ţara Sfântă la Paris în 1239 şi din care a fost donat apoi oraşului Bari spinul respectiv, devine mai intens. Vizibil mai intens.

Învierea lui Lazăr, semnalul care declanşează patimile lui Iisus

573 22 1de Carmen Ciripoiu

Reîntoarcea lui Lazăr din lumea morţilor (Sâmbăta lui Lazăr) este sărbătorită întotdeauna de Biserica Ortodoxă cu o zi înainte de Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (anul acesta la 23 aprilie). Potrivit teologilor, cele două zile alcătuiesc împreună hotarul şi puntea de legătură între Postul Paştelui şi Săptămâna Patimilor, două zile de prăznuire şi de anticipare a bucuriei pe care o aduce Învierea lui Hristos, biruinţă asupra morţii.

Părintele Efrem, despre pictarea icoanelor: „Simt cum Dumnezeu îmi poartă mâna pe pânză“

573 23 1de Andreea Radu

Undeva, în Dobrogea, în spaţiul tainic şi binecuvântat al Mănăstirii Dervent, trăieşte un tânăr monah care îşi dedică timpul rugăciunii, privegherilor de noapte, dar şi realizării de icoane. Părintele Efrem (Gelu Băndărică), pictor iconar, muzeograf şi bucătar în cadrul Mănăstirii Dervent, şi-a deschis sufletul şi ne-a vorbit despre viața de călugăr, artă şi credinţă. El a îmbrăcat haina monahală în urmă cu 16 ani. De atunci, fiecare zi se derulează ca o pendulare între cele două „lumi”, cea de ascet şi cea a frumosului pământesc, liantul fiind arta. Apropierea călugărului în vârstă de doar 33 de ani de artele plastice s-a făcut, după cum însuşi mărturiseşte, „din dorinţa de a descoperi o nouă lume a frumosului pământesc”, iar minunatele sale icoane în stil bizantin se regăsesc în lăcaşuri de cult şi colecţii atât din ţară, cât şi de peste hotare (America, Grecia, Canada, Franţa, Italia, Israel - Ierusalim, Iran). Ele sunt prezente şi la expoziţii în ţară şi în străinătate.