Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

„A scoate Religia din şcoală înseamnă a evacua miezul culturii generale!“

624 27 1de Luana Mare

În România sunt, în prezent, 18 confesiuni recunoscute de stat, dar orele de Religie ortodoxă au făcut obiectul celor mai multe controverse din spaţiul public. Manualele, profesorii, programa şcolară şi chiar scoaterea Religiei din şcoală au devenit teme de interes pentru publicul larg în ultima vreme. Despre toate acestea ne-a vorbit Vasile Bănescu (foto), purtător de cuvânt al Patriarhiei, realizator al emisiunii „Credinţă şi Cultură”, la Trinitas TV, dar şi profesor de religie cu experienţă la catedră de aproape zece ani.

Claudia Procula a încercat să-l salveze pe Iisus Hristos

623 16 1de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

În această săptămână de mare trăire duhovnicească, un loc aparte îl are şi Claudia Procula, cea de-a doua soţie a lui Ponţiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26 şi 36, şi femeia care a încercat să-l convingă pe acesta să nu-L răstignească pe Iisus. Aşa cum spune Evanghelistul Matei: „Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: «Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui»” (Matei 27:19). Aceasta este singura referire la Claudia Procula din scrierile canonice, dar cele apocrife sunt mult mai generoase. În arhivele Vaticanului se păstrează în prezent o scrisoare a tinerei nobile către prietena sa de la Roma, Fulvia, în care descrie minunile pe care le făcea Iisus şi la care ea fusese martoră, dar şi momentele Judecăţii şi Răstignirii. Femeia a descris cu lux de amănunte atât întâmplările, cât şi emoţiile pe care le-a trăit în apropierea lui Iisus, scrisoarea sa devenind o importantă mărturie despre Mântuitor peste secole.

Mănăstirea Arhanghelou din Thassos ascunde una dintre cele mai importante relicve sfinte din creştinism Pironul care a străpuns palma Mântuitorului pe Cruce, protejat de călugări cu preţul vieţii

623 18 1de Luana Mare şi Alexandru Filcu

Printre odoarele bisericeşti din tradiţia creştin-ortodoxă, un loc aparte îl ocupă cele care au avut legătură directă cu Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Cămaşa pe care a purtat-o la judecată, spinii care au format coroana ce i-a fost pusă pe cap la Răstignire, bucăţi de lemn din Crucea pe care a purtat-o pe drumul Golgotei, vârful de lance care i-a străpuns trupul, toate aceste odoare reprezintă martori tăcuţi ai suferinţei îndurate de Iisus pentru mântuirea lumii şi, totodată, surse de miracole. Chiar dacă nu există dovezi certe ale veridicităţii lor, acestea au fost cinstite şi adorate de credincioşi de-a lungul vremii, fiind considerate o legătură directă cu Mântuitorul. Dacă unele au fost descoperite relativ recent, altele au purtat prin veacuri mărturia evenimentelor de acum 2.000 de ani, aşa cum este cazul unui piron, cel care ar fi străpuns mâna dreaptă a Mântuitorului pe Crucea Răstignirii, şi care se află, în prezent, în Mănăstirea Arhanghelului Mihail, pe Insula Thassos din Grecia, într-un loc mirific, pe stâncile semeţe de pe malul Marii Egee. Cuiul, impregnat cu sângele lui Iisus, continuă să facă miracole şi atrage milioane de pelerini din toată lumea în mănăstirea greacă, întemeiată într-o epocă de avânt cultural şi religios din perioada bizantină a veacului trecut.

Sfântul Dismas, Tâlharul cel Bun, canonizat chiar de Hristos

623 19 1de Carmen Ciripoiu

Cunoscut ca și Tâlharul pocăit sau Tâlharul cel Bun, Sfântul Dismas a fost unul dintre cei doi necredincioși răstigniți de-a dreapta și de-a stânga lui Iisus, care s-a pocăit pe Cruce, certându-l pe făcătorul de rele care l-a batjocorit pe Iisus și I-a cerut Mântuitorului: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia Ta”. Deși Biserica nu l-a canonizat niciodată pe Dismas, fiind considerat un sfânt doar în virtutea cuvintelor Mântuitorului pe Cruce: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”, în unele biserici acesta este prăznuit la 25 martie.

Arsenie Boca, pictorul icoanelor şi al sufletelor

622 16 1de Luana Mare

Când l-a trimis pe Pământ pe părintele Arsenie Boca, Dumnezeu a binecuvântat România! Modest, retras, timid, cu ochii când albaștri, când verzi, cu o memorie fenomenală a pioșeniei și a rugăciunii, l-a slujit pe Mântuitorul până la capăt, cu toată ființa sa. De când „sufletul său s-a suit la Dumnezeu ca un șuvoi de foc”, minunile Sfântului Ardealului se arată mai multe și mai însemnate, fără opreliști. Pentru că unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului al XX-lea a plecat doar ca să se odihnească puțin...

Mărturii uluitoare despre Sfântul Ardealului

622 18 1de Carmen Ciripoiu şi Luana Mare

Se spune că oricine a fost binecuvântat să-l vadă măcar o dată pe părintele Arsenie Boca poate să relateze darurile revărsate de Sfântul Ardealului, dar și modul de a transmite toate aceste haruri. O reconstituire la cea mai mică scară a vieții și minunilor părintelui Arsenie Boca… „Măi, eu nu am pretenție să mă înțeleagă cei mai mulți. Căci fiecăruia ni s-a dăruit Duh Sfânt cât ne-a rânduit Hristos”.

Capela Sixtină a Ortodoxiei Româneşti

622 20 1de Luana Mare

La 25 km de București, la Drăgănescu, o modestă bisericuță de țară păstrează marele și adâncul discurs profetic al părintelui Arsenie Boca. Un adevărat testament al Sfântului Ardealului, ieromonahul-pictor oropsit de Securitate, la care a muncit un deceniu și jumătate, fără a avea voie să slujească. Și din sfânta mână a lui Arsenie Boca a luat naștere „Capela Sixtină a Ortodoxiei Româneşti”.

Istoricul Adrian nicolae Petcu studiază documentele referitoare la viaţa părintelui Arsenie Boca: „Securitatea nu a reuşit să-l corupă. Are un dosar ireproşabil!“

622 21 1de Luana Mare

Comisia împuternicită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să cerceteze viața, opera și activitatea misionară și duhovnicească a părintelui Arsenie Boca se află, în prezent, în faza de documentare. Se strâng dovezi, se cercetează arhive, inclusiv cele bisericeşti şi ale fostei Securităţi, iar amănunte uluitoare care întăresc ideea că Arsenie Boca a fost un duhovnic autentic ies la iveală la mai bine de 25 de ani de la trecerea sa la viaţa veşnică. Istoricul Adrian Nicolae Petcu, membru în comisia de cercetare teologico-ştiinţifică, a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări despre acest demers iniţiat în legătură cu părintele Arsenie Boca, pe care românii au început deja să-l numească pios Sfântul Ardealului.

Mai cuprinzătoare decât Cerurile: Maica Domnului Platytera

621 26 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Maica Domnului Platytera este tema iconografică preferată, în cele mai multe biserici, pentru bolta altarului. Tronând la hotarul dintre ierarhia cerească şi ierarhia pământească, Platytera, ca mijlocitoare a mântuirii noastre, este una dintre cele mai adorate reprezentări ale Fecioarei din tradiţia creştin-ortodoxă. Maica Domnului este cea care a făcut legătura dintre Dumnezeu şi om, este „scara” pe care Dumnezeu s-a coborât la omul adamic care căzuse prin neascultare în iad, iar reprezentarea Platytera ilustrează cel mai bine acest rol al ei în creştinism.

Sfântul desculţ al României: Părintele Nil

620 22 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Mereu alungat și hulit, a ales să poarte crucea chinuiților și păcătoșilor, predicând fără încetare, desculț, cu capul descoperit și încins cu o funie. Chiar dacă povestea părintelui Nil Dorobanțu a fost ascunsă multă vreme, acesta a rămas unul dintre diamantele Ortodoxiei românești, minunile „Nebunului” care a înfruntat comunismul uimind și acum întreaga omenire.

„Mântuitorul a dat Crucii toată puterea Sa“

619 26 1de Anca Lăpuşneanu

Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post al Paştilor este închinată cinstirii Sfintei Cruci, care este adusă într-o procesiune solemnă în mijlocul bisericii, având loc un ritual special de închinare, şi rămânând acolo toată săptămâna. Mai multe despre semnificația evenimentului aflăm de la părintele Ciprian Apetrei, de la Biserica Domnească având hramul Sfântului An- tonie cel Mare.